ICCJ. Decizia nr. 1403/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1403/2009
Dosar nr. 27892/3/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1463 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre alte dispoziţii, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului S.G. din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia pentru inculpat de la 24 mai 2008, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,28 grame de heroină în amestec cu cafeina şi griseofulvin, de la inculpata C.A., aflată în custodia I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O, conform dovezii seria D nr. 004067 din 6 iunie 2008.
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 140 lei de la inculpatul S.G.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 23 mai 2008, lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei sector 3 s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că o persoană cunoscută sub apelativul de „A." desfăşoară activităţi ilicite, constând în comercializarea de droguri de mare risc, la adresa unde locuieşte fără forme legale, respectiv sector 3, precum şi stradal, în zona străzilor.
La aceeaşi dată, la Biroul Teritorial Bucureşti s-a prezentat o persoană care şi-a exprimat consimţământul de a participa la acţiunea de prindere în flagrant a numiţilor „A." şi „G.", persoane despre care a precizat că sunt implicate în traficul ilicit de droguri, pe care le comercializează în locuinţa lor din sector 3, în condiţiile atribuirii unei alte identităţi sub care să apară în faţa organelor judiciare. Având în vedere motivele invocate de martorul denunţător, în conformitate cu dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. proc. pen., acestei persoane i s-a atribuit identitatea de D.R.
La data de 23 mai 2008, organele de poliţie, în vederea realizării acţiunii de prindere în flagrant a persoanelor denunţate, au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce au compus suma de 200 lei, în cuprinsul unui proces-verbal încheiat în prezenţa martorului asistent V.I. Suma de bani mai susmenţionată a fost capcanată criminalistic.
Predarea sumei de 200 lei către martorul denunţător D.R. a fost precedată de percheziţionarea corporală a acestuia în prezenţa martorului asistent V.I., ocazie cu care asupra martorului nu s-au găsit valori sau substanţe interzise la deţinere. În continuare, organele de poliţie l-au însoţit pe D.R. pe str., locaţie în care au format un dispozitiv de supraveghere a zonei. Martorul denunţător a intrat în curtea imobilului cu nr. 14 şi apoi în locuinţă, locaţie în care a înmânat inculpatei C.A. suma de 150 lei şi a primit de la aceasta două doze de heroină, în valoare de 100 lei şi respectiv 50 lei.
Finalizarea tranzacţiei ilicite a fost urmată de predarea de către martorul denunţător a drogurilor de mare risc cumpărate de la inculpata C.A. În aceleaşi împrejurări, D.R. a predat şi suma de 50 lei rămasă după achiziţionarea de droguri de la inculpată. După predarea substanţelor cumpărate şi a sumei de 50 lei, martorul denunţător a fost din nou percheziţionat, constatându-se că acesta nu mai deţine asupra sa alte bunuri ori valori.
În continuare, lucrătorii de poliţie în baza autorizaţiei nr.147 emisă la data de 23 mai 2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au descins în curtea imobilului cu nr.14, la intrare imobilizându-l pe inculpatul S.G.
Percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului S.G. a condus la identificarea sumei de 290 lei, din care suma de 150 lei prezenta serii identice cu cele consemnate în cuprinsul procesului verbal întocmit anterior de lucrătorii de poliţie.
Ulterior, s-a procedat la percheziţionarea locuinţei, în interiorul acesteia fiind găsită inculpata C.A. care, în acel moment consuma heroină injectabil, precum şi numita A.C. şi concubinul acesteia – U.A.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857191 din 23 mai 2008, s-a stabilit că substanţele cumpărate de martorul denunţător de la inculpata C.A. sunt compuse din cantitatea de 0,36 grame heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin şi respectiv cantitatea de 0,05 grame heroină.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel şi inculpatul S.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul S.G. a criticat hotărârea atacată, în principal, pentru greşita sa condamnare, solicitând achitarea, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Curtea, examinând apelul inculpatului S.G., prin prisma criticilor aduse, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acesta este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
S-a constatat că soluţia pronunţată de instanţa fondului este nelegală în ceea ce priveşte aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prevăzută de art. 17 alin. (2), din Legea nr. 143/2000, privind suma de 140 lei, găsită la percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului, în curtea imobilului din sector 3, Bucureşti.
Prin urmare, inculpatul S.G. avea asupra sa 290 lei, din care 150 lei prezentau serii identice cu cele consemnate în cuprinsul procesului verbal întocmit anterior de organele de poliţie şi prinderii în flagrant.
De asemenea, inculpata C.A. a precizat, în declaraţia sa, că inculpatul S.G. i-a înmânat suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea a două doze de heroină, acesta urmând să predea banii numitului P.
În consecinţă, diferenţa de bani aflată în posesia inculpatului S.G., de 140 lei, reprezintă banii săi personali, nedovedindu-se că această sumă este rezultatul vreunei activităţi ilicit.
S-a constatat, de asemenea, că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică. Probele administrate în cauză (prinderea în flagrant, declaraţii de martori, inclusiv a martorului denunţător, coroborate cu declaraţia inculpatei C.A.) au statuat, cu certitudine şi fără echivoc, vinovăţia celor doi inculpaţi.
Susţinerea inculpatului S.G. cum că nu avea cunoştinţă ce făcea inculpata din cauza dedusă judecăţii, C.A., în sensul că este şi traficantă de droguri, nu numai consumatoare, nu are susţinere probatorie, el fiind găsit la percheziţia corporală cu suma de 150 lei înseriată şi, în declaraţie a şi precizat că i-a dat-o C.A. să i-o dea unui vecin, martorului Puci.
De asemenea, inculpatul nu a făcut dovada certă că venise de curând din Spania şi, într-adevăr, nu avea cunoştinţă cu ce se ocupa inculpata C.A., care nu realiza venituri, în schimb avea posibilităţi materiale pentru a-şi cumpăra droguri (heroină).
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 20 din 5 februarie 2009, a dispus următoarele:
A admis apelul formulat de inculpatul S.G. împotriva sentinţei penale nr. 1463/F din 10 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 27892/3/2008.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
A înlăturat măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la suma de 140 lei, iar în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea acesteia către inculpat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.G.
A dedus din pedeapsa aplicată în cauză inculpatului durata prevenţiei de la 24 mai 2008 la zi.
A obligat apelantul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul S.G.
Prin motivele de recurs, susţinute oral, inculpatul S.G. a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări aplicate, pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanţele sale personale şi circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, solicitând reducerea acesteia.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul formulat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât şi sub aspectul cazului de casare invocat, se constată că recursul formulat nu este fondat.
Înalta Curte constată că în cauză, pe baza probelor administrate, a fost corect reţinută situaţia de fapt (anterior expusă) şi care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
Astfel, fapta inculpatului S.G., care în ziua de 23 mai 2008, a înlesnit activitatea infracţională de comercializare de droguri de mare risc, derulată de inculpata C.A., având o contribuţie morală la comiterea infracţiunii prin prezenţa sa la locul faptei şi asigurarea transferului de bani rezultaţi din vânzarea heroinei către persoana care le distribuie, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura şi gravitatea sporită a infracţiunii, care rezultă din modalitatea de săvârşire şi din modul de comitere, din participaţia efectivă a inculpatului, cât şi din urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii de trafic de droguri.
De asemenea, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere şi atitudinea procesuală a inculpatului, care, în pofida probelor care au demonstrat vinovăţia sa, a negat participarea sa la traficul de droguri, precum şi faptul că, în minorat, a mai fost condamnat, manifestând perseverenţă infracţională.
Instanţa fondului, în pofida acestor circumstanţe personale negative, a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., coborând pedeapsa aplicată cu mult sub minimul special prevăzut de lege, reţinerea acestei circumstanţe atenuante intrând, practic, în puterea lucrului judecat.
În consecinţă, având în vedere circumstanţele reale şi personale reţinute, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reducerea pedepsei stabilite, iar ca urmare a acestui fapt, recursul inculpatului S.G. va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate recurentului inculpat, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 20 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2008 la 14 aprilie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1394/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1409/2009. Penal → |
|---|
