ICCJ. Decizia nr. 1625/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1625/2009
Dosar nr. 11826/3/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1291 din 27 septembrie 2007 - Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul D.C. - fiul lui I. şi E., născut în Bucureşti) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. c) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74, 76 C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1908/2004 a Judecătoriei Buftea urmând ca restul rămas de executat de 1 an şi 109 zile şi să execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând în final 6 ani şi 10 zile.
S-a dedus prevenţia de la 6 februarie 2006, şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 11.000 RON despăgubiri către partea civilă R.A.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
În noaptea de 13/14 octombrie 2005 inculpatul D.C. împreună cu alte două persoane neidentificate, au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată R.A.R. de o geantă în care avea suma de 11.000 RON (110.000.000 ROL) în timp ce acesta se afla cu autoturismul pe Şoseaua de centură la intersecţia cu Şoseaua Ştefăneşti.
În urma violenţelor exercitate partea vătămată a necesitat un număr de 70 - 75 zile de îngrijiri medicale.
Probele administrate în cauză au stabilit că, în acea noapte, partea vătămată a sesizat că are o pană la una din roţile autoturismului cu care circula, motiv pentru care a oprit pe banda de refugiu pentru a remedia defecţiunea, moment în care în faţa sa a oprit un autoturism marca X, de culoare gri şobolan din care au coborât două persoane - una din ele având cagulă pe faţă iar cealaltă - identificată ca fiind D.C., şi care nu avea faţa acoperită, acesta din urmă luând geanta ce se afla pe bancheta din spate a autoturismului.
În timp ce partea vătămată R.A.R. se îndrepta spre inculpat, cealaltă persoană a încercat să o lovească în zona capului, însă acesta s-a apărat cu mâna stângă, suferind o fractură cominutivă deschisă ce a necesitat intervenţie chirurgicală.
În autoturismul marca X aştepta o altă persoană, care, imediat după ce inculpaţii au comis fapta, a plecat împreună cu aceştia în comuna Voluntari.
La puţin timp după săvârşirea faptei, un echipaj de poliţie a identificat autoturismul X pe şoseaua de centură Bragadiru - Domneşti, autoturism ce avea număr de înmatriculare X1 şi în care se aflau inculpatul D.C. şi o persoană cunoscută sub numele de B., care, la vederea poliţiei, s-a pus în mişcare aruncând din maşină 4 cagule şi o coadă de târnăcop.
Cagulele în cauză au fost examinate biocriminalistic la Institutul Criminalistic IGPR stabilind că profilul genetic extras din proba de referinţă este identic cu cel al inculpatului D.C.
Partea vătămată R.A.R. a descris autoturismul X ca fiind de culoare gri închis, recunoscându-l apoi în momentul în care i-a fost prezentat.
De asemenea, l-a recunoscut pe inculpatul D.C. ca fiind persoana care a săvârşit infracţiunea de tâlhărie - după fotografiile ce i-au fost prezentate, întrucât inculpatul a refuzat să fie prezentat spre recunoaştere.
Momentul săvârşirii faptei a fost observat de martorul S.I., care, de asemenea, a descris autoturismul în care se afla inculpatul împreună cu celelalte două persoane, dar nu i-a putut descrie pe aceştia.
De asemenea, martorul Ş.D. a declarat că în seara comiterii faptei a observat maşini care staţionau şi în care se afla inculpatul D.C. care a invocat că are o pană la maşină, iar după plecarea lor a găsit în boscheţi 2 - 3 cagule şi o bâtă.
Apărarea inculpatului în sensul că în acea seară nu se află la faţa locului, susţinând diferite variante, a fost înlăturat de tribunal, fiind în contradicţie cu celelalte probe administrate şi, în consecinţă, l-a condamnat pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând majorarea pedepsei şi înlăturarea circumstanţelor atenuante, precum şi greşita interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. c), fapta comisă neavând legătură cu vreo profesie a activităţii exercitate de inculpat.
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el a săvârşit fapta.
Curtea de apel a încuviinţat efectuarea unei expertize ADN pentru a se stabili dacă ADN prelevat de pe cagule aparţin inculpatului, expertiză ce însă nu s-a putut efectua întrucât cagulele corp delict nu au mai fost găsite.
S-a apreciat de curtea de apel că probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpatului, analizând pe larg probele administrate în cauză şi, în consecinţă, a respins apelul ca nefondat.
Apelul declarat de parchet a fost admis, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul D.C. a fost condamnat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1908/2004 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus arestarea preventivă de la 2 martie 2004 - la 3 mai 2004 şi de la 6 februarie 2005 la zi.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de R.A.R. şi inculpatul a fost obligat la 11.000 RON despăgubiri materiale şi 20.000 RON despăgubiri morale.
Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei este nefondat.
S-au invocat ca motive de casare dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se în principal achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
S-a susţinut că din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul faptei, iar în momentul săvârşirii acesteia se afla la domiciliul concubinei sale şi, de asemenea, partea vătămată nu îl putea identifica întrucât purta cagulă.
De asemenea, nu i-au fost prelevate probe biologice care să poată fi comparate, iar presupusele cagule nu au mai fost găsite, în raport de împrejurarea că probele nu sunt concludente, nejustificat i s-a respins proba cu testul poligraf.
În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei, având în vedere că inculpatul este tânăr, are probleme familiale şi este încadrat în muncă.
Motivele invocate nu sunt fondate.
În plângerea adresată poliţiei, partea vătămată R.A.R. descrie că în autoturismul în care se aflau agresorii ca fiind o maşină X de culoare gri închis, că doi din ei aveau cagule pe faţă şi unul nu, pe care l-a descris ca fiind o persoană de aproximativ 1,70 m înălţime şi în vârstă de 20 - 24 ani.
De asemenea, partea vătămată a recunoscut maşina, marca X ce aparţinea inculpatului, întrucât, ca şi cea implicată în cauză, nu avea numere de înmatriculare faţă-spate, ci doar suportul pentru numere, şi avea două proiectoare montate pe bara de protecţie, pe care le-a sesizat în noaptea în care a fost agresat.
Partea vătămată a descris de asemenea, amănunţit, semnalmentele persoanei care a comis fapta, care coincid cu cele ale inculpatului D.C. pe care de altfel l-a recunoscut din fotografii prezentate, probe suficiente în a aprecia că inculpatul este autorul faptei.
În raport de aceste elemente, coroborat şi cu împrejurarea că inculpatul a fost văzut de martorul Ş.D. în autoturismul X în momentul imediat urmărit săvârşirii faptei, susţinerea inculpatului că se afla în alte locuri - diferite în raport de etapele procesuale parcurse - nu corespunde realităţii.
Nici susţinerea acestuia că nu au fost recoltate probe biologice ce au fost examinate biocriminalistic nu corespund realităţii întrucât la filele 48 - 58 dosar de urmărire penală se află procesele-verbale de ridicare a probelor biologice, semnate de inculpat, iar raportul de constatare stabileşte că profilul genetic de pe una din cagule aparţin acestuia.
Chiar dacă nu a folosit-o la comiterea faptei, este o probă relevantă cauzei, care, coroborată cu faptul că se afla în maşina sa după săvârşirea faptei, iar cagulele au fost găsite după ce au dispărut de la locul unde staţionau - probă care dovedeşte că inculpatul D.C. este autorul faptei comise împreună cu alte persoane neidentificate până în prezent.
Critica vizând cuantumul pedepsei este nefondată, instanţa apreciind corect gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, o infracţiune de violenţă ce are drept consecinţă vătămarea gravă a părţii vătămate, cât şi persoana inculpatului - recidivist şi cu o conduită procesuală de negare a faptei săvârşite.
Întrucât nu se constată motive care examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului D.C. va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce prevenţia de la 2 martie 2004 la 3 mai 2004 şi de la 6 februarie 2006 la 4 mai 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 233A din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 martie 2004 la 3 mai 2004 şi de la 6 februarie 2006 la 4 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 104/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
