ICCJ. Decizia nr. 1468/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1468/2009
Dosar nr. 1326/42/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Persoana vătămată SA I. prin reprezentantul său D.M. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 277/P/2008 din 24 septembrie 2008 şi nr. 1821/II/2/2008 din 29 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind intimaţii S.I. (procuror), P.G.D. (subinspector poliţie), B.G.I. (comisar şef), L.S.G. (subcomisar poliţie) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 249, art. 264, art. 272, art. 289, art. 291, art. 323 C. pen., motivat de modul defectuos de instrumentare a dosarului nr. 2521/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, au săvârşit în dauna sa, infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi prin îngrădirea unor drepturi, neglijenţă în serviciu, reţinere/distrugere de înscrisuri, fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Persoana vătămată reclamă faptul că în cercetarea dosarului nu s-a efectuat o investigare serioasă a pretinselor fapte comise de reprezentanţii Primăriei Colceag în legătură cu emiterea unor adrese şi având antetul instituţiei prin care se relevă că societatea nu ar avea sediul pe teritoriul com. Colceag, că nu desfăşoară vreo activitate, că nu este înregistrată în registrul fermelor, etc.
Prin rezoluţia nr. 277/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul infracţiunilor sus-arătate, nefiind evidenţiat vreun indiciu care să contureze conţinutul constitutiv al vreunei infracţiuni, rezoluţie menţinută şi de procurorul ierarhic superior.
Împotriva rezoluţiilor petiţionarul a formulat plângere, criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin sentinţa penală nr. 39 din 5 martie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată plângerea petentei.
Împotriva acestei sentinţe petenta a formulat recurs reiterând motivele invocate în fond, astfel cum se evidenţiază în memoriu.
La 23 iulie 2008 au fost înregistrate plângerile petentei, persoană juridică SA I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin care se sesiza că intimaţii, prin modul defectuos de instrumentare a dosarului penal nr. 2521/P/2007 au săvârşit în dauna sa infracţiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 249, art. 264, art. 272, art. 289, art. 291 şi art. 323 C. pen.
Pe fond, partea vătămată a reclamat faptul că în acest dosar a fost efectuat un simulacru de cercetare penală prin neinvestigarea serioasă a pretinselor fapte de fals intelectual şi uz de fals comise Primăria Colceag, prin prepuşii săi.
Recursul este inadmisibil.
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei şi ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată se poate face plângere în faţa judecătorului de către o persoană vătămată, precum şi alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
Or, din analiza textului rezultă că plângerea urmează a fi făcută de o persoană juridică/fizică cu capacitate procesuală de folosinţă şi exerciţiu.
În speţă, potrivit comunicării din 27 februarie 2009 a Oficiului Registrului Comerţului, la solicitarea Înaltei Curţi, SA I. nu se mai regăseşte ca persoană juridică în baza de date.
Lichidarea persoanei juridice, potrivit art. 51 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, are ca efect esenţial încetarea persoanei juridice şi implicit a capacităţii sale procesuale de folosinţă şi exerciţiu pe plan procesual, procedural şi de a sta în judecată.
Astfel, potrivit art. 32 din Decretul nr. 31/1954 efectul sus-arătat priveşte şi pe D.M. reprezentant (preşedintele) SA I.
Or, în raport de cele de mai sus se constată că la introducerea plângerii, persoana juridică, petenta şi reprezentantul legal al acestuia, ca efect al lichidării judiciare erau lipsiţi de capacitatea de folosinţă şi exerciţiu, împrejurare ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de petentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara SA I. prin reprezentant D.M. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1460/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1475/2009. Penal → |
|---|
