ICCJ. Decizia nr. 1705/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1705/2009
Dosar nr. 15569/63/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 59 din 19 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul - condamnat R.C. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj în Dosarul nr. 15569/63/2008.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin sentinţa penală 19 de la 28 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15569/63/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul - revizuient R.C. - fiul lui S. şi I., născut la data de 03 septembrie 1976 în Craiova, domiciliat în comuna Bucovăţ - Dolj, în prezent deţinut în P.M.S. Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 73 din 20 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19694/63/2007, prin care revizuientul a fost condamnat pentru o infracţiune de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., asupra victimei B.M.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 110 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că a fost investit prin cererea formulată de condamnatul R.C., având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 73/2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o infracţiune prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 73 lit. b) C. pen.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că în mod greşit s-a pronunţat o soluţie de condamnare împotriva sa, întrucât a acţionat în legitimă apărare, respectiv în stare de provocare faţă de agresiunea victimei, care i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele şi, în cursul altercaţiei, a căzut peste revizuient, înţepându-se într-o pilă pe care revizuientul o avea asupra sa, folosind-o la ajustarea lanţului drujbei utilizată la muncă.
Revizuientul a solicitat audierea unor martori despre care a pretins că au asistat la conflict, nominalizându-l pe martorul A.I.
După ataşarea Dosarului de fond nr. 19694/63/2007 şi a referatului întocmit de Parchet, cu propunere de respingere a cererii de revizuire, prima instanţă a reţinut următoarele:
Revizuientul R.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat, în loc public, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în stare de recidivă postexecutorie şi de provocare prevăzută de art. 37 lit. b) şi art. 73 lit. b) C. pen., reţinându-se în sarcina sa că, la data de 03 iulie 2007, a avut un conflict cu victima B.M. şi, urmare a actelor de agresiune exercitate de victimă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pila pe care întâmplător o avea asupra sa, în zona inimii, producându-i hemoragie internă care a dus la deces.
Cu ocazia soluţionării cauzei atât în fond, cât şi în căile ordinare de atac, au fost analizate apărările revizuientului - inculpat în cauză - privitor la legitima apărare, concluzionându-se că inculpatul şi victima au fost văzuţi de martorii oculari în timp ce se îmbrânceau reciproc, după care, victima a căzut, iar inculpatul a încercat să fugă având în mână corpul delict, iar victima a observat că prezenta sânge în zona inimii.
În aceste condiţii, instanţele au stabilit vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe, reţinând însă şi starea de provocare drept circumstanţă reală atenuantă, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicându-i o pedeapsă până la limita maximă permisă de lege, în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen. raportat la minimul special prevăzut de art. 175 C. pen., respectiv 15 ani închisoare.
Din analizarea motivelor de revizuire prezentate de condamnat, tribunalul a reţinut că acesta invocă împrejurări cunoscute cu ocazia soluţionării fondului, privitor la comiterea infracţiunii de omor calificat în stare de legitimă apărare, apărări ce au fost analizate în raport de probele testimoniale administrate, în sensul că au fost audiaţi toţi martorii prezenţi la locul conflictului.
În consecinţă, s-a apreciat că prezenta cerere de revizuire nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., dispunându-se respingerea cererii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluţii, a formulat apel revizuientul - condamnat, invocând critici de netemeinicie privitor la greşita apreciere a motivelor de revizuire, considerate de apelant împrejurări necunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei în fond; a solicitat desfiinţarea sentinţei, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei, în scopul audierii martorului A.I., precum şi a reaudierii celorlalţi martori în cauză.
Curtea de Apel Craiova, analizând apelul promovat, a reţinut caracterul nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea, fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac, poate conduce la desfiinţarea unei hotărâri penale intrare în putere de lucru judecat numai pentru cazurile limitativ şi expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen., fără a putea fi prelungită cercetarea judecătorească similar admiterii căilor ordinare de atac.
În speţă, revizuientul a invocat starea de legitimă apărare în care a acţionat, agresând pe victimă şi producându-i decesul, iar în subsidiar, starea de provocare, având efect asupra reindividualizării judiciare a pedepsei.
Ori, din analiza atât a declaraţiei dată de inculpat cu ocazia judecăţii în primă instanţă (declaraţia din 14 noiembrie 2007 - fila 18 în Dosarul nr. 19694/63/2007), cât şi a motivelor de apel şi de recurs (filele 9 - 12 şi respectiv 10 - 15), s-a constatat că revizuientul a descris conflictul cu victima, în sensul că victima l-a provocat prin exercitarea de acte de violenţă asupra inculpatului, recunoscând că a sesizat momentul în care victima s-a „autoaccidentat" în corpul delict pe care inculpatul îl avea în mână, împrejurări care au fost analizate atât de prima instanţă, cât şi de instanţele de apel şi recurs.
De altfel, din chiar considerentele Deciziei nr. 2437 din 16 iulie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că a fost analizată apărarea inculpatului privitor la reţinerea legitimei apărări, în condiţiile art. 44 alin. (3) C. pen., reţinându-se caracterul nefondat, în sensul că actele de violenţă exercitate de victimă au semnificaţia numai a unei circumstanţe reale atenuante, iar nu a unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, deoarece inculpatul nu a făcut dovada că atacul victimei îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. (respectiv atac material, direct, imediat şi injust) în momentul săvârşirii infracţiunii.
De asemenea, s-a constatat că au fost analizate şi reţinute depoziţiile martorilor A.V., A.C., A.I. şi A.I., precum şi criticile inculpatului privitor la individualizarea judiciară a pedepsei, apreciindu-se că pedeapsa principală în cuantum de 12 ani închisoare a fost individualizată corect, în raport de toate împrejurările reale şi personale, atenuante şi agravante din speţă, precum şi faţă de rezultatul socialmente produs - suprimarea vieţii unei persoane.
Împotriva Deciziei penale nr. 59 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs revizuientul condamnat R.C.
În motivele expuse oral de apărătorul ales şi în memoriul depus, în scris la dosarul cauzei, recurentul revizuient a reiterat apărările formulate cu ocazia soluţionării cauzei pe fond şi învederate ulterior în cererea de revizuire şi în apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 19 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova. A invocat dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Analizând recursul declarat de revizuientul condamnat, Înalta Curte constată că nu este fondat.
Din analiza dispoziţiilor art. 394 rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a exista cazul de revizuire pe care-l analizăm este necesar să fie „noi" faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii şi mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi considerate ca noi şi mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei deşi aceasta cunoştea „faptele probatorii". Nu pot fi însă considerate „probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaşte un fapt discutat în faţa instanţei de fond). Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoaşterea acestora de către instanţa de judecată indiferent dacă acestea erau cunoscute de părţi înainte sau în timpul judecăţii cauzei.
Cu privire la cea de-a doua condiţie a cazului de revizuire şi anume fapte sau împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului, ori de condamnare, invocarea elementelor noi trebuie să ducă la o soluţie diametral opusă.
Or în cauza de faţă recurentul revizuient - condamnat a reiterat apărările formulate cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, astfel că nu pot fi calificate drept împrejurări sau fapte noi necunoscute de instanţe în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul revizuient condamnat R.C. în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1709/2009. Penal. Prelungirea altor măsuri... → |
|---|
