ICCJ. Decizia nr. 1703/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1703/2009
Dosar nr. 1075/59/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1075/59/2008 petentul B.I. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună desfiinţarea rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 239/P/2008 şi Dosarul nr. 929/II/2/2008, începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor şi trimiterea acestora în judecată.
A fost acvirat Dosarul nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 239/P/2008, petentul B.I. a solicitat trimiterea în judecată a făptuitorilor – judecători B.A., D.T., L.V.C., F.V., P.R.F., L.C., a procurorilor P.G., T.S., a ofiţerilor de poliţie H.I., C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a precizat că aceste infracţiuni au fost săvârşite de către făptuitori prin soluţionarea Dosarului nr. 1932/2002 al Judecătoriei Arad, dosar în soluţionarea căruia el a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză şi a actelor existente la dosar, rezultă că făptuitorii au fost poliţişti anchetatori în Dosarul nr. 1932/2002 al Judecătoriei Arad (poliţiştii H.I. şi C.C.), membrii completului de judecată, la instanţele de fond şi apel (judecătorii C.L., L.V.C., P.R.F., D.T., F.V., B.A.) şi procurori de şedinţă la instanţa de fond sau apel (T.S. şi P.G.).
Hotărârile judecătoreşti pronunţate în gradele de jurisdicţie de către judecătorii mai susmenţionaţi, cu concluziile procurorilor de şedinţă, premenţionaţi, dar şi pe baza unor acte de cercetare penală efectuate de poliţiştii anchetatori, au rămas definitive prin respingerea căilor ordinare de atac, astfel că săvârşirea de către aceştia a unor fapte de natură penală este absolut exclusă.
Făptuitorii nu pot fi acuzaţi că au comis faptele pentru care petentul a formulat plângerea penală, astfel că cele două rezoluţii fiind temeinice şi legale, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea împotriva celor două rezoluţii, va fi respinsă de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 48/P.I. din 26 februarie 2009, ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat şi a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, a sumei de 100 lei onorariu de avocat din oficiu.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, în termen legal a declarat recurs petiţionarul B.I., fără a-l motiva în scris.
Motivarea recursului petentul nu a făcut-o nici oral, în şedinţă publică, limitându-se doar la a cere admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor.
Recursul este nefondat.
Instrumentarea cauzei privind pe recurent, de către făptuitori, în limitele atribuţiilor avute, ca judecători, procurori sau lucrători de poliţie nu poate fi considerată infracţiune, în lipsa unor dovezi certe care să ateste că aceştia au lucrat cu rea-credinţă sau cu o neglijenţă gravă.
Or, în speţă, nu este vorba de aşa ceva, ci de o nemulţumire subiectivă a petiţionarului, nemulţumire pe care ar fi putut să o valorifice, pe căile de atac, prevăzute de lege.
În atare situaţie, Curtea va trebui să respingă recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 48/P din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, ca nefondat, menţinând, astfel, hotărârea recurată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 48/P din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 170/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1705/2009. Penal → |
|---|
