ICCJ. Decizia nr. 1619/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1619/2009
Dosar nr. 3741/1/2009
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin încheierea din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea persoanei solicitate Z. (fostă N.)C., pe o durată de 5 zile, de la 28 aprilie 2009 la 2 mai 2009 inclusiv.
S-a emis mandatul de arestare.
S-a reţinut că există o semnalare a B.N.I. privind existenţa unui mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate, în condiţiile art. 883 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006 şi prin Legea nr. 222/2008.
Chiar dacă semnalarea nu echivalează cu mandatul european de arestare, fiind suficiente înscrisuri din care rezultă indiciile de participare a acesteia la o grupare infracţională de crimă organizată de comercializare droguri narcotice, s-a admis cererea şi s-a dispus arestarea.
În termen legal persoana solicitată a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe motiv că nu s-ar face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în perioada respectivă aflându-se în România.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea atacată cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Centrul de cooperare poliţienească naţională – B.N.I. a transmis D.G.P.M.B. – S.I.C. şi a informat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti semnalarea B.N.I. Viena – Austria privind urmărirea internaţională în vederea arestării şi predării către Austria a persoanei solicitate pe numele căreia este emis un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Persoana solicitată a fost identificată pe raza Municipiului Bucureşti, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 24 din 28 aprilie 2009 a fost reţinută pentru 24 ore (fila 14).
Audiată cu ocazia reţinerii, persoana solicitată nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care s-a emis mandatul european de arestare, considerând totul o înscenare pusă la care de un oarecare cetăţean austriac care ar fi dorit să se căsătorească cu el, recunoscând că a fost în Viena în perioada 7 decembrie 2003 – februarie 2004.
Cu ocazia audierii de către instanţa, şi-a menţinut aceeaşi declaraţie.
Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai dispoziţiile legale din Legea nr. 302/2004, cu modificările ulterioare (art. 883, art. 90 alin. (1)- alin. (2), motivele de recurs reprezentând apărări de fond în legătură cu care instanţele româneşti nu se pot pronunţa.
Verificările pe care le pot face instanţele naţionale sunt numai formale, autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare fiind îndrituite a se pronunţa în legătură cu existenţa sau inexistenţa infracţiunilor.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Z. (N.)C. împotriva încheierii din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3917/2/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1716/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
