ICCJ. Decizia nr. 1389/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1389/2009
Dosar nr. 3088/3/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 460 din 11 aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- T.G.P., fiica lui D. şi a E., născută la data de 22 octombrie 1974 în Bucureşti, cu domiciliul în aceeaşi localitate şi
- B.L.M., fiul lui A. şi al M., născut la data de 25 august 1980 în Alexandria, domiciliat în Bucureşti,
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpata T.G.P.), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., la câte 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pentru ambii inculpaţi, pe câte un termen de încercare de 9 ani, incluzând măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună fiecare inculpat.
A făcut aplicaţia prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen. cu referire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.L.M. şi a dedus detenţia de la 8 ianuarie 2008 până la punerea efectivă în libertate.
Au fost confiscate 0,42 grame heroină şi suma de 50 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 12 decembrie 2007 numitul F.I.V., pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor T.G.P. şi B.L.M., indicându-i ca traficanţi de droguri.
În denunţ s-a mai arătat că unul dintre consumatori de droguri care se aprovizionează de la inculpaţi este martorul P.A., zis B., martor care, la rândul său, şi-a afirmat disponibilitatea de a colabora cu lucrătorii de poliţie.
De urmare, la data de 19 decembrie 2007 lucrătorii de poliţie i-au înmânat martorului P.A. suma de 160 lei, compusă din 3 bancnote de câte 50 lei şi o bancnotă de 10 lei, inseriate şi marcate criminalistic pentru a cumpăra două doze heroină de la inculpaţi.
Acesta, sub supraveghere, s-a deplasat în Aleea X la blocul în care locuiau inculpaţii unde, luând legătura cu inculpatul B.L.M. i-a fost amânată cererea, acesta solicitându-i martorului să revină peste 15 minute, timp în care va fi aprovizionat.
După contactul cu echipa de supraveghere a poliţiei, martorul P.A. a revenit la uşa apartamentului inculpaţilor, unde i-a înmânat inculpatului B.L.M. suma de 160 lei iar acesta i-a spus să aştepte la parter întrucât cele două doze de heroină îi vor fi aduse de inculpata T.G.P.
După plecarea martorului, inculpatul B.L.M. i-a dat concubinei sale, inculpata T.G. suma de 110 lei din cea primită precum şi două doze cu heroină, spunându-i să le ducă la parter solicitantului, ceea ce s-a şi realizat.
Martorul P.A. a predat dozele lucrătorilor de poliţie care, în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Tribunalul Bucureşti au pătruns în garsoniera inculpaţilor, în care au fost identificaţi inculpata T.G.P., numita B.V.(sora inculpatului B.L.M.) şi trei copii minori.
În şifonier a fost găsită suma de 578 lei, în care au fost identificate două bancnote de câte 50 lei şi una de 10 lei având seriile celor înmânate martorului de către lucrătorii de poliţie şi care, verificate cu lampa ultraviolete, conţinea inscripţia „droguri" şi data flagrantului „19 decembrie 2007".
Pe palmele inculpatei T.G.P. s-au pus în evidenţă urme de praf fluorescent.
Nu au fost găsite în locuinţă alte bunuri care să intereseze cauza.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, cele două doze conţineau 0,50 grame heroină.
Inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia.
S-a mai reţinut că în cursul urmăririi penale inculpata T.G.P. a formulat un denunţ care a avut ca urmare arestarea şi trimiterea în judecată a unei persoane pentru trafic de droguri, fiindu-i aplicabile astfel, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la reducerea limitelor speciale ale pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul lipsei de rol activ al instanţei, care, în condiţiile prevalării inculpaţilor de dreptul la tăcere, nu a mai ascultat nici martorii propuşi de la urmărirea penală, precum şi sub cel al individualizării pedepselor, în sensul că, deşi s-a reţinut întemeiat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., în mod greşit s-a aplicat un tratament sancţionator identic, în condiţiile în care numai inculpata T.G.P. a beneficiat de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Oral, procurorul de şedinţă nu a mai susţinut primul motiv de apel, apreciind că cercetarea judecătorească a fost suplinită de instanţa de apel, prin ascultarea inculpaţilor şi a martorului P.A. însă a extins criticile prin invocarea greşitei neaplicări a pedepsei complementare inculpatului B.L.M., obligatorie conform art. 65 alin. (2) C. pen., critica neprivind hotărârea faţă de inculpata T.G.P. întrucât apelul a fost declarat numai în favoarea acesteia.
Osebit, procurorul a solicitat să se aplice prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul B.L.M., pe baza dovezilor făcute la judecata în apel.
Prin Decizia penală nr. 301 din 15 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.L.M. la 4 ani închisoare.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit adresei din 2 decembrie 2008 a D.I.I.C.O.T., inculpatul B.L.M. ulterior trimiterii în judecată a colaborat cu organul de urmărire penală, facilitând prinderea în flagrant a unui alt traficant de droguri, ceea ce reprezintă o cauză de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi care urmează să fie avută în vedere.
A mai constatat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi urm. C. pen., astfel că, aplicând aceeaşi pedeapsă, de 4 ani închisoare, inculpatului B.L.M., a menţinut modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere a executării acesteia.
Cât priveşte critica omisiunii aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatului B.L.M., instanţa de apel a înlăturat-o ca neîntemeiată, întrucât în raport de prevederile art. 76 alin. (3) C. pen., atunci când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul B.L.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 14 C. proc. pen., respectiv motivarea hotărârii contrazice dispozitivul acesteia şi pentru reducerea pedepsei.
Se susţine, astfel, că deşi prin considerentele deciziei atacate se confirmă temeinica aplicării dispoziţiilor art. 861 şi art. 863 C. pen. de către tribunal, prin dispozitivul acestei hotărâri nu s-a mai făcut referire la modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere a executării, neînţelegându-se, astfel, care este modalitatea de executare.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În cauză situaţia de fapt a fost corect şi motivat reţinută nefiind, de altfel, contestată.
Inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia.
Încadrarea juridică este legală.
Critica privind contrazicerea între motivarea din considerentele deciziei atacate şi dispozitivul acesteia, nu este întemeiată.
Prin dispozitivul deciziei penale nr. 301 din 15 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, admiţând recursul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 460 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti şi, rejudecând, prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe inculpatul B.L.M. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În expunerea deciziei, instanţa de apel a motivat menţinerea individualizării pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, respectiv a suspendării sub supraveghere a executării acesteia, apreciind că sunt întrunite condiţiile cerute de lege.
De urmare, nu există nici o contrazicere între dispozitivul deciziei atacate, prin care s-a dispus menţinerea tuturor celorlalte dispoziţii ale sentinţei (printre care sunt şi acelea referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 9 ani) şi motivarea acestei soluţii, în care se argumentează de ce se impune menţinerea modalităţii de executare prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În ceea ce priveşte solicitarea de reducere a pedepsei, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Instanţele în precedent au avut în vedere, la individualizarea pedepsei, toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţă şi celor care privesc persoana şi conduita inculpatului B.L.M., favorabile acestuia, atât la stabilirea cuantumului sancţiunii cât şi a modalităţii de executare.
Pedeapsa astfel cum a fost aplicată este necesară realizării scopului acesteia, respectiv prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului B.L.M. ca nefondat.
Inculpatul va fi obligat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 301 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1390/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
