ICCJ. Decizia nr. 1391/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1391/2009
Dosar nr. 1696/99/2007
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din 6 iunie 2008, Tribunalul Iaşi l-a condamnat, printre alţii, pe inculpatul P.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- furt calificat prev. de art. 208 – 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 40 C. pen., art. 74 lit. a) şi lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 40 C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 1, 6 ani închisoare (1 an şi 6 luni închisoare).
În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3872 din 8 iulie 2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă la 20 iulie 2002, pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 lit. g), i) C. pen. cu art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74, art. 76 C. pen. săvârşită la data de 23.02.2002, precum şi a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2669 din 27 mai 2003 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 9 iunie 2003 pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. d), g) C. pen., cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (din data de 20/21 iunie 2002).
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă graţierea acordată pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2669 din 27 mai 2003 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 9 iunie 2003, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) săvârşită la data de 20/21 iunie 2002, precum şi pentru pedeapsa amenzii penale de 10.000.000 lei aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3033/22 iunie 2004 a Judecătoriei Iaşi, definitivă la data de 18 iulie 2004, pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (din data de 30 iunie 2002).
S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţele penale citate au fost săvârşite în stare de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b), d)C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţele penale menţionate, respectiv pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi amenda penală de 10.000.000 lei, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai severă de 2 ani închisoare.
În baza art. din Legea nr. 43/2002 s-a dispus executarea pedepsei rezultate de 2 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii, pedeapsa totală de executat fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art.14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii I.N., C.S., P.M.I., G.F. şi G.C. să plătească părţii civile SC V. SA Iaşi cu sediul în Iaşi, suma de 41.000.000 lei ROL cu titlu de daune materiale (materiale construcţii sustrase).
S-a constatat acoperit integral, prin restituirea bunului sustras /cazan inox) prejudiciul cauzat părţii civile, în valoare de 267.000.000 lei ROL.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii G.F., P.M.I., T.V. şi M.C.V. suma de 18.000.000 lei ROL reprezentând preţul încasat din vânzarea cazanului de inox sustras, respectiv câte 4.500 lei ROL de la fiecare.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 2004, inculpaţii M.C.V., G.F. şi G.C. au lucrat ca agenţi de pază la SC M.S. SRL Iaşi, având ca obiectiv SC V. SA Iaşi, iar inculpatul T.V., în aceeaşi calitate avea ca obiectiv SC L.D.P. Iaşi.
Inculpatul I.N. a fost angajat al SC V. SA Iaşi în perioada aprilie septembrie 2004, iar inculpatul C.S., angajat la aceeaşi societate, a fost coleg de1 serviciu cu inculpatul I.N. şi P.M.I.
În ziua de 22 septembrie 2004, în jurul orelor 17,00 - 18,00, inculpatul P.M.I. 1-a contactat telefonic pe inculpatul G.F. căruia i-a propus să se deplaseze împreună la SC V. SA Iaşi pentru a sustrage din incinta acesteia materiale de construcţie.
Acceptând propunerea primită, inculpatul G.F. s-a deplasat la sediul societăţii menţionate cu autoturismul proprietate personală „Dacia" cu nr. de înmatriculare, unde, la poarta de acces, s-a întâlnit cu inculpatul P.M.I. şi inculpatul G.C., acesta din urmă fiind agent de pază în seara respectivă.
Cu acordul acestuia din urmă, căruia i s-a promis o sumă de bani, ambii inculpaţi au intrat în perimetrul societăţii, şi, la magazia în care erau depozitate materiale de construcţii, s-au întâlnit cu inculpatul C.S., şi I.N.. Şi aceştia din urmă au pătruns în incinta societăţii cu acordul agentului de pază G.C., căruia i-au promis, de asemenea, o sumă de bani.
Aici, inculpatul C.S. şi I.N. deja sustrăsese din magazie materiale de construcţii (10 cutii de gresie, 4 saci cu ceresit), bunuri ce au fost transportate de inculpatul G.F. cu autoturisme, în localitatea Prisecani unde le-au vândut martorului M.P.F.
Revenind la sediul SC V. SA inculpatul G.F., P.M.I. şi G.C. au încărcat în acelaşi autoturism pachete cu gresie, saci de ceresit şi valuri de membrană pe care le-au transportat şi depozitat în locuri diferite. O parte dintre bunurile sustrase au fost depozitate la locul de muncă al numitului G.V. - fratele inculpatului G.F., iar altă parte au fost vândute martorului M.F.
Ulterior valorificării bunurilor sustrase, inculpaţii i-au transmis inculpatului G.C. suma de bani promisă - 800 lei vechi, prin intermediul inculpatului P.M.I.
La data de 16 octombrie 2004 în jurul orelor 14,00, inculpatul G.F. s-a întâlnit în curtea SC V. SA cu inculpatul P.M.I., acesta din urmă propunându-i să sustragă un recipient din inox aflat în spatele unei hale de producţie.
Pentru materializarea proiectului infracţional, inculpaţii i-au propus agentului de pază M.C.V., ca în schimbul sumei de 1.000.000 lei, să le permită accesul în incinta societăţii cu o maşină, propunere ce a fost acceptată de acesta din urmă.
Totodată, inculpatul G.F. 1-a contactat telefonic pe inculpatul T.V., care, la acel moment se află într-o altă localitate, solicitându-i să se deplaseze cu un mijloc de transport (tip papuc) la sediul SC V. SA Iaşi. Acesta din urmă a închiriat din zona Bucşinescu a municipiului Iaşi un mijloc de transport (un taxi Dacia papuc de culoare roşie) şi s-a deplasat la locul indicat de primul inculpat.
Inculpaţii G.F., T.V. şi P.M.I. au pătruns cu maşina menţionată pe o poartă secundară a societăţii, au mers în spatele halei de producţie de unde au încărcat recipientul din inox, s-au deplasat apoi pe str. din Iaşi, unde au vândut bunul sustras martorului S.L. contra sumei de 18.000.000 lei.
După achiziţionarea acestui bun, martorul 1-a vândut către SC I.R.I.C.A.D. SRL Galaţi, ca deşeu din fier vechi, contra sumei de 27.000.000 lei.
Suma de bani obţinută din valorificarea bunului sustras a fost împărţită între inculpaţi astfel: inculpatul G.F. - 4.000.000 lei; inculpatul P.M.I. - 4.000.000 lei; M.C.V. - 1.000.000 lei, iar asupra inculpatului T.V. a rămas suma de 9.000.000 lei din care, o parte, era destinată pentru plata şoferului autovehiculului cu care a fost transportat recipientul din inox din incinta părţii vătămate până în str.
Prejudiciul în valoare de 267.000.000 lei cauzat prin sustragerea recipientului din inox a fost acoperit integral, acest bun fiind recuperat de partea vătămată în faza urmăririi penale, conform dovezilor existente la dosar.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză : sesizarea părţii civile SC V. SA Iaşi; adresa nr. 712 din 19 noiembrie 2004 a SC V. SA Iaşi; adresa nr. 6950 din 20 octombrie 2004 a SC V. SA Iaşi; adresa nr. 6934 din 19 octombrie 2004 a SC V. SA Iaşi; adresa de prejudiciu nr. 1026 din 28 iunie 2005 a SC V. SA Iaşi; declaraţiile reprezentantului părţii civile numitul H.C.; procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto; procesele verbale de constatare şi planşa foto; copii după contractele individuale de muncă ale inculpaţilor T.V., M.C.V., G.F., G.C., I.N., C.S. şi P.M.I.; procesul verbal de constatare întocmit la barul SC M.D. SRL Prisăcani, jud. Iaşi şi planşa foto; fişa postului privind principalele atribuţiuni şi sarcini de serviciu, pentru agenţii de pază din cadrul SC M.S. SRL Iaşi; graficele cu agenţii de pază de serviciu în lunile septembrie şi octombrie 2004 la obiectivul SC V. SA Iaşi; copia facturii fiscale 7763493 din 18 octombrie 2004 prin care SC N.I. SRL a vândut SC I.R.I.C.A.D. SRTL Galaţi recipientul din inox sub formă de fier vechi aliat; dovada de predare-primire; declaraţiilor martorilor G.V., M.F., S.I., S.L., M.P.O.; declaraţiile inculpaţilor date în ambele etape procesuale şi prin care au recunoscut faptele comise.
Sentinţa a fost atacată, printre alţii, de inculpatul P.M.I. care a susţinut că în mod greşit s-a anulat suspendarea pentru pedepsele aplicate în timpul minorităţii şi că, faţă de împrejurările săvârşirii faptelor, poate fi reeducat prin altă modalitate de executare.
Prin Decizia penală nr. 8 din 3 februarie 2009 Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M.I., solicitând admiterea, casare hotărârilor atacate şi dispunerea ca pedeapsa să fie executată în afara regimului de detenţie.
Temeiul juridic al recursului îl constituie disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat.
Au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor săvârşite, conduita procesuală cooperantă a inculpatului, dar şi cea avută anterior săvârşirii faptelor.
Pentru aceste considerente, în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante datorită cărora pedeapsa aplicată a fost mult redusă sub limita inimă prevăzută de lege pentru fiecare infracţiune în parte, deşi acesta are cazier, fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, violare de domiciliu, loviri sau alte violenţe.
În antecedenţa penală a inculpatului se regăsesc condamnări pentru care s-a dispus fie suspendarea condiţionată a pedepsei, fie graţierea condiţionată.
În aceste condiţii, instanţa a făcut în mod corect aplicarea instituţiilor privind anularea suspendării condiţionate şi revocarea graţierii condiţionate, consecinţa legală fiind executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.
Înalta Curte constată că modalitatea de executare dispusă este impusă de aplicarea instituţiilor juridice sus-arătate ca o consecinţă a faptului că inculpatul a nesocotit condiţiile în care legea i-a arătat clemenţă; ignorarea obligaţiilor pe care le atrag instituţiile suspendării condiţionate a executării pedepsei şi graţierii condiţionate a acesteia atrage sine qua non aplicarea regimului privativ de libertate pentru inculpatul care le-a încălcat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată legală şi temeinică pedeapsa aplicată inculpatului şi va respinge recursul acestuia, ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.I. împotriva deciziei penale nr. 8 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1390/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1394/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
