ICCJ. Decizia nr. 1416/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1416/2009
Dosar nr. 2598/36/2008
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 489 din 2 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost condamnat inculpatul M.D., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către minorele M.D. şi M.G., prin curator M.C., în sumă de 40.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
A fost confiscat cuţitul marca B. cu mâner maro, lung de 24 cm, cu lama de 13 cm şi lată de 2 cm.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 noiembrie 2007, la domiciliul comun din Năvodari, pe fondul consumului de alcool şi din gelozie exagerată, inculpatul M.D. a aplicat peste 31 de lovituri cu cuţitul pe tot corpul victimei M.J., soţia sa în timp ce aceasta dormea în pat, producându-i leziuni ce au condus la deces.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul M.D. a declarat apel cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 4 din 15 ianuarie 2009 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că, în raport de pericolul social concret al faptei, de rezultatul iremediabil produs, nu au apărut împrejurări la momentul soluţionării apelului care să conducă la o atenuare a răspunderii penale, nefiind justificată reţinerea unor circumstanţe judiciare atenuante.
În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Examinând hotărârile atacate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., se constată că hotărârea pronunţată în apel este supusă casării, fiind afectată de o nulitate absolută ce vizează dispoziţiile legale relative la compunerea instanţei, nulitate de natura celor arătate prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, la fila X, dosar instanţă de apel, se află minuta întocmită în cauză cu ocazia deliberării asupra apelului declarat de inculpat şi care nu a fost semnată decât de unul din membrii completului de judecată.
Conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar potrivit art. 307 C. proc. pen., la deliberare iau parte numai membrii completului, rezultatul deliberării fiind consemnat într-o minută, care se semnează de membrii completului de judecată, art. 309 alin. (1) C. proc. pen.
Raţiunea întocmirii minutei, imediat după deliberare, potrivit art. 309 C. proc. pen., reprezintă o garanţie că rezultatul judecăţii înscris în dispozitiv care se redactează mai târziu este expresia deliberării, atât sub aspectul conţinutului cât şi al judecătorilor care au participat la deliberare şi care semnează hotărârea.
Aşadar, nesemnarea minutei de unul din judecătorii care au format completul de judecată în apel constituie un aspect privitor atât la existenţa deliberării făcută de un singur membru al completului de judecată, cât şi referitor la compunerea instanţei, fiind încălcate atât dispoziţiile imperative ale art. 309 C. proc. pen., cât şi cele ale art. 292 C. proc. pen. şi care şi într-un caz şi în altul atrage o nulitate absolută de natura celei arătate prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse se impune casarea deciziei pronunţată în apel, afectată de o nulitate absolută, prin admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă la Curtea de Apel Constanţa pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., se va menţine în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.D. la Curtea de Apel Constanţa.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1401/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1591/2009. Penal → |
|---|
