ICCJ. Decizia nr. 1427/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1427/2009
Dosar nr. 7019/2/2008
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul D.B.T., obligându-l pe contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2008 petiţionarul a formulat contestaţie la executare cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 10 noiembrie 2008, motivând că, deşi, a solicitat prin cinci cereri succesive, nu i s-a comunicat această hotărâre.
Examinând actele dosarului instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 3210 din 10 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul D.B.T. împotriva sentinţei penale nr. 162 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost obligat recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a mai reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 461 C. proc. pen.
Contestatorul a declarat recurs.
Cererea scrisă de recurs nu cuprinde motive pe care se întemeiază, dar, cu ocazia dezbaterilor, recurentul a solicitat rejudecarea cauzei şi anularea obligării la plata sumei de 500.000 lei.
Cu ocazia dezbaterilor procurorul a susţinut că există cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., întrucât în motivarea sentinţei se reţine că cererea de contestaţie este nefondată, iar în dispozitiv că este inadmisibilă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Se reţine astfel că, din considerentele sentinţei, rezultă motivarea soluţiei în sensul inadmisibilităţii contestaţiei la executare, menţiunea că aceasta este nefondată fiind în mod evident consecinţa unei erori materiale.
Aşa fiind, nu se poate reţine, astfel cum a solicitat procurorul, că motivarea hotărârii contravine dispozitivului acesteia.
Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie care să ducă la casarea hotărârii atacate.
Prin contestaţia la executare formulată nu s-a invocat nici unul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 461 C. proc. pen., ci s-a contestat de fapt chiar titlul executoriu, contestatorul susţinând că este nelegală obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei, care s-au adăugat la suma de 100 lei la care a fost obligat de Curtea de Apel Bucureşti, întrucât i s-a agravat situaţia în propriul recurs, încălcând dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen.
Or, potrivit legii procesual penale, contestaţia la executare nu constituie o cale extraordinară de atac prin care să se poată pune în discuţie legalitatea sau temeinicia unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În consecinţă, se constată că este corectă soluţia de respingere a contestaţiei la executare ca inadmisibilă.
Aşa fiind, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Având în vedere soluţia de respingere a recursului, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 192 alin. C. proc. pen., conform cărora recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Din Bulgăraş Teodor împotriva sentinţei penale nr. 309 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1460/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
