ICCJ. Decizia nr. 1587/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1587/2009
Dosar nr. 225/99/2008
Şedinţa publică din 29 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 291 din 8 mai 2008, Tribunalul Iaşi, în baza art. 403 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I., deţinut în Penitenciarul Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 670 din 20 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi cu nr. 1791/III/6/2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la 17 ianuarie 2008, s-a solicitat, în urma cercetărilor efectuate, respingerea cererii de revizuire formulate de M.I. împotriva sentinţei penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 pronunţate de Tribunalul Iaşi.
Analizând referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cererea de revizuire şi dosarul de fond ataşat, s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că în data de 02 iulie 2003 inculpatul M.I. a aplicat vărului său T.C. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, provocându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.
Această situaţie de fapt a fost menţinută de instanţele de control judiciar.
La data de 05 septembrie 2006 M.I. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iaşi, fără, însă a motiva cererea. Revizuentul nu a precizat cazurile de revizuire pe care îşi întemeiază cererea, motivând că nu cunoaşte conţinutul dosarului de fond, deşi atât în faza actelor de cercetare, cât şi după sesizarea instanţei cu cererea de revizuire, acesta a avut posibilitatea de a consulta dosarul.
Potrivit art. 397 alin. (2) C. proc. pen., cererea de revizuire se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază.
În cadrul procedurii de admitere în principiu, instanţa examinează, potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege. Printre condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de revizuire este şi cea privind indicarea cazului de revizuire pe care se întemeiază.
Îndeplinirea acestei condiţii este obligatorie, deoarece stabileşte atât limitele în care procurorul efectuează actele de cercetare, cât şi limitele în care instanţa judecă cererea. Lipsa din cerere a cazului de revizuire pe care se întemeiază are drept consecinţă respingerea cererii ca inadmisibilă, în condiţiile art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Cum cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. nu cuprinde cazul de revizuire pe care se întemeiază, Tribunalul, în temeiul art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (2) C. proc. pen., a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen condamnatul M.I., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Condamnatul nu a indicat motivele de apel şi nici nu a precizat cazul de revizuire pe care înţelege să-şi întemeieze cererea.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică.
Prin sentinţa penală nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iaşi - hotărâre a cărei revizuire s-a cerut, a fost condamnat M.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., reţinându-se că la data de 2 iulie 2003 a aplicat victimei T.C. - vărul său – lovituri repetate cu pumnii şi picioarele, iar după ce aceasta a căzut pe sol a luat-o de mâini şi de picioare şi a aruncat-o, iar în cădere aceasta s-a lovit la cap. Victima a suferit leziuni grave care au condus la deces.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 88 din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, iar recursul promovat a fost respins, tot ca nefondat, prin Decizia penală nr. 2814 din 5 mai 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei ultime decizii, inculpatul M.I. a declarat un nou recurs care i-a fost respins ca inadmisibil de completul de 9 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În toate căile de atac promovate şi-a susţinut nevinovăţia.
Prin cererea de revizuire promovată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi, fără a indica temeiul de drept şi cazul concret pe care înţelege să-şi întemeieze cererea.
După primirea cererii de revizuire procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a procedat la audierea persoanei care a formulat cererea, potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (3) C. proc. pen., cerându-i să facă completările şi precizările cerute de lege.
Condamnatul a refuzat să dea declaraţie şi să facă precizările solicitate, condiţionând acest fapt de înmânarea unei copii după dosarul cauzei, din toate fazele procesuale.
Deşi i s-a acordat un termen de o oră pentru studierea dosarului, a precizat că acest timp este insuficient şi a refuzat să declare.
La prima instanţă, revizuientul a formulat aceeaşi cerere de a i se elibera copii întreg dosarul de urmărire penală şi de la instanţele de judecată.
Cererea i-a fost respinsă, însă i-a fost acordat termen de arhivă, în mod repetat, pe toată durata zilei, în timpul programului de lucru cu publicul. Cu toate acestea, condamnatul a refuzat să precizeze temeiul legal al cererii promovate.
Că deţinutul cunoştea foarte bine dosarul de fond rezultă din memoriile repetate depuse la dosar prin care îşi susţine nevinovăţia şi încearcă să combată probele în acuzare.
Faţă de această situaţie de fapt şi de atitudinea condamnatului, în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I.
Aşa încât, prin Decizia penală nr. 150 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 291 din 8 mai 2008 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.I., fără a-l motiva în scris.
La termenul de judecată din 4 martie 2009 recurentul revizuient a solicitat un termen de grefă pentru a lua cunoştinţă de Decizia Curţii de Apel Iaşi, fiindu-i acordat la 18 martie 2009.
La termenul de judecată din 1 aprilie 2009, apărătorul desemnat din oficiu a cerut, din nou, termen de grefă pentru inculpat în vederea studierii dosarului motivat de faptul că nu a fost adus la grefa instanţei la 18 martie 2009.
Instanţa a acordat termen de grefă pentru studierea dosarului de către inculpat la 22 aprilie 2009.
La termenul de judecată din 29 aprilie 2009, recurentul a reiterat cererea de acordare a unui termen de grefă pentru studierea dosarului, care a fost respinsă deoarece au fost acordate mai multe termene pentru acest motiv, fiind acordat cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul condamnat, deşi a refuzat să indice cazurile de revizuire a sentinţei atacate, a susţinut că este condamnat pe nedrept.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârile atacate fiind legale şi temeinice.
Atitudinea de refuz adoptată de condamnat în sensul indicării motivelor pe care îşi întemeiază cererea de revizuire demonstrează că, de fapt, acesta are ca scop, rejudecarea cauzei în care a fost condamnat.
Pe de altă parte, susţinerea acestuia că este nevinovat nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) rap. la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva deciziei penale nr. 150 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 156/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1599/2009. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
