ICCJ. Decizia nr. 1682/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1682/2009
Dosar nr. 842/32/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara A.P. Bacău împotriva rezoluţiei din 23 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L.D. notar public, C.I. executor judecătoresc, R.C., R.D. şi V.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 10 februarie 2006, s-a încheiat între R.C., R.D. soţi, în calitate de vânzători şi V.R. cumpărătoare, contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului situat în municipiul Bacău, act autentificat de notar L.D. prin încheierea de autentificare nr. 415 întocmită la aceeaşi dată.
În contract, s-a consemnat o clauză potrivit căreia vânzătorii s-au obligat să predea cheile apartamentului cumpărătoarei V.R., la data de 25 martie 2006, iar cheltuielile aferente de întreţinere, energie electrică, gaz metan, cablu, telefon, să fie suportate de ei până la data predării spaţiului.
Vânzătorii nu şi-au achitat aceste obligaţii, iar noua proprietară a refuzat plata cheltuielilor de întreţinere ale apartamentului, înainte de preluarea efectivă respectiv data de 25 martie 2006.
Pentru neplata acestor cheltuieli, A.P. Bacău, a chemat în judecată pe V.R., contrar celor stabilite în contractul de vânzare-cumpărare, Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 7695 din 14 septembrie 2006, respingând acţiunea civilă cu acest obiect motivat de lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei V.R.
Ulterior acestei sentinţe, V.R. s-a adresat Biroului executorului judecătoresc C.I. solicitând recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate de această acţiune.
Executorul judecătoresc, în soluţionarea cererii creditoarei V.R., a emis o somaţie la 7 februarie 2008, prin care s-a pus în vedere debitoarei A.P. Bacău să achite în termen de o zi, suma de 164 lei cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare şi taxă judiciară de timbru.
La data de 17 aprilie 2008, executorul judecătoresc a înfiinţat poprire asupra contului debitoarei până la concurenţa sumei de 164 lei, reprezentând debite în dosarul de executare.
Prin plângere adresată organelor de urmărire penală, petiţionara a susţinut că notarul public nu a respectat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din OG 85 din 30 august 2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, autentificând contractul de vânzare-cumpărare, fără ca părţile contractante să prezinte dovada de achitare la zi a cheltuielilor, eliberată de asociaţia de proprietari.
Cât priveşte părţile contractante, petiţionara susţine că acestea au formulat declaraţii nereale privind modul de achitare a cheltuielilor de întreţinere restante datorate asociaţiei.
Referitor la executorul judecătoresc, se pretinde de petiţionară că a procedat la executarea silită fără să existe titlu executor.
Actele premergătoare efectuate în verificarea aspectelor sesizate în plângere, nu au confirmat existenţa unor date din care să rezulte că există infracţiunile pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a intimaţilor făptuitori.
Astfel, s-a concluzionat că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 415 din 10 februarie 2006, clauza înscrisă în contract privind achitarea datoriilor respectă dispoziţiile art. 15 alin. (3) din OG nr. 85/2001 – 30.08 potrivit cărora „în cazul existenţei unei datorii către asociaţia de proprietari, părţile pot conveni la introducerea în contract a unor clauze privitoare la achitarea acestora, clauză care exprimă voinţa părţilor.
În plus, aceasta prin conţinut era permisă de lege, respectiv art. 20 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiei de proprietari şi nu reprezintă declaraţii nereale făcute de părţile contractante.
Referitor la executorul judecătoresc, aceleaşi acte premergătoare, au constatat inexistenţa infracţiunilor sesizate în plângere întrucât au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la existenţa titlului executoriu, Legea nr. 188/2000, în cauză acesta fiind, sentinţa civilă nr. 1292 din 21 februarie 2007 a Judecătoriei Bacău, pentru suma de 100 lei cheltuieli de judecată, diferenţa de 64 lei, reprezentând cheltuieli de executare 60 lei şi 4 lei taxă judiciară de timbru.
Urmare controlului judiciar efectuat de prima instanţă, s-a menţinut ca legală şi temeinică rezoluţia atacată.
În termen legal, petiţionara a declarat recurs, susţinând prin memoriul depus că există suficiente probe din care rezultă săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor reclamate în plângerea adresată organului de urmărire penală ca mod de sesizare în sensul dispoziţiilor art. 221 C. proc. pen.
Soluţionând recursul petiţionarei în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Examenul efectuat de instanţa de fond sub aspectul legalităţii rezoluţiei de netrimitere în judecată, obiect al plângerii petentei întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. legal, motivat şi temeinic a concluzionat în sensul că soluţia a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Plângerea cu care organul de urmărire penală a fost sesizat de petiţionară, a fost verificată sub toate aspectele, actele premergătoare, oferind elemente pe baza cărora prima instanţă a putut trage o concluzie certă potrivit căreia, rezultă cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, atât notarul public cât şi executorul judecătoresc prin acţiunile întreprinse în limitele competenţelor profesionale, au respectat dispoziţiile legale, aşa încât faptele penale pretins săvârşite nu există în realitatea obiectivă, concluzionându-se legal că nu poate fi angajată răspunderea penală a acestora pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a părţilor contractante pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Concluzionând, sentinţa recurată este legală şi temeinică şi cum la examinarea din oficiu, nu se constată vreun temei care să motiveze reformarea acesteia, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară A.P. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1677/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1686/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
