ICCJ. Decizia nr. 1260/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1260/2009
Dosar nr. 6635/62/200.
Şedinţa publică din 6 aprilie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 357/S din 25 aprilie 2008, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul L.M., la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat disp. art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen. şi s-a dedus arestarea preventivă de la 30 mai 2007 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 10000 lei daune materiale către partea civilă N.C. şi la câte 5000 lei daune morale către N.A., N.C., C.N. şi N.R.V.
În baza art. 262 C. pen., a condamnat pe inculpaţii N.V., N.M.F., şi R.R., la pedepse de câte 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. , pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) s-a dispus suspendarea executării acestora.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cei trei inculpaţi N.V., N.M.F. şi R.R. au fost achitaţi pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 22 iunie 2008, cei patru inculpaţi au mers la locul fostei rampe de gunoi a Municipiului Braşov pentru a duce o căruţă cu moloz.
Locul era păzit de N.V., care îşi desfăşura activitatea într-un loc îngrădit, iar în jurul orelor 21-21,30, la acesta au venit soţia sa N.A. şi cumnatul său, I.I.
La un moment dat, au auzit zgomot de căruţă, iar în momentul în care cei patru inculpaţi au început să descarce molozul, paznicul N.V. a ieşit din gheretă, a luminat locul şi le-a cerut să plece, aducându-le injurii.
Speriaţi, inculpaţii au pus în căruţă haine şi nişte bucăţi de toc de uşi şi ferestre, plecând apoi peste câmp.
Având impresia că inculpaţii au furat fier vechi, N.V. a plecat în urmărirea lor împreună cu martorul I.I., folosind autoturismul Dacia 1300 proprietatea sa.
La aprox.100 –150 m a ajuns din urmă căruţa condusă de N.F. alături de care se aflau N.V. şi R.R., iar în spate, pe moloz, inculpatul L.M.
În momentul în care au fost ajunşi de maşina condusă de N.V., inculpatul a coborât din căruţă, între el şi paznic având loc un schimb de cuvinte.
Inculpatul N.F. s-a aşezat în dreapta portierei din faţă a autoturismului Dacia 1300, pentru a-l împiedica pe martorul I.I. să coboare, iar inculpatul L.M. a luat un lemn din căruţă, lovindu-l pe N.V. peste partea dreaptă laterală a capului şi a feţei, de la stânga la dreapta, urmare loviturii acesta căzând la pământ.
Datorită traumatismului cranio-cerebral suferit de victima N.V., care i-a provocat o hemoragie meningee şi aspirat sanguin pulmonar, urmat de insuficienţă cardiacă acută, acesta a decedat pe loc.
Căruţa în care se aflau R.R. a plecat, datorită faptului că s-a speriat calul, fiind urmat de N.V. Ulterior, toţi s-au întâlnit pe drum şi au hotărât să arunce lemnele din căruţă, într-un tufiş, lemne care au fost găsite a doua zi de organele de urmărire penală.
Decesul paznicului în condiţiile arătate a fost mediatizat, inculpaţii N.F., N.V. şi R.R. fiind conştienţi că aceasta se datora agresiunii suferite din partea lui L.M., de teamă nu au încunoştiinţat organele de urmărire penală.
Probele administrate în cauză au stabilit ca autor al infracţiunii de omor pe inculpatul L.M., care a negat însă că el ar fi aplicat victimei lovituri ce au condus la deces, susţinând că l-a lovit uşor pe paznic prima oară, iar lovitura mai gravă i-a fost aplicată de inculpatul N.F.
Pentru a stabili mecanismul loviturii, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a concluzionat că agresorul a fost probabil stângaci, iar prima lovitură a fost dată cu mâna dreaptă înainte –venind de la dreapta la stânga, iar a doua, datorită atitudinii victimei de a se apăra cu mâna stângă, a fost schimbată direcţia de la stânga la dreapta, mâna stângă fiind pusă în faţă, pe băţ.
Coroborând declaraţiile tuturor inculpaţilor, cu actul medico-legal, s-a stabilit de instanţă ca autor al infracţiunii de omor inculpatul L.M.
Întrucât nu au denunţat infracţiunea de omor la care asistaseră inculpaţii N.V., N.F. şi R.R. au săvârşit infracţiunea de omisiunea sesizării organelor de urmărire penală, prev. de art. 262 C. pen.
Tribunalul i-a achitat pe cei trei inculpaţi, nerezultând din probele administrate că aceştia au aruncat din căruţă lemnele - unul din ele fiind cel cu care a fost lovită victima - cu scopul de îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a solicitat majorarea pedepsei aplicate lui L.M. precum şi condamnarea inculpaţilor N.V., N.F. şi R.R., pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen. - favorizarea infractorului.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 119/Ap din 20 mai 2008 a respins, ca nefondat, apelul parchetului, pedeapsa aplicată inculpatului L.M. fiind în cuantum suficient, în raport de natura faptei comise şi persoana inculpatului, fiind respectate disp. art. 52 C. pen.
De asemenea, a menţinut achitarea inculpaţilor N.V., N.F. şi R.R. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, întrucât lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunii.
Prin aruncarea beţelor din căruţă, inculpaţii nu au intenţionat să îl favorizeze pe inculpatul L.M., având în vedere gradul redus de şcolarizare, recunoscând că astfel îl ajuta să zădărnicească sau să îngreuneze urmărirea penală.
Curtea de apel a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor L.M., R.R., N.V. şi N.F.
S-a înlăturat ca necorespunzând adevărului susţinerea inculpatului L.M., cât şi a celorlalţi inculpaţi, că fapta a fost comisă de o altă persoană, A.I..
S-a motivat că pentru prima oară, cu ocazia judecării apelului, s-a invocat prezenţa în căruţă a lui A.I., cu care inculpatul L.I. s-a întâlnit în penitenciar, unde acesta executa o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru tâlhărie, iar probele administrate în dosar sunt concludente în a stabili că autorul faptei este inculpatul L.M.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul L.M.
Parchetul a invocat ca motiv de casare art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. cu privire la inculpaţii N.V., N.F. şi R.R.
S-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului L.M., având în vedere gravitatea faptei comise, infracţiune contra vieţii, atitudinea procesuală a inculpatului şi starea de recidivă, precum şi condamnarea inculpaţilor N.V., N.F. şi R.R. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, întrucât atitudinea lor după săvârşirea faptei a fost vădit aceea de a contribui la înlăturarea oricăror urme ori indicii care ar putea conduce la identificarea autorului .
Recursul declarat de parchet va fi admis numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cuantumul acesteia de 11 ani necorespunzând criteriilor stabilite de disp. art. 52 C. pen.
Infracţiunea comisă a avut ca urmare moartea unei persoane, este gravă, necesitând un tratament sancţionator sever, de asemenea, atitudinea inculpatului L.M. de negare a vinovăţiei, determinarea unei alte persoane să recunoască o faptă pe care nu a comis-o, precum şi a celorlalţi coinculpaţi să-i susţină varianta, cât şi starea de recidivă postcondamnatorie, condamnat de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt, impun aplicarea unei pedepse severe, de natură a asigura rolul preventiv educativ general şi special al acesteia.
În consecinţă, se va casa în parte Decizia penală nr. 119 Ap din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov şi sentinţa penală nr. 357/S din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov, majorând pedeapsa principală aplicată inculpatului L.M. de la 11 ani la 14 ani închisoare.
Motivul vizând greşita achitare a inculpaţilor N.M.F., N.V. şi R.R. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului este nefondat.
Conform disp. art. 264 C. pen., infracţiunea de favorizarea infractorului constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Din analiza textului, rezultă că, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se realizează cu intenţia directă, autorul necunoscând că o persoană a comis o infracţiune şi întreprinde acţiuni de natură a asigura infractorului scăparea.
Ori, inculpaţii, neşcolarizaţi, deci cu un grad minim de instruire, nu au realizat că prin aruncarea lemnelor din căruţă ajută pe L.M. să scape de urmărirea penală astfel că fapta comisă nu întruneşte, sub aspect subiectiv, elementele infracţiunii de favorizarea infractorului.
Recursul declarat de inculpatul L.M. întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., este nefondat.
S-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., autorul infracţiunii fiind A.I. - invocând declaraţia dată de acesta cu ocazia judecării apelului, cât şi a celorlalţi inculpaţi, motiv formulat de altfel şi în apel.
În mod temeinic şi legal, susţinerea a fost înlăturată de curtea de apel, fiind combătută de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, cu ocazia efectuării urmăririi penale, cât şi a judecării în primă instanţă, inculpatul L.M. şi ceilalţi coinculpaţi nu au declarat că în căruţă, în afară de ei, se afla şi o altă persoană.
Cu ocazia judecării apelului, în cererea adresată la 9 martie 2008, inculpatul L.M. susţine că l-a văzut personal pe N.M.F. când a lovit victima în cap cu o bucată de lemn de 2 m, fără a indica prezenţa lui A.I. sau că acesta este cel care l-a lovit, aspect relatat şi în memoriul din 6 august 2008.
Abia în memoriul din 11 august 2008 – susţine că cel care a lovit a fost A.I., cu care s-a întâlnit în penitenciar şi a recunoscut fapta.
Audiat, A.I. a declarat că îl cunoaşte din anul 2007 pe L.M., cu care a fost împreună în noaptea când s-a comis fapta, şi, fiind împreună în aceeaşi cameră la penitenciar, şi-a dat seama că acesta nu îl cunoştea, şi atunci i-a reamintit momentul săvârşirii faptei.
Susţinerile inculpaţilor, precum şi ale martorului A., nu corespund adevărului, în raport de celelalte probe administrate, din care rezultă că, la faţa locului nu se găsea o altă persoană în afara celor ce au fost trimise în judecată în cauză, fiind greu de presupus că, dacă situaţia ar fi fost reală, ar fi omis să o sesizeze.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat, conform disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor.
Instanţele au apreciat corect vinovăţia inculpatului cât şi încadrarea juridică dată faptei, corespunzător situaţiei de fapt.
Cu privire la inculpata N.V., Curtea reţine că aceasta s-a căsătorit cu inculpatul L.M., în prezent numele său fiind L.V.
Inculpatul L.M. a fost arestat preventiv la data de 30 mai 2007, fiind pus în libertate la data de 19 ianuarie 2009, constatându-se că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Ca atare, se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 mai 2007 la 19 ianuarie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 119 Ap din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii L.M., N.M.F., L.(fostă N.)V. şi R.R.
Casează în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 357/S din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia penală, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului L.M. şi rejudecând:
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului L.M. pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 11 ani la 14 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 mai 2007 la 19 ianuarie 2009.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 300 lei pentru fiecare, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1274/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
