ICCJ. Decizia nr. 1394/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1394/2009
Dosar nr. 560/39/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiţionarul S.M. împotriva rezoluţiilor cu nr. 77/P/2006 din 13 octombrie 2008 şi nr. 423/II/2/2008 din 12 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.
A admis în parte cererea privind cheltuielile judiciare şi a obligat petentul să plătească intimatului A.M. suma de 500 lei cu acest titlu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, petiţionarul s-a plâns împotriva numiţilor A.M., A.V., B.D., M.M.D. şi T.I.N. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 249, 292, 259 şi 264 C. pen., susţinând că în perioada 2001-28 februarie 2003 nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu şi dând dovadă de neglijenţă în activităţile de supraveghere şi urmărire a inculpatului T.S., cercetat în mai multe dosare penale pentru infracţiuni economice, au condus în final la fuga acestuia din ţară la data de 28 februarie 2003.
Prin rezoluţia din 13 octombrie 2008, dată în Dosarul nr. 77/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.M., A.V., B.D. şi M.M.D. pentru fapta prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, în cauză a fost depăşit termenul de prescripţie, ceea ce conduce la imposibilitatea legală de a se continua cercetările.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluţia nr. 423/II/2/2008 din 12 noiembrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de S.M. împotriva rezoluţiei nr. 77/P/2006 din 13 octombrie 2008, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe A.M. - comisar şef şi alţii.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că potrivit art. 123 C. pen. constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, îndeplinirea unui act care potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, ceea ce presupune ca procesul penal să fi fost pornit, iar făptuitorii să aibă calitatea de învinuiţi sau inculpaţi.
În speţă, s-a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu pot întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale, câtă vreme împotriva făptuitorilor nu s-a început urmărirea penală şi astfel aceştia nu au dobândit calitatea de învinuiţi sau inculpaţi.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, solicitând admiterea pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 punctele 10, 16 şi 18 C. proc. pen., arătând că Parchetul a stabilit clar că nu S. se face vinovat de favorizarea infractorului T. pentru care a fost arestat nevinovat 508 zile.
A mai arătat că firesc a făcut plângere pentru a se stabili adevăratul vinovat, în condiţiile în care el a indicat concret persoanele care trebuie cercetate.
A susţinut că era treaba intimaţilor să îl dea în consemn la frontieră pe T. şi este un abuz ca aceştia să fie cercetaţi doar pentru neglijenţă în serviciu, plângerea sa fiind şi pentru favorizarea infractorului.
A mai arătat că, chiar şi pentru neglijenţă în serviciu tot nu este îndeplinit termenul de prescripţie.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei, în principal la instanţa de fond, iar în subsidiar, la Parchet.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poate fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
În această ordine de idei, se reţine că petiţionarul a început acest lung şir al plângerilor împotriva intimaţilor A.M., A.V., B.D., M.M.D. şi T.I.N. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 249, 292, 259 şi 264 C. pen., la data de 31 mai 2006, în cauză dispunându-se numeroase rezoluţii de către organele competente.
Astfel, se constată că prin rezoluţia nr. 77/P/2006 din 6 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei cinci făptuitori menţionaţi pentru toate faptele reclamate.
S.M. a formulat plângere împotriva soluţiei, iar prin rezoluţia nr. 53/II/2/2006 din 21 decembrie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, plângerea a fost admisă în parte, s-a dispus infirmarea parţială a rezoluţiei contestate, neînceperea urmăririi penale faţă de toţi făptuitorii pentru faptele prevăzute de art. 246, 292, 259, 264 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) pentru făptuitorul T.N., dar s-a dispus şi redeschiderea cercetărilor faţă de A.M., A.V., B.D. şi M.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Şi împotriva acestei rezoluţii S.M. a formulat plângere, însă ea a devenit definitivă prin respingerea plângerii prin sentinţa penală nr. 12 din data de 13 martie2007 a Curţii de Apel Suceava şi respingerea recursului prin Decizia nr. 2419 din 4 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 77/P/2006 din 15 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.M., A.V., B.D. şi M.M.D. pentru art. 249 alin. (1) C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivându-se că, prin neîndeplinirea unui mandat de aducere şi prin plecarea din ţară a lui T.S. nu s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau a unei instituţii de stat din cele prevăzute de art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia, ori o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate, iar între faptele reclamate şi cele pentru care a fost cercetat S.M. nu există legătură de cauzalitate.
Împotriva acestei soluţii a formulat din nou plângere S.M. şi plângerea i-a fost admisă, dispunându-se prin rezoluţia nr. 319/II/2/2007 din data de 30 noiembrie 2007 reluarea cercetărilor pe motiv că acestea nu ar fi fost complete, căci nus-ar fi efectuat toate actele de cercetare dispuse prin rezoluţia nr. 253/II/2/2002 din 21 decembrie 2006.
După efectuarea actelor premergătoare prin rezoluţia nr. 77/P/2006 din 13 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) şi (10) lit. g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.M., A.V., B.D. şi M.M.D. pentru fapta prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
Şi, în final, cea din urma rezoluţie, respectiv cea cu nr. 423/II/2/2008 din 12 noiembrie 2008, prin care Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de S.M. împotriva rezoluţiei nr. 77/P/2006 din 13 octombrie 2008, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe A.M. - comisar şef şi alţii, apreciindu-se că actele premergătoare efectuate în cauză nu pot întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale, câtă vreme împotriva făptuitorilor nu s-a început urmărirea penală şi astfel aceştia nu au dobândit calitatea de învinuiţi sau inculpaţi.
Cum în prezenta cauză nu se analizează decât motivele de recurs pe baza cărora să poată fi stabilită nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, Curtea constată că petiţionarul nu a adus alte motive noi, decât cele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului şi care au fost avute deja în vedere în fazele procesuale anterioare.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care a fost implicat, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale.
Mai mult decât atât, excepţia privind împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale primând în soluţionarea oricărei cauze, astfel încât fondul acesteia nu mai poate fi antamat.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1391/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1403/2009. Penal → |
|---|
