ICCJ. Decizia nr. 1677/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1677/2009
Dosar nr. 16124/281/2007
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 992 din 14 mai 2008, a condamnat inculpatul S.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate cu privire la restul de 1355 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2099/2003 a Judecătoriei Ploieşti, rest pe care, în baza aceluiaşi text, teza finală, l-a contopit cu pedeapsa aplicată dispunând să execute în total 1355 zile închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate M.C. suma de 4000 RON despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut din probele administrate în cursul procesului ca situaţie de fapt următoarele:
În luna februarie 2004, partea vătămată M.C. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului D.C.
Inculpatul a aflat de intenţia părţii vătămate de a achiziţiona un apartament, oferindu-se să intermedieze o astfel de vânzare-cumpărare.
De conivenţă cu învinuita L.G., care s-a prezentat drept proprietara apartamentului nr. X, bloc CC Vest - cartierul Piaţa Victoriei - Ploieşti, şi V.E., adevărata proprietară a imobilului, aceştia au aranjat o întâlnire pentru ca partea vătămată să vadă imobilul.
Fiind de acord să-l cumpere, partea vătămată i-a predat inculpatului suma de 4000 lei în prezenţa martorilor D.C., S.I., L.G. – întocmindu-se o chitanţă, convenind să se deplaseze la un birou notarial pentru încheierea unui ante-contract de vânzare-cumpărare.
Odată intrat în posesia banilor, prin inducerea în eroare a părţii vătămate, inculpatul a dispărut.
Prima instanţă a reţinut dovedită vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, hotărârea de condamnare rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 194 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, – prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs, inculpatul a formulat un nou recurs, adresat Înaltei Curţi, cale de atac inadmisibilă pentru considerentele care vor fi arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României – revizuită, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestor prevederi, legea procesual penală stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este determinată de îndeplinirea condiţiilor cerute de legea procesual penală.
Conform normelor de competentă după materie prevăzută de art. 25 C. proc. pen., infracţiunea dedusă judecăţii, înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., se judecă în primă instanţă de judecătorie, sentinţa fiind supusă apelului, primă cale ordinară de atac, soluţionată de tribunal potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.
Împotriva deciziei pronunţată de tribunal ca instanţă de apel, se poate uza de recurs, ce potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. este judecat de curtea de apel, ocazie cu care se definitivează ciclul procesual.
În raport de dispoziţiile legale anterior arătate, noul recurs formulat de inculpat împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi adresat Înaltei Curţi este inadmisibil.
Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a, recursul va fi respins.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat S.G. împotriva Deciziei penale nr. 194 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1682/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
