ICCJ. Decizia nr. 1611/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1611/2009
Dosar nr. 1270/64/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată :
Prin sentinţa penală nr. 6/F din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea petentului C.N. împotriva rezoluţiei nr. 253/P/2008 din 29 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinută prin rezoluţia nr. 1015/II-2/2008 din 10 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, obligându-1 totodată la cheltuieli judiciare statului. în esenţă , prima instanţă a reţinut că soluţiile organului de urmărire penală sunt legale şi temeinice, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals, în forma instigării sau cea a faptului consumat.
În termen legal petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care nu şi 1-a motivat în scris sau oral conform dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen.
Examinând recursul în raport cu actele şi lucrările cauzei, rezoluţia atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept - conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed.
Între petent şi fosta sa soţie există o relaţie de duşmănie vădită evidenţiată prin cele 35 dosare penale şi 65 dosare civile existente între ei.
Motivul efectuării actelor premergătoare faţă de numitele S.A. - judecător la Judecătoria Braşov - şi fosta sa soţie C.V.C.L. l-a constituit plângerea petentului care a susţinut că judecătoarea ar fi săvârşit infracţiunea de fals întrucât ar fi afirmat în mod nereal, în calitatea sa de funcţionar că „expertiza tehnică reprezentând o probă distinctă de probe cu înscrisuri", însuşindu-şi astfel punctul de vedere al fostei sale soţii exprimat în întâmpinarea depusă în dosarul de revizuire a sentinţei civile nr. 15128 din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Braşov.
Deşi petentul a invocat doctrina în materia revizuirii, just au constatat atât organele de urmărire penală cât şi prima instanţă că în materia dreptului procesual civil, în accepţiunea dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. pen. înscrisul pe baza căruia a fost soluţionată cauza a cărei revizuire se solicită trebuie să fie declarat fals. Or o nouă expertiză tehnică extrajudiciară nu suplineşte cerinţa imperativă impusă de legiuitor. De altfel, hotărârea prime instanţe a rămas definitivă prin respingerea apelului revizuentului-petent, prin Decizia civilă nr. 92/A din 15 septembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, apreciind că între cele două rapoarte de expertiză nu există diferenţe mari de valoare.
Neidentificându-se niciun motiv de infirmare a soluţiei primei instanţe, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 6/F din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1599/2009. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 1667/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
