ICCJ. Decizia nr. 1667/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1667/2009
Dosar nr. 1090/45/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.D.V. împotriva rezoluţiei nr. 92/P/2008 din 13 octombrie 2008 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi şi a rezoluţiei nr. 361/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 a procurorului şef al aceluiaşi organ judiciar, pe care le-a menţinut.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Petentul M.V. a formulat plângere penală la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, la data de 29 septembrie 2009, împotriva numitelor C.V., P.C., C.A.M. şi S.C. solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 cu referire la art. 17 lit. b), c), d) din Legea nr. 78/2000.
Petentul a susţinut că persoanele reclamate, în calitate de judecători la Judecătoria Paşcani şi Tribunalul Iaşi, cu bună ştiinţă au soluţionat cauza civilă nr. 4896/866/2006 a Judecătoriei Paşcani, la fond şi în recurs, în mod nelegal şi cu scopul de a favoriza interesele părţii adverse, respectiv Parohia Romano Catolică Paşcani, în vederea dobândirii pe nedrept a imobilului situat în str. Grădiniţei nr. 9 Paşcani, judeţul Iaşi.
În cauză au fost efectuate actele premergătoare de către procuror şi, prin rezoluţia nr. 92/P/2008 din 13 octombrie 2008 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V., judecător la Judecătoria Paşcani, P.C., C.A.M. şi S.C., judecători la Tribunalul Iaşi, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 132 cu referire la art. 17 lit. b), c), d) din Legea nr. 78/2000, întrucât în cauză nu a rezultat niciun indiciu de săvârşire a vreunei fapte penale de către persoanele reclamate de petent, reţinându-se că faptele nu există, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Parchetul a verificat hotărârile pronunţate de judecătorii arătaţi mai sus prin prisma susţinerilor făcute de petiţionar şi a constatat că magistraţii şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, potrivit dispoziţiilor legale în materie şi în conformitate cu probele existente în flecare dosar în parte.
Petiţionarul şi-a exercitat şi căile legale de atac în urma soluţionării cărora hotărârile criticate au fost verificate şi menţinute de instanţa superioară de control judiciar.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat nici susţinerea petiţionarului potrivit căreia magistraţii ar fi săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.
Plângerea petiţionarului împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 361/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.
Investită cu plângerea formulată de petiţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, menţinând-o ca atare.
Din actele premergătoare efectuate de procuror nu au rezultat indiciile săvârşirii vreunei fapte penale de către magistraţi, nemulţumirea petiţionarului în legătură cu modul de soluţionare a pricinilor civile în care a avut calitatea de parte neputând constitui - în lipsa oricăror dovezi - temei al angajării răspunderii penale a persoanelor reclamate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petiţionarul M.V., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru respectarea şi aplicarea corectă a legii.
Verificând sentinţa recurată potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Consemnarea în încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2007 a Judecătoriei Paşcani (dosar nr. 4896/866/2006) a prezenţei reclamantului M.V. în sala de judecată a reprezentat o eroare materială, atâta timp cât prin dispozitivul aceleiaşi încheieri s-a dispus citarea acestuia pentru termenul următor, iar în citativul încheierii, în dreptul numelui reclamantului s-a făcut menţiunea „lipsă", situaţie confirmată şi cu copia caietului grefierului de şedinţă.
Lipsa reclamantului la termenele ulterioare de judecată din 8 februarie şi 8 martie 2007 nu s-a datorat culpei instanţei de judecată care a dispus citarea acestuia la domiciliul indicat, cu respectarea prevederilor legii.
În conţinutul încheierii din 4 ianuarie 2007 a aceluiaşi dosar s-au consemnat concluziile petiţionarului faţă de cererea de intervenţie depusă de partea adversă existând deci dovada faptului că acesta a avut posibilitatea de a-şi exercita dreptul de a-şi susţine poziţia procesuală.
Luând act de cererea de recuzare formulată de petent, judecătorul fondului a înaintat de îndată dosarul completului competent să o soluţioneze, această împrejurare explicând şi lipsa menţiunii termenului de 8 februarie 2007 din încheiere, termen ce a fost stabilit abia ulterior, la 10 ianuarie 2007, de completul care a soluţionat cererea de recuzare.
Susţinerea petentului că nu i s-a acordat posibilitatea reală de a formula în scris şi timbra cererea de recuzare a completului de judecată din data de 4 ianuarie 2007 şi că, ulterior, urmare acestui fapt, nu a putut să formuleze concluzii în contradictoriu privind cererea de intervenţie formulată de Parohia Romano Catolică este nereală. Aşa cum rezultă din expozitivul deciziei civile nr. 607 din 19 martie 2008 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul civil nr. 4896/866/2006 precum şi din încheierea din 10 ianuarie 2007, s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petent acordându-se termen de judecată la 8 februarie 2007 cu citarea părţilor, iar în încheierea de şedinţă din 4 ianuarie 2007 este consemnată menţiunea „instanţa ia act de cererea reclamantului (de recuzare a preşedintelui completului) şi pune în vedere acestuia să o formuleze în scris şi să o timbreze cu 4 Ron + 0,3 Ron timbru judiciar".
Înalta Curte constată că procurorul a dispus în mod întemeiat neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţi, în cauză punerea în mişcare a acţiunii penale nefîind posibilă în lipsa existenţei faptelor penale sesizate.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei lipsa oricăror indicii de săvârşire, cu ştiinţă şi cu intenţia de a prejudicia interesele legale ale petiţionarului, a unor fapte de natură penală de către magistraţii cercetaţi.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a sentinţei atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarului pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.D.V., împotriva sentinţei penale nr. 12 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1713/2009. Penal → |
|---|
