ICCJ. Decizia nr. 1401/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1401/2009

Dosar nr. 2945/40/2008

Şedinţa publică din 14 aprilie 2009

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 405 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoşani au fost condamnaţi inculpaţii C.F.C. şi P.G., la câte 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie cu moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) în cazul inculpatului C.F.C.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului C.F.C. prin sentinţa penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău, jud. laşi şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 17 ani, inculpatul C.F.C. având a executa în total 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

A făcut în cauză aplicaţia art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 20 ianuarie 2008 în cazul inculpatului C.F.C. şi de la 17 aprilie 2008 în cazul inculpatului P.G.

A dispus restituirea către partea civilă P.Ş.C., a obiectelor pe care inculpaţii le-au luat de la victimă, respectiv: un aparat foto digital cu acumulator şi cablu USB, o maletă din material textil de culoare gri, precum şi a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte ale victimei, respectiv o pereche de bocanci, un pulover din PNA cu fermoar în faţă, un pulover (maletă) bleumarin din material textil, o pereche de blugi şi un port-act marca „sport", bunuri înregistrate în Registrul de corpuri delicte la nr. 29/2008 al Tribunalului Botoşani, precum şi o geacă din imitaţie de piele de culoare neagră, o pereche de mănuşi din material textil, o pereche de pantaloni de stofă şi o pereche de pantaloni de trening aflate în custodie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani.

A dispus restituirea către inculpatul C.F.C. a bunurilor ridicate de la acesta, respectiv o pereche de adidaşi, o geacă, o pereche de blugi, o bancnotă de 50 Euro şi o bancnotă de 1 leu, aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani, înregistrate la nr. 29/2008.

A obligat inculpaţii să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1.000 lei C.F.C., din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu din instanţă ce se va achita anticipat din fondul Ministerului Justiţiei, iar inculpatul P.G., suma de 900 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Victima P.M.L., absolvent al Facultăţii de Inginerie Electronică, era în anul 2007, student la Facultatea de Teologie Pastorală din Sibiu în anul al IV-lea. Începând cu data de 1 decembrie 2007, victima a făcut câteva vizite în judeţul Covasna, apoi la 18 decembrie 2007, împreună cu mama sa, P.S. şi fratele său P.Ş.C., a participat la înmormântarea bunicii sale din localitatea Tg. Ocna, jud. Bacău. După înmormântare, victima a plecat în judeţele Vaslui şi laşi, urmând să viziteze câteva mănăstiri şi preoţi parohi de la mai multe lăcaşuri, ultima dată poposind la mănăstirea B. din judeţul laşi. În timp ce se afla în această locaţie, victima a avut convorbiri telefonice cu persoane cunoscute din anturajul ei, între care P.C. din mun. laşi, C.L. din mun. Roman, precum şi cu numita M.L.M. din mun. Botoşani, căreia i-a adus la cunoştinţă că urmează să vină în acest oraş.

În ziua de 30 decembrie 2007, în jurul orei 18,00, victima se afla pe raza comunei Frumuşica, deplasându-se spre staţia de autobuz din Rădeni, situată pe DE58.

În ziua respectivă, inculpaţii C.F.C. şi P.G., care sunt prieteni şi consăteni din satul Leahu Nacu, jud. laşi, iau condus cu căruţa pe soţii C.l. şi C.M.N. la staţia de autobuz menţionată în precedent, ajungând în acea staţie în jurul orei 15,00. După ce i-au lăsat pe cei doi soţi în staţie, inculpaţii s-au deplasat la un bar, apoi P.G. a mers la martorul P.M., de unde a cumpărat 20 litri vin, timp în care inculpatul C.F.C. s-a întâlnit cu prietena sa C.D. şi a rămas puţin cu aceasta, apoi inculpaţii s-au întâlnit la P.M., unde au consumat vin.

În jurul orei 18,00, cei doi inculpaţi s-au deplasat din satul Rădeni, spre staţia de autobuz menţionată în precedent, ajungând-o din urmă pe victimă, care se deplasa spre aceeaşi staţie. În această împrejurare, între inculpaţi şi victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv pentru care inculpatul P.G. a sărit din căruţă şi a început să alerge după victimă. Aceasta şi-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate şi a fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul, doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. a intrat cu căruţa pe câmpul respectiv, a coborât şi el şi a lovit-o pe victimă de mai multe ori, cu piciorul. În timp ce loveau victima, inculpatul P.G. i-a luat acesteia telefonul, apoi a controlat-o prin buzunare, dar nu a găsit bani. Deşi victima era într-o situaţie critică datorită agresiunii inculpaţilor, aceştia au abandonat-o în câmp şi au plecat cu căruţa, luând din apropierea staţiei şi geanta pe care o lăsase victima. După ce au ajuns în sat, inculpaţii s-au dus mai întâi la locuinţa lui P.G. unde au lăsat canistra cu vin şi apoi au mers la locuinţa celuilalt inculpat unde au deschis geanta victimei şi au observat că în aceasta se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească, un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri şi o sacoşă din plastic în care se afla o sticlă cu vin, pe jumătate goală. Inculpaţii au ars actele şi geanta, au consumat dulciuri le şi vinul, iar telefonul, aparatul foto şi o maletă bleumarin au rămas asupra inculpatului C.F.C.

După comiterea faptei, inculpatul C.F.C. a folosit telefonul victimei şi cartela aferentă cu nr. 0741, aspect ce rezultă din listingul convorbirilor telefonice purtate de acesta începând cu data de 30 decembrie 2007.

În jurul datei de 13 ianuarie 2008, cartele telefonică cu nr. de apelare menţionat în precedente a fost dată de către inculpatul C.F.C. prietenei sale, G.D., care a distrus-o prin ardere, iar telefonul mobil i-a fost dat inculpatului P.G.

La data de 5 ianuarie 2008, victima P.M.L. a fost găsită decedată la locul unde a fost agresată de inculpaţi. Au fost sesizate organele de urmărire penală care au dispus necropsia victimei şi din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio - facial şi toracic (cu echimoze, excoriaţii, plăgi, infiltrate hemoragice epicraniene şi fracturi costale) şi şocului hipotermic prin expunerea corpului la temperatură scăzută.

Se conchide că aceste leziuni s-au produs prin lovire cu mijloace şi obiecte contondente, cele de la membre putând fi produse şi prin lovire cu obiecte contondente, moartea victimei producându-se cu 5 - 7 zile anterior datei la care a fost găsită aceasta şi examinată pentru prima dată.

Această situaţie de fapt rezultă din procesele verbale de cercetare la faţa locului însoţite de fotografii judiciare, întocmite la datele de 5 şi 7 ianuarie 2008, procesul verbal de examinare din 10 ianuarie 2008 şi planşele fotografice anexă, cu privire la analizarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei în momentul comiterii faptei, procesul verbal de examinare cu privire la obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului C.F.C. ridicate pentru cercetări de la sora acestuia, procesul verbal de cercetare a faetonului numitului C.l., folosit de inculpat în timpul comiterii faptei, procesul verbal de constatare la faţa locului din 11 martie 2008, raportul de constatare medico-legală de necropsie întocmit de S.M.L. Botoşani, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu privire la determinarea comportamentului simulat al inculpatului P.G., listing-urile convorbirilor telefonice de pe cartela aflată în telefonul victimei în perioada 10 ianuarie - 17 ianuarie 2008, copia unui CD cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice desecretizate prin procesul verbal din 9 iunie 2008, conform autorizaţiei nr. 1 din 9 ianuarie 2008 eliberată de Tribunalul Botoşani, declaraţiile martorilor C.M.L., C.D., B.V., P.S., D.l., C.G., C.M.N., C.D., P.M., C.D.D., F.C. şi M.l.M., coroborate cu cele date în cursul urmăririi penale de inculpatul C.F.C.

Deşi în faza de urmărire penală, atât cu ocazia audierii sale la datele de 20 şi 21 ianuarie şi la 6 mai 2008, inculpatul C.F.C. a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că la comiterea ei au avut o contribuţie activă ambii inculpaţi, în faţa instanţei, acesta a revenit, susţinând că numai el a lovit victima, că inculpatul P.G. s-a aflat tot timpul în faeton şi că abia în momentul în care a ajuns în apropierea locului faptei, vrând să coboare, a căzut din cauza stării de ebrietate, peste victimă.

Inculpatul P.G. a negat în permanenţă săvârşirea faptei, arătând că nu a lovit victima şi nu a luat nici un bun de la aceasta, că singurul care a coborât din căruţă, a fugărit victima pe câmp şi a lovit-o, a fost inculpatul C.F.C., pe care el nu l-a ajutat în nici un fel, ci împotrivă, i-a atras atenţia să lase victima în pace şi să urce în căruţă, pentru a pleca acasă.

Declaraţiile date în timpul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. se coroborează cu celelalte probe, probe administrate în cauză şi în special cu declaraţia martorei C.D., care a arătat constant, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă că, fiind prietenă intimă cu inculpatul C.F. către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul, doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. a intrat cu căruţa pe câmpul respectiv, a coborât şi el şi a lovit-o pe victimă de mai multe ori, cu piciorul. În timp ce loveau victima, inculpatul P.G. i-a luat acesteia telefonul, apoi a controlat-o prin buzunare, dar nu a găsit bani. Deşi victima era într-o situaţie critică datorită agresiunii inculpaţilor, aceştia au abandonat-o în câmp şi au plecat cu căruţa, luând din apropierea staţiei şi geanta pe care o lăsase victima. După ce au ajuns în sat, inculpaţii s-au dus mai întâi la locuinţa lui P.G. unde au lăsat canistra cu vin şi apoi au mers la locuinţa celuilalt inculpat unde au deschis geanta victimei şi au observat că în aceasta se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească, un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri şi o sacoşă din plastic în care se afla o sticlă cu vin, pe jumătate goală. Inculpaţii au ars actele şi geanta, au consumat dulciuri le şi vinul, iar telefonul, aparatul foto şi o maletă bleumarin au rămas asupra inculpatului C.F.C.

Se conchide că aceste leziuni s-au produs prin lovire cu mijloace şi obiecte contondente, cele de ia membre putând fi produse şi prin lovire cu obiecte contondente, moartea victimei producându-se cu 5 - 7 zile anterior datei la care a fost găsită aceasta şi examinată pentru prima dată.

Declaraţiile date în timpul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. se coroborează cu celelalte probe, probe administrate în cauză şi în special cu declaraţia martorei C.D., care a arătat constant, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă că, fiind prietenă intimă cu inculpatul C.F.C., a aflat de la acesta că în perioada dintre 30 decembrie 2007 şi până la data când ea împreună cu cei doi inculpaţi au plecat cu un autocar spre Italia, s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul P.G. şi a constatat că acesta era agitat, iar la o discuţie între cei doi inculpaţi, la care martora a asistat, P.G. i-a spus lui C.F.C. că el intenţionează să se predea la poliţie. în acea împrejurare, susţine martora că inculpatul P.G. era deosebit de agitat şi a fumat în câteva ore, două pachete de ţigări. Cu acea ocazie, inculpatul C.F.C. i-a sugerat celuilalt inculpat să nu spună nimic şi să plece toţi trei în Italia pentru a nu fi descoperiţi. Este de menţionat că martora C.D. a declarat în instanţă că după arestarea inculpatului P.G., acesta a sunat-o şi i-a sugerat să-şi modifice declaraţiile date la urmărirea penală.

În raport de toate aceste probe, instanţa a reţinut că victima a fost agresată de ambii inculpaţi, în vederea tâlhărim ei şi că, între aceste acte de agresiune şi deces, există o legătură directă de cauzalitate, astfel încât fapta inculpaţilor constituie infracţiune a de tâlhărie urmată de moartea victimei" prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen., texte în temeiul cărora inculpaţii au fost condamnaţi.

Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile inculpatului P.G. care a susţinut că este nevinovat, întrucât, pe de o parte din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de I.P. Botoşani – S.C. la 10 iunie 2008, a rezultat că în evoluţia diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei J. au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat al subiectului, însă pe de altă parte, declaraţiile inculpatului P.G. sunt în totală contradicţie cu cele ale inculpatului C.F.C. şi ale martorei C.D., singura care a discutat cu inculpaţii despre faptă.

De altfel, aşa cum s-a arătat, pentru a scăpa de urmărirea penală inculpaţii au hotărât să plece împreună cu martora C.D. în Italia, ceea ce au şi făcut, plecând la data de 18 ianuarie 2008 cu un autocar, spre graniţa de vest a României, iar în noaptea de 19 ianuarie 2008, inculpatul C.F.C. şi martora C.D. au fost opriţi de Poliţia de Frontieră din apropierea vămii Borş, judeţul Bihor şi predaţi pentru cercetări, organelor, de anchetă din Botoşani.

Inculpatul P.G. a reuşit să treacă graniţa, ajungând în Italia, intr-o localitate, lângă oraşul Vittoria. Ulterior, împotriva acestuia a început urmărirea penală şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală, iar prin încheierea nr. 19 din 27 martie 2008 a Tribunalului Botoşani, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a acestui inculpat. Auzind că este cercetat pentru fapta sa şi că s-a emis mandat european de arestare în ceea ce-l priveşte, inculpatul P.G. a revenit în ţară, dar nu s-a predat organelor de anchetă, aşa cum susţine ci, după câteva zile în care a stat la domiciliul părinţilor, a plecat în ţară, la lucru, fără a lăsa cuiva adresa exactă.

În raport de toate acestea, instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţi în temeiul textului arătat în precedent.

Cu privire la inculpatul C.F.C. s-a reţinut că acesta a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentinţa penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău, jud. laşi, a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de un an cu suspendarea executării, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 97 şi 98 din Legea nr. 26/1996, astfel încât la data de 30 decembrie 2007, când a fost comisă fapta ce formează obiectul acestei sentinţe, nu era îndeplinit termenul de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen. Faţă de această situaţie, în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării şi executarea pedepsei de un an adiţionată la pedeapsa aplicată prin sentinţă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum şi împrejurările în care a fost comisă, descrise pe larg în precedent. S-a avut în vedere, de asemenea, elementele ce caracterizează pe cei doi inculpaţi, şi anume, inculpatul P.G. este rară antecedente penale, nu a avut o conduită procesuală sinceră, iar cu privire la celălalt inculpat, se va avea în vedere că cel puţin în prima fază a fost cooperant, contribuind la aflarea adevărului prin poziţia sinceră pe care a avut-o.

Subzistând temeiul arestării preventive a celor doi inculpaţi, instanţa a menţinut această măsură în temeiul art. 350 C. proc. pen., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 20 ianuarie 2008, în cazul inculpatului C.F.C. şi începând cu data de 17 aprilie 2008, în cazul inculpatului P.G.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că fratele victimei nu a solicitat despăgubiri de la inculpaţi, ci doar restituirea bunurilor găsite asupra acestora, care au aparţinut victimei.

Instanţa de fond a dispus restituirea acestor bunuri.

C.F.C. a aflat de la acesta că în perioada dintre 30 decembrie 2007 şi până la data când ea împreună cu cei doi inculpaţi au plecat cu un autocar spre Italia, s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul P.G. şi a constatat că acesta era agitat, iar la o discuţie între cei doi inculpaţi, la care martora a asistat, P.G. i-a spus lui C.F.C. că el intenţionează să se predea la poliţie. În acea împrejurare, susţine martora că inculpatul P.G. era deosebit de agitat şi a fumat în câteva ore, două pachete de ţigări. Cu acea ocazie, inculpatul C.F.C. i-a sugerat celuilalt inculpat să nu spună nimic şi să plece toţi trei în Italia pentru a nu fi descoperiţi. Este de menţionat că martora C.D. a declarat în instanţă că după arestarea inculpatului P.G., acesta a sunat-o şi i-a sugerat să-şi modifice declaraţiile date la urmărirea penală.

În raport de toate aceste probe, instanţa a reţinut că victima a fost agresată de ambii inculpaţi, în vederea tâlhăririi ei şi că, între aceste acte de agresiune şi deces, există o legătură directă de cauzalitate, astfel încât fapta inculpaţilor constituie infracţiune a de tâlhărie urmată de moartea victimei" prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen., texte în temeiul cărora inculpaţii au fost condamnaţi.

Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile inculpatului P.G. care a susţinut că este nevinovat, întrucât, pe de o parte din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de I.P. Botoşani - S.C. la 10 iunie 2008, a rezultat că în evoluţia diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei J. au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat al subiectului, însă pe de altă parte, declaraţiile inculpatului P.G. sunt în totală contradicţie cu cele ale inculpatului C.F.C. şi ale martorei C.D., singura care a discutat cu inculpaţii despre faptă.

În raport de toate acestea, instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţi în temeiul textului arătat în precedent.

Instanţa de fond a dispus restituirea acestor bunuri.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel ambii inculpaţi.

Inculpatul C.F.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia prin reţinerea circumstanţelor atenuante, respectiv poziţia procesuală avută de recunoaştere şi regret a faptei, iar inculpatul P.G. a susţinut că instanţa de fond l-a condamnat în mod greşit pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, precizând că nu se face vinovat de această faptă.

Prin Decizia penală nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 4 noiembrie 2008 la zi.

S-a reţinut că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii.

Din probele administrate rezultă fără echivoc că inculpaţii, în ziua de decembrie 2007, în jurul orei 18,00, s-au deplasat cu căruţa spre staţia autobuz, ajungând-o din urmă pe victimă. În această împrejurare, între inculpaţi şi victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv pentru ca inculpatul P.G. a sărit din căruţă şi a început să alerge după victimă. Aceasta şi-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate şi fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. i-a urmat pe cei doi cu căruţa, a coborât şi a lovit-o şi el pe victimă de mai multe ori cu piciorul. Victima deşi se afla într-o stare critică fost lăsată abandonată pe câmp.

În timp ce victima era lovită, inculpatul P.G. i-a luat telefonul.

La întoarcerea de pe câmp, cei doi inculpaţi au luat geanta de voiaj aparţinând victimei, în care se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri şi o sacoşă din plastic care se afla o sticlă cu vin.

Deşi inculpatul P.G. a negat cu perseverenţă săvârşirea faptei, arătând că nu a lovit victima şi nu a luat nici un bun de la acesta, instanţa a înlăturat declaraţiile acestuia, întrucât din raportul de constata tehnico-ştiinţifică întocmit de I.P. Botoşani – S.C., la 10 iunie 2008, rezultă că în evoluţia diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat al subiectului iar pe de altă parte declaraţiile acestuia sunt în totală contradicţie declaraţiile inculpatului C.F.C. date în faza de urmări penală şi ale martorei C.D., care a susţinut în permanenţă că inculpatul C.F.C. i-a relatat că împreună cu inculpatul P.G. au ucis un om şi că acesta din urmă i-a cerut după ce a fost arestat să-şi schimbe declaraţia.

Chiar dacă inculpatul C.F.C. şi-a retractat ulterior declaraţiile date în faza de urmărire penală, această situaţie nu poate duce concluzia că inculpatul P.G. nu este vinovat de fapta comisă deoarece vinovăţia sa este probată cu celelalte probe administrate în cauză.

În dovedirea vinovăţiei inculpatului P.G. instanţa de apel reţine şi contradicţiile apărute în declaraţiile celor doi inculpaţi cu privire la moment în care inculpatul P.G. s-ar fi apropiat cu căruţa de locul în care victima era lovită de celălalt inculpat.

Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul P.G. a declarat că a coborât din căruţă, s-a apropiat de victimă şi ca urmare a faptului că s-a împiedicat, a căzut peste aceasta, explicând în acest fel posibilitatea găsirii pe hainele sale a unor urme de sânge aparţinând victimei, iar în faza de judecată, a declarat că s-a împiedicat şi a căzut, iar apoi s-a apropiat de cei doi şi i-a spus celuilalt inculpat să lase victima în pace.

Inculpatul C.F.C. a declarat în faza de judecată că inculpatul P.G. de beat ce era a căzut din căruţă, dar nu a lovit victima. Coroborând toate probele administrate în cauză, instanţa reţine că victima a fost agresată de ambii inculpaţi în vederea deposedării de bunurile pe care le avea asupra sa şi între actele de agresiune şi deces există o legătură de cauzalitate.

Inculpatul P.G. a mai invocat în apărarea sa faptul că în momentul în care a auzit că este cercetat penal s-a întors în ţară.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.G. s-a întors în ţară, dar că imediat a plecat într-un loc necunoscut fără să lase o adresă unde ar putea fi găsit.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.F.C. pe care acesta îl consideră prea mare raportat la circumstanţele personale ale acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a individualizat în mod just şi proporţional pedepsele aplicate inculpaţilor, având în vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum şi împrejurările în împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel ambii inculpaţi.

Prin Decizia penală nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 4 noiembrie 2008 la zi.

S-a reţinut că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii.

În timp ce victima era lovită, inculpatul P.G. i-a luat telefonul.

Inculpatul P.G. a mai invocat în apărarea sa faptul că în momentul în care a auzit că este cercetat penal s-a întors în ţară.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.G. s-a întors în ţară, dar că imediat a plecat într-un loc necunoscut fără să lase o adresă unde ar putea fi găsit.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.F.C. şi P.G., formulând critici referitoare la încadrarea juridică, reţinerea vinovăţiei inculpatului P.G. şi individualizarea pedepselor.

Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385⁹ pct. 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În privinţa situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor, Curtea constată că acestea au fost reţinute atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel pe baza probatoriilor administrate în cauză pe parcursul procesului penal, neexistând o contradicţie evidentă, esenţială şi necontroversată între ceea ce spune dosarul, prin piesele sale, şi ceea ce s-a reţinut ca pură stare de fapt, pentru a se putea vorbi despre o gravă eroare, în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Este adevărat că inculpatul P.G. a negat implicarea sa în comiterea faptei, susţinând că s-a aflat la locul şi momentul săvârşirii acesteia, însă doar coinculpatul C.F.C. a agresat-o pe victimă.

Apărarea sa este infirmată în primul rând de declaraţiile inculpatului C.F.C., date în cursul urmăririi penale asupra cărora acesta a revenit în faza de judecată, fără vreo explicaţie logică şi plauzibilă pentru această schimbare de atitudine (cu atât mai mult cu cât poziţia iniţială a fost susţinută inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între cei doi în faza de urmărire penală).

Din aceste declaraţii rezultă că ambii inculpaţi au agresat victima, lovind-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele peste cap şi corp şi sustrăgându-i geanta pe care o avea asupra sa.

În al doilea rând, chiar dacă nu sunt o probă directă, declaraţiile martorei C.D. atestă de asemenea vinovăţia inculpatului P.G. Astfel, aceasta a fost de faţă la o discuţie purtată telefonic între cei doi inculpaţi, în cadrul căreia inculpatul C.F.C., prietenul martorei îi spunea inculpatului P.G. că „victima pe care au bătut-o în seara de 30 decembrie 2008 în staţia Rădeni şi pe arătura din apropiere este decedată pe câmp". Aceeaşi martoră mai arată că „într-o duminică, după data de 5 ianuarie 2008 ne-am întâlnit cu P.G. în satul Rădeni, iar acesta i-a spus prietenului meu că vine la poliţie să se predea pentru că a omorât un om".

În privinţa acestei martore, este de relevat faptul că, spre deosebire de inculpatul C.F.C, ea şi-a menţinut în faţa instanţei declaraţiile sus-menţionate, arătând chiar că de când este arestat, inculpatul P.G. a sunat-o şi i-a spus să-şi schimbe declaraţiile.

În fine, nu este de neglijat faptul că, fiind testat cu tehnica de tip poligraf şi răspunzând întrebărilor relevante (referitoare la implicarea sa în agresarea victimei), inculpatul P.G. a avut un comportament simulat.

Prin urmare, chiar dacă inculpatul P.G. a negat faptul că ar fi lovit-o pe victimă, în cauză există mijloace de probă care, prin coroborare, infirmă susţinerile acestuia, astfel încât motivul de recurs referitor la greşita reţinere a vinovăţiei sale nu este întemeiat. În acest context, nu îşi găseşte incidenţă nici cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., căci atât instanţa de fond, cât şi cea de apel şi-au format convingerea după o analiză corespunzătoare a întregului probatoriul administrat în cauză.

În ce priveşte încadrarea juridică, aceasta este într-adevăr discutabilă, însă nu în sensul dorit de către in cui păţi. Agresa rea victimei, urmată de abandonarea acesteia noaptea, în frig şi zăpadă, în afara localităţii, într-o perioadă în care probabilitatea de a fi descoperită şi salvată era minimă (sfârşitul anului, când deplasarea persoanelor este redusă), conturează mai degrabă infracţiunea de omor, comisă atât prin acţiune. cât şi prin inacţiune. Mai mult, având în vedere scopul urmărit şi realizat de inculpaţi, respectiv deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa, s-ar fi putut reţine chiar forma agravată a omorului prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

Aceste aspecte nu pot fi corectate însă în propriile căi de atac formulate de către inculpaţi, însă demonstrează implicit caracterul nefondat al solicitărilor acestora în privinţa încadrării juridice.

Pe de altă parte, în cauză nu poate fi vorba despre infracţiunea de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., căci aceasta presupune în primul rând o situaţie premisă (găsirea unei persoane a cărei vi aţă .sănătate sau integritate corporală este în primejdie şi care este lipsită de neputinţa de a se salva), care nu este întrunită în speţă; infracţiunea de lăsare fără ajutor nu poate fi comisă de persoana care a provocat situaţia primejdioasă pentru victimă, ci numai de o persoană care a găsit victima în această stare.

Nici solicitarea de a se retine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi primită în speţă, căci aceasta nu are în vedere situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, făcându-se abstracţie de împrejurarea că care a fost comisă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.F.C. şi P.G. formulând critici referitoare la încadrarea juridică, reţinerea vinovăţiei inculpatului P.G. şi individualizarea pedepselor.

Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate .respectiv art. 385⁹ pct. 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În privinţa situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor, Curtea constată că acestea au fost reţinute atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel pe baza probatoriilor administrate în cauză pe parcursul procesului penal, neexistând o contradicţie evidentă, esenţială şi necontroversată între ceea ce spune dosarul, prin piesele sale, şi ceea ce s-a reţinut ca pură stare de fapt pentru a se putea vorbi despre o gravă eroare, în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Din aceste declaraţii rezultă că ambii inculpaţi au agresat victima, lovind-o de mai multe ori cu pumnii şi picioarele peste cap şi corp şi sustrăgându-i geanta pe care o avea asupra sa.

În al doilea rând, chiar dacă nu sunt o probă directă, declaraţiile martorei C.D. atestă de asemenea vinovăţia inculpatului P.G. Astfel, aceasta a fost de faţă la o discuţie purtată telefonic între cei doi inculpaţi în cadrul căreia inculpatul C.F.C., prietenul martorei îi spunea inculpatului P.G. că „victima pe care au bătut-o în seara de 30 decembrie 2008 în staţia Rădeni şi pe arătura din apropiere este decedată pe câmp". Aceeaşi martoră mai arată că „într-o duminică, după data de 5 ianuarie 2008 ne-am întâlnit cu P.G. în satul Rădeni, iar acesta i-a spus prietenului meu că vine la poliţie să se predea pentru că a omorât un om".

În privinţa acestei martore este de relevat faptul că, spre deosebire de inculpatul C.F.C., ea şi-a menţinut în faţa instanţei declaraţiile sus-menţionate, arătând chiar că de când este arestat, inculpatul P.G. a sunat-o şi i-a spus să-şi schimbe declaraţiile.

Prin urmare, chiar dacă inculpatul P.G. a negat faptul că ar fi lovit-o pe victimă în cauză există mijloace de probă care, prin coroborare, infirmă susţinerile acestuia, astfel încât motivul de recurs referitor la greşita reţinere a vinovăţiei sale nu este întemeiat. În acest context, nu îşi găseşte incidenţă nici cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., căci atât instanţa de fond, cât şi cea de apel şi-au format convingerea după o analiză corespunzătoare a întregului probatoriul administrat în cauză.

În ce priveşte încadrarea juridică, aceasta este într-adevăr discutabilă, însă nu în sensul dorit de către in cui păţi. Agresa rea victimei, urmată de abandonarea acesteia noaptea în frig şi zăpadă, în afara localităţii, într-o perioadă în care probabilitatea de a fi descoperită şi salvată era minimă (sfârşitul anului, când deplasarea persoanelor este redusă), conturează mai degrabă infracţiunea de omor, comisă atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune. Mai mult, având în vedere scopul urmărit şi realizat de inculpaţi, respectiv deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa, s-ar fi putut reţine chiar forma agravată a omorului prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

Aceste aspecte nu pot fi corectate, însă în propriile căi de atac formulate de către inculpaţi, însă demonstrează implicit caracterul nefondat al solicitărilor acestora în privinţa încadrării juridice.

Pe de altă parte în cauză nu poate fi vorba despre infracţiunea de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., căci aceasta presupune în primul rând o situaţie premisă (găsirea unei persoane a cărei vi aţă, sănătate sau integritate corporală este în primejdie şi care este lipsită de neputinţa de a se salva), care nu este întrunită în speţă; infracţiunea de lăsare fără ajutor nu poate fi comisă de persoana care a provocat situaţia primejdioasă pentru victimă, ci numai de o persoană care a găsit victima în această stare.

Nici solicitarea de a se reţine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi primită în speţă, căci aceasta nu are în vedere situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, făcându-se abstracţie de împrejurarea că violenţele exercitate de către inculpaţi nu au avut o existenţă de sine stătătoare, ci au precedat deposedarea victimei de o bunurile sale. Cu alte cuvinte, ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de tâlhăria urmată de moartea victimei este fapta iniţială, săvârşită cu intenţie de către făptuitor, care este mai amplă în cel din urmă caz, pentru că violenţele servesc ca mijloc pentru comiterea unui furt.

În fine, faţă de considerentele precedente relative la participarea ambilor inculpaţi la săvârşirea infracţiunii, este evident că nici înlăturarea alin. (2¹) lit. a) al art. 211 C. pen. (tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună), nu poate fi primită, nefiind susţinută de probatoriul administrat în cauză.

În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, dedus din modalitatea în care inculpaţii au acţionat (agresând fără nicio motivaţie victima care se deplasa singură pe drum), dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor (unul dintre ei-inculpatul C.F.C. - fiind recidivist), precum şi conduita avută după comiterea faptei şi pe parcursul procesului penal (au încercat să se sustragă cercetărilor, fugind în străinătate, unul dintre ei-inculpatul P.G., chiar reuşind au avut o atitudine procesuală nesinceră sau oscilantă).

Toate aceste circumstanţe reale şi personale au fost corect evaluate de către instanţele de fond şi apel, neexistând motive pentru reducerea cuantumurilor pedepselor sub limita stabilită prin hotărârea primei instanţe.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor .deducând pentru aceştia prevenţia la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G. şi C.F.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2008 la 14 aprilie 2009 pentru inculpatul C.F.C. şi de la 17 aprilie 2008 la 14 aprilie 2009 pentru inculpatul P.G.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1400/2009. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 1416/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1401/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1401/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs