ICCJ. Decizia nr. 1723/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1723/2009
Dosar nr. 1284/64/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 21 iulie 2008, persoana vătămată F.A. a formulat la Secţia 1 Poliţie Braşov o plângere prealabilă prin care solicită cercetarea şi tragerea la răspundere a fostei sale soţii, G.A. pentru faptul că, în ziua de 19 iulie 2008, acesta nu i-a predat-o pe fiica lor, M.F., potrivit programului de vizitare stabilit de către instanţa de judecată.
Prin referatul din 5 septembrie 2008, Secţia nr. 1 Poliţie Braşov şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, având în vedere calitatea intimatei, judecător la Judecătoria Zărneşti, pentru a fi efectuate cercetări referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen.
Pe baza verificărilor efectuate (au fost audiate părţile, au fost ascultaţi martorii F.M., E.I. şi G.N., s-au ataşat hotărârile judecătoreşti pronunţate cu ocazia desfacerii căsătoriei încheiate între F.A. şi F.G.A.) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, prevăzută de art. 307 C. pen. şi, drept consecinţă, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea G.A. prin rezoluţia din 21 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 270/P/2008.
2. Împotriva acestei rezoluţii persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 8 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 991/II-2/2008 a procurorul general al Curţii de Apel Braşov a fost respinsă plângerea petentului F.A.
Împotriva rezoluţiei procurorului, persoana vătămată a formulat plângere în faţa judecătorului, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
3.Prin sentinţa penală nr. 29/F din 16 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea introdusă de petent şi a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că dispozitivul hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit programul de vizitare a minorei a fost interpretat de petiţionar într-un sens larg, şi anume că ar include şi perioada vacanţei de vară, împrejurare care însă nu rezultă explicit din cuprinsul sentinţei civile, şi, pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen.
4. Împotriva acestei sentinţe penale, persoana vătămată a declarat recurs învederând că intimata l-a împiedicat repetat să ţină legături personale cu minora în condiţiile stabilite prin hotărâre judecătorească şi, drept, consecinţă, sunt întrunite, atât obiectiv cât şi subiectiv, elementele infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen., impunându-se trimiterea cauzei la Curtea de Apel Braşov pentru judecarea cauzei conform art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Pentru existenţa infracţiunii cercetate, sub raportul laturii sale obiective, este necesar ca elementul material să se realizeze fie prin acţiunea de reţinere a minorului, comisă de către părintele căruia i s-a încredinţat copilul [art. 307 alin. (1)] fie prin acţiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinţi de a avea legături cu minorul, săvârşită de persoana căruia i s-a încredinţat minorul [art. 307 alin. (2) C. pen.].
Sub aspectul laturii subiective, fapta de a împiedica în mod repetat pe un părinte să aibă legături cu minorul în condiţiile stabilite de organul competent este comisă întotdeauna cu intenţie, fiind exclusă culpa.
În speţă, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen. nu sunt îndeplinite.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, prin sentinţa civilă nr. 4383/2006 a Judecătoriei Braşov, intimata G.A. a fost obligată să permită persoanei vătămate F.A. să aibă legături personale cu fiica lor după următorul program: în fiecare marţi şi joi între orele 17,00-20,00 şi în fiecare sâmbătă între orele 10,00-20,00; în vacanţa de vară timp de o lună, în timpul lunilor iulie – august; o săptămână în vacanţa de iarnă, cinci zile în vacanţa de Paşti şi în celelalte vacanţe, în zilele de marţi şi joi între orele 10,00-20,00 şi de sâmbăta ora 10,00 până duminică ora 10,00.
Prin Decizia nr. 142/Ap/2006 a Tribunalului Braşov s-a admis apelul declarat de G.A., în sensul că i se permite lui F.A. să aibă legături personale cu minora M.F. în prima şi a treia sâmbătă din lună, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 160/R/MF din 24 aprilie 2007, a admis recursul declarat de G.A. împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o să permită legături personale cu minora în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10,00-20,00, în vacanţa de vară timp de 2 săptămâni ; în vacanţa de iarnă o săptămână şi trei zile în vacanţa de Paşti; înlăturându-se din ambele hotărâri dispoziţiile contrare referitoare la programul de vizită a minorei.
Dispozitivul hotărârii a fost interpretat diferit de persoana vătămată şi intimată în partea referitoare la perioada de vară, F.A. apreciind că este îndreptăţit să aibă legături personale cu minora şi săptămânal, în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10,00-20,00, G.A. considerând că în timpul vacanţei de vară fostul său soţ beneficiază de legături personale cu fiica lor doar două săptămâni, nefiind aplicabil programul lunar.
Probele administrate în cauză nu evidenţiază intenţia intimatei de a împiedica pe F.A. să aibă legături personale cu minora, astfel încât sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen. nu sunt întrunite, cu atât mai mult cu cât intimata s-a conformat permanent dispoziţiilor cuprinse în hotărârile civile care au reglementat încredinţarea minorei.
În condiţiile în care existau nelămuriri cu privire la înţelesul dispozitivului deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Braşov, persoana vătămată avea posibilitatea de a cere instanţei, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori când aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice.
Ca atare, în raport de considerentele expuse, organul de urmărire penale a constatat corect că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) C. pen., cum bine a reţinut şi instanţa de fond, motiv pentru care recursul declarat de persoana vătămată va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.A. împotriva sentinţei penale nr. 29/F din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1709/2009. Penal. Prelungirea altor măsuri... | ICCJ. Decizia nr. 1732/2009. Penal → |
|---|
