ICCJ. Decizia nr. 170/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 170/2009
Dosar nr. 447/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 4230/105/2006, Curtea de Apel Ploieşti, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi, printre alţii, de inculpatul M.I., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a sus-numitului inculpat, menţinând această măsură privativă de libertate.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că faţă de inculpatul M.I. a fost luată măsura arestării preventive în temeiul art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care prin sentinţa penală nr. 290 din 9 iunie 2008 Tribunalul Prahova l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
Pentru a menţine arestarea preventivă a inculpatului şi în faza de judecată a apelului, instanţa a constatat că în cauză există indicii temeinice că acesta a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat şi că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la numărul mare de societăţi comerciale înşelate şi de prejudiciul mare adus acestora.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul M.I. a declarat recurs, susţinând oral, personal şi prin apărătorul din oficiu în sensul casării încheierii şi, în rejudecare, revocarea arestării preventive, motivat de împrejurările că, pe de o parte, durata arestării a depăşit termenul rezonabil, fiind privat de libertate din luna aprilie 2006 iar, pe de altă parte, nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, lăsarea sa în libertate neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Faţă de inculpatul M.I. a fost luată măsura arestării preventive de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la data de 12 aprilie 2006, în temeiul cazurilor prevăzute de art. 148 lit. c) şi h) C. proc. pen., anterior modificării şi care corespund cazurilor prevăzute de art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., în vigoare.
În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpaţii M.I., A.M. şi C.V.D., după ce în perioada anilor 2003 – 2004, au acţionat în mod individual, săvârşind infracţiuni de înşelăciune şi falsuri, au acţionat în comun, săvârşind acelaşi tip de infracţiuni, folosindu-se de date de identificare şi documente de evidenţă contabilă primară ale unor societăţi comerciale, falsificate şi inducând, astfel, în eroare şi păgubind un număr important de societăţi comerciale de pe raza mai multor judeţe, cărora le-au cauzat un prejudiciu total de aproximativ 5 miliarde lei. Inculpatul M.I. s-a sustras urmăririi penale, fiind dat în urmărire generală şi locală.
Prin sentinţa penală nr. 290 din 9 iunie 2008, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, deducând arestarea preventivă şi menţinând măsura privativă de libertate.
Ulterior, în cursul judecării cauzei în apel, instanţa de control judiciar, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impune în continuare privarea de libertate, a menţinut, succesiv, începând cu data de 4 august 2008, măsura arestării preventive a inculpatului M.I.
Curtea constată că şi încheierea din 9 ianuarie 2008, atacată prin recursul de faţă, prin care a fost menţinută arestarea preventivă a sus-numitului inculpat, este legală şi temeinică.
Fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, din examinarea cauzei rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul M.I., prin acte repetate şi într-o perioadă de timp relativ îndelungată, a săvârşit multiple acte de înşelăciune în dauna mai multor societăţi comerciale, folosindu-se de acte falsificate.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în segmentul relaţiilor sociale care se formează şi desfăşoară în domeniul comercial, neexistând nici o piedică în săvârşirea altor infracţiuni, de acelaşi gen, de către inculpat, prin atribuirea în continuare de către acesta a unor calităţi mincinoase.
Pe de altă parte, având în vedere că faţă de inculpat s-a dispus arestarea preventivă şi în considerarea cazului prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală, fiind necesar, pentru prinderea sa, să fie dat în urmărire locală şi generală, aceleaşi date susţin aprecierea că, pus în libertate, inculpatul se va sustrage de la judecată.
Faţă de complexitatea cauzei, datorată numeroaselor acte materiale de înşelăciune şi falsuri în dauna unor societăţi comerciale de pe raza mai multor judeţe, se constată că judecata se desfăşoară într-un termen rezonabil.
În raport de cele ce preced, recursul inculpatului M.I. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 4230/105/2006.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1703/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
