ICCJ. Decizia nr. 1728/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1728/2009
Dosar nr. 7495/1/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
La data de 22 septembrie 2009 s-a înregistrat la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva intimatului magistrat procuror F.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor si fals intelectual.
În cuprinsul cererii scrise petiţionarul a arătat faptul că a depus anterior, la 24 august 2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o altă plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 275 C. proc. pen. împotriva aceluiaşi intimat magistrat (anexând-o la fila 2 dosar instanţă), iar parchetul nu i-a comunicat rezultatul verificărilor şi măsurilor întreprinse cu privire la aceasta, conchizând că astfel s-au încălcat prevederile art. 277 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarul A.I. este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi mai jos relevate.
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Se constată că petiţionarul, în plângere, îşi exprimă nemulţumirea faţă de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală, nu i-a comunicat rezultatul cercetărilor întreprinse în legătură cu aspectele sesizate în plângerea iniţială.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
În speţa supusă analizei se constată că petiţionarul a formulat şi înregistrat pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi o plângere ce nu cuprinde toate elementele expres prevăzute de textul legal anterior menţionat, nemenţionând, în concret, în ce constau faptele de natură penală, presupuse a fi săvârşite de intimatul magistrat procuror şi nefăcând nici măcar succinte precizări relativ la aspecte din descrierea cărora să se poată desprinde concluzia existenţei vreunui indiciu cu privire la vreo faptă cu conotaţie penală, de natură a antrena răspunderea penală a intimatului reclamat în plângere.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
date de procuror, partea vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispoziţiilor art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în speţă, petiţionarul a formulat plângere direct la instanţă, fără însă a respecta prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., aşa cum mai sus s-a arătat.
Or, recunoaşterea unei căi de atac, în situaţii neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte , în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1738/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
