ICCJ. Decizia nr. 1842/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1842/200.
Dosar nr. 2110/54/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2009
Prin sentinţa penală nr. 77 din 19 august 2008, Tribunalul Olt, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A. - la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) rap. la art. 180 alin. (2)1 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 24 martie 2008 şi s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul-corp delict.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a fost obligat inculpatul la 10.000 lei către O.E.
A fost obligat inculpatul la câte 50.000 lei daune morale către minorele B.A.M. născută la 12 mai 1997 şi B.I., la câte 500 lei reprezentând prestaţie periodică până la 19 august 2008, precum şi la câte 50 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică către fiecare minoră, începând cu 20 august 2008 până la data majoratului.
A fost obligat inculpatul la 189,89 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Orăşenesc Corabia, plus majorările de întârziere şi la 2000 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.A. a fost căsătorit cu victima B.C., iar din căsătoria acestora au rezultat minorele B.A.M. şi B.I.
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 5 martie 2008 Judecătoria Slatina a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, iar cele două minore au fost încredinţate spre creştere şi educare mamei.
Părinţii au stabilit ca la sfârşitul fiecărei săptămâni cele două fiice să meargă la tată, iar la începutul săptămânii acestea să fie readuse la mamă care îşi stabilise domiciliul în locuinţa mamei sale.
La data de 13 martie 2008, inculpatul s-a deplasat la domiciliul soţiei pentru a le lua pe minore, însă B.I. nu a mai fost dusă în domiciliul mamei sale, rămânând la inculpat până la data de 23 martie 2008, când O.E., mama victimei B.C., a sesizat organele de poliţie cu privire la acest refuz.
În dimineaţa zilei de 23 martie 2008, inculpatul B.A. a plecat de la domiciliul său din judeţul Olt, pe malul râului Olt cu scopul de a închide saivanul pentru animale cu folie din plastic, iar pentru tăierea foliei a luat de la domiciliul său un cuţit.
În jurul orei 14,00 a primit un telefon de la fiica sa, B.A.M. care l-a înştiinţat că se află la domiciliul său şi intenţionează să o ia pe sora sa pentru a o duce la domiciliul mamei sale, însă inculpatul nu a fost de acord.
Seara, în jurul orei 20,00, inculpatul a mers la domiciliul părinţilor săi unde a servit masa împreună cu fiica sa, B.I., după care s-a deplasat cu minora, cu căruţa, la domiciliul soţiei sale. Ajunşi în acest loc, la sugestia inculpatului, minora a strigat-o pe mama sa, care a ieşit la poartă, însoţită de mama sa şi soţul acesteia O.N., precum şi de minora B.A.M.
Minora B.I. a pătruns în curte, iar mama sa s-a aplecat să o ridice în braţe, moment în care inculpatul a scos cuţitul pe care îl avea asupra sa şi i-a aplicat mai multe lovituri în zona superioară a corpului, după ce, în prealabil, a prins-o pe victimă de păr.
În urma loviturilor aplicate, victima a căzut la pământ, decedând la scurt timp datorită hemoragiei produse prin vătămarea unor organe vitale, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 106/A din 23 mai 2008 al Serviciului de Medicină Legală Judeţean Olt, avizat sub nr. 90/A9/2008 de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.M.L. Craiova.
În acele împrejurări a fost lovită în mâna dreaptă minora B.A.M., care sărise în apărarea mamei sale, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 443/E din 15 mai 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt.
După aplicarea loviturilor celor două victime, inculpatul s-a urcat în căruţă şi a plecat spre postul de poliţie al comunei Cilieni, unde a predat cuţitul folosit, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de organul de cercetare penală.
Tribunalul Olt, reţinând probele administrate în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească - declaraţiile martorilor O.N., S.F., B.F., F.B., B.M., declaraţia părţii vătămate B.A.M., datele rezultate din procesul verbal de cercetare a locului faptei încheiat la 24 martie 2Q08, însoţit de planşe foto; procesul verbal din 28 martie 2008, privind predarea unui cuţit de către inculpat, rapoartele de constatare medico-legală - autopsie a victimei B.C., emis de SML Slatina cu nr. 106/A din 23 mai 2008 şi avizat de IML Craiova cu avizul nr. 90/A9 din 29 mai 2008, respectiv raportul de constatare medico-legală a părţii vătămate B.A.M., emis de SML Slatina cu nr. 443/E din 15 mai 2008, hotărârile nr. 670, respectiv 671 din 22 aprilie 2008 emise de Comisia pentru Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Olt, prin care pentru minorele B.I. şi B.A.M. s-a dispus măsura de protecţie-plasament familial la bunicii materni O.E. şi O.N., declaraţiile inculpatului - a constatat următoarele:
Situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu este confirmată în totalitate probatoriul administrat în sensul că, în seara de 23 martie 2008, inculpatul a agresat pe soţia sa B.C., la domiciliul acesteia (curtea locuinţei) aplicându-i mai multe lovituri de cuţit la nivelul toracelui, cu secţionare acordului şi a plămânilor, leziuni care au produs decesul victimei aproape instantaneu datorită hemoragiei interne şi externe; totodată, în cursul acestui conflict, inculpatul a agresat şi pe fiica sa minoră în vârstă de 10 ani - B.A.M. - producându-i o plagă tăiată la nivelul palmei mâinii drepte, în contextul intervenţiei minorei în ajutorul mamei sale.
B.A. a săvârşit atât o infracţiune de omor calificat împotriva soţiei sale, faptă incriminată de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cât şi o infracţiune de lovire şi alte violenţe săvârşite asupra unui membru de familie, faptă incriminată de art. 180 alin. (2)1 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 1491 C. pen., fapte săvârşite cu vinovăţie de către inculpat.
Sub aspect subiectiv, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă la săvârşirea infracţiunii de omor, datorită sentimentului de gelozie faţă de victimă, în contextul procesului de divorţ dintre aceştia.
Constatând astfel că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite cu vinovăţie de către inculpat, s-a procedat la condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate, orientate către maximul special prevăzut de lege, respectiv 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. (infracţiunea de omor calificat), 1 an închisoare (infracţiunea de lovire şi alte violenţe), stabilindu-se pedeapsa rezultantă de executat corespunzător concursului real de infracţiuni în condiţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. - pedeapsa de 20 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Corelativ pedepsei principale, s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.
În privinţa interdicţiei dreptului de a alege, din conţinutul pedepselor complementară şi accesorie, s-a arătat că modalitatea concretă în-care inculpatul a acţionat şi natura infracţiunilor deduse judecăţii constituie şi cauze de nedemnitate electorală, justificând aplicarea acestor sancţiuni.
Sub aspect civil s-a reţinut că în cauză au promovat acţiuni civile Spitalul orăşenesc Corabia pentru cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate B.A.M., în sumă de 189,89 lei, cât şi O.E. atât în nume propriu - pentru cheltuielile ocazionate cu înmormântarea şi pomenirile victimei B.C., în sumă de 40.000 lei - cât şi în calitate de reprezentat al minorelor B.A.M. şi B.I. - pentru prejudiciul moral încercat de acestea, în sumă de câte 30.000 lei şi pentru prestaţie periodică, deoarece ambele minore se aflau în întreţinerea victimei la data decesului acesteia.
Faţă de probatoriul administrat în cauză - inclusiv declaraţia inculpatului, care şi-a exprimat acordul privind plata cheltuielilor efectuate la zi şi a despăgubirilor solicitate pentru minore - prima instanţă a reţinut că este întemeiată în parte acţiunea civilă promovată de O.E., dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor de: 10.000 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea şi pomenirile la zi; câte 50.000 lei daune morale către fiecare minoră, precum şi câte 50 lei, prestaţie lunară către fiecare minoră, începând cu 20 august 2008 şi până la majoratul acestora.
De asemenea, s-a reţinut caracterul întemeiat al acţiunii civile promovate de unitatea medicală, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 1189,89 lei cheltuieli de spitalizare, împreună cu majorările de întârziere până la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel inculpatul B.A., părţile civile O.E., B.I. şi B.A.M. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:
În apelul parchetului s-a invocat greşita încadrare juridică a infracţiunilor deduse judecăţii, solicitându-se, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice prin reţinerea agravantei prevăzută în art. 175 lit. i) C. pen. şi înlăturarea agravantei prevăzută în art. 180 alin. (2)1 C. pen., respectiv în infracţiunile prev. de art. 174, art. 175 lit. c) şi i) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., pentru care s-a solicitat aplicarea unor pedepse către maximul special în raport şi de pericolul concret probat în cauză. De asemenea, s-a solicitat rejudecarea laturii civile a cauzei privitor la acordarea daunelor morale şi pentru partea civilă O.E., cu motivarea că, prin pierderea singurului său copil, victima şi încredinţarea în plasament a minorelor victimei, partea civilă a suferit un prejudiciu moral însemnat.
În motivele scrise de apel a fost invocată şi critica de netemeinicie privind greşita aplicare a pedepsei accesorii, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza I C. pen., critică nesusţinută însă cu ocazia dezbaterii apelului.
În apelul promovat de părţile civile, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. c) şi i) C. pen., prin reţinerea comiterii infracţiunii în loc public şi a majorării pedepselor aplicate în cauză, la maximul special prevăzut de lege. Sub aspect civil, a fost criticată sentinţa privitor la omisiunea acordării daunelor morale părţilor civile O.E. şi a majorării despăgubirilor la suma solicitată de acestea.
În apelul promovat de inculpat, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată B.A.M. - menţinerea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate ca efect al reţinerii circumstanţelor personale atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Totodată, s-a arătat că există dubiu privitor la calitatea victimei de soţie a inculpatului, la data comiterii infracţiunii, dar fără a se formula o cerere expresă de schimbare a încadrării juridice.
în apelul inculpatului s-au adus critici şi sub aspectul laturii civile a cauzei, arătându-se că inculpatul şi-a exprimat acordul numai pentru plata prestaţiei periodice, iar daunele morale au fost acordate în cuantum exagerat, iar pentru partea civilă O.E. prejudiciul invocat nu a fost dovedit.
Prin Decizia penală nr. 19 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, părţile civile O.E., B.I. şi B.A.M. şi de inculpatul B.A., împotriva sentinţei penale nr. 77 din 19 august 2008 pronunţată de Tribunalul Olt. A fost desfiinţată în parte sentinţa şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. c) şi i) C. pen., săvârşită împotriva victimei B.C. şi din infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2)1 C. pen., rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârşită împotriva părţii vătămate B.A.M.
În baza art. 174, art. 175 lit. c) şi i) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 22 (douăzeci şi doi) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b). d) şi e) C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul B.A. să execute pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-a dedus în continuare prevenţia, de la 19 august 2008 la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a admis în parte cererea de daune morale formulată de apelanta parte civilă O.E., fiind obligat inculpatul la plata a 15.000 lei daune morale către această parte civilă şi la plata a câte 25.000 lei daune morale către fiecare dintre părţile civile B.A.M. şi B.I.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt reţinută în cauză este probată atât cu depoziţii testimoniale, cât şi cu date rezultate din procesele verbale de cercetare a locului infracţional, coroborate cu datele certificate de rapoartele de constatare medico-legale, dovezi care certifică următoarele:
Conflictul dintre inculpat şi victimă a avut loc la domiciliul părinţilor victimei - soţii O.E. şi O.N. - unde victima locuia ca urmare a procedurii de divorţ cu inculpatul, finalizată printr-o soluţie pronunţată în primă instanţă, cercetarea locală evidenţiind prezenţa petelor şi picăturilor de sânge în curtea locuinţei, începând de la poartă, precum şi pe stâlpul gardului dinspre stradă, la o înălţime de 50 cm faţă de sol; de asemenea, s-a constatat o pată de sânge în faţa porţii de acces în curtea locuinţei, indicată în planşele foto de la fila 17- dosar u.p. - la poziţia 1.
Instanţa de apel a reţinut declaraţiile martorilor O.N. - care a arătat că victima a ieşit la poartă pentru a primi pe fiica sa, minora I., iar când s-a aplecat să o ridice în braţe pe minoră, inculpatul, care se afla ascuns în dosul porţii, a prins pe victimă de păr, a lovit-o cu pumnii, doborând-o la pământ şi în această poziţie i-a aplicat mai multe lovituri în spate şi peste corp, în conflictul dintre părţi intervenind numai minora A.M., care, la rândul său, a fost tăiată la mână, părinţii victimei fiind în imposibilitate de a interveni datorită derulării rapide a agresiunii şi distanţei la care se aflau, la ieşirea din locuinţă - B.F. - care arată că a intrat în curtea victimei, după plecarea inculpatului şi a observat-o întinsă la pământ, în interiorul curţii, lângă poartă, prezentând mai multe răni pe corp, care sângerau abundent.
Coroborând aceste date cu împrejurările rezultate din raportul de constatare medico-legală - care atestă că victima â prezentat 10 plăgi tăiate la nivelul toracelui anterior şi posterior din care patru penetrante toracic interesând cordul, plămânul şi stomacul, cu secţionarea parţială a acestora, precum şi şapte plăgi la nivelul mâinilor cu secţionarea tendonului flexor la nivelul indexului mâna stângă şi a bazei degetelor 1 şi 2 de la mâna dreaptă, plăgi ce au determinat o hemoragie masivă internă şi externă - s-a constatat că agresiunea s-a produs prin aplicarea mai multor lovituri într-o succesiune rapidă, primele lovituri fiind aplicate când victima se afla în faţa porţii, iar următoarele, în timp ce aceasta s-a retras câţiva paşi în interiorul curţii, unde a fost urmărită şi agresată în continuare de inculpat, până la apariţia părinţilor acesteia.
În acest sens, s-au reţinut depoziţiile martorilor S.F. şi B.F. care, ajungând la domiciliul victimei imediat după agresiune, au găsit-o căzută în interiorul curţi lângă poartă şi împreună cu părinţii acesteia au şi transportat-o în locuinţă, unde a fost găsită de organele de poliţie, decedată.
Reţinând astfel că agresiunea care a condus la decesul victimei are ca element material aplicarea mai multor lovituri într-o succesiune rapidă, în zone vitale, producând leziuni ale unor organe interne şi hemoragie masivă, s-a apreciat că suntem în prezenţa unei unităţi naturale a infracţiunii, al cărei moment iniţial s-a consumat în loc public (în faţa porţii, la drumul comunal).
În consecinţă, s-a reţinut că în cauză este incidenţă şi agravanta prevăzută în art. 175 lit. i) C. pen., întrucât drumul comunal este un loc accesibil publicului în orice moment, prin natura sa, în condiţiile art. 152 lit. a) C. pen., independent de prezenţa altor persoane decât cele implicate în conflict.
Apărarea formulată de inculpat, care a invocat dubiul privitor atât la agravanta prevăzută în art. 175 lit. i) C. pen., cât şi la agravanta prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., s-a constatat că nu este susţinută de probele administrate, astfel: prezenţa urmelor de sânge în exteriorul porţii de la locuinţa victimei demonstrează consumarea unor acte de violenţă care au produs sângerare importantă în acel loc, contrazicând versiunea inculpatului, care a arătat că a agresat pe victimă numai în interiorul curţii; la data săvârşirii omorului, calitatea de soţie a victimei subzista întrucât sentinţa civilă de divorţ nu era definitivă (sentinţa nr. 299 a fost pronunţată la data de 5 martie 2008 de către Judecătoria Corabia, iar termenul de apel de 30 zile expira la data de 5 aprilie 2008, fapta fiind comisă la 23 martie 2008).
În ceea ce priveşte agravanta prev. de art. 180 alin. (2)1 C. pen., pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe săvârşită asupra părţii vătămate B.A.M., s-a reţinut că la data comiterii infracţiunii această parte nu locuia împreună cu inculpatul, prin hotărârea de divorţ menţionată anterior minora fiind încredinţată spre creştere şi educare victimei, iar inculpatul având numai dreptul de a păstra legăturile personale cu minora. în fapt, atât probatoriul testimonial cât şi declaraţia inculpatului, atestă că acesta a înţeles să aducă la domiciliul său numai pe minora B.I., la sfârşit de săptămână, în timp ce partea vătămată a rămas la domiciliul mamei.
Astfel, s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile art. 1491 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., fiind justificată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2)1 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul circumstanţelor personale atenuante invocate în apelul inculpatului, s-a reţinut că, în prezenta cauză, faptele deduse judecăţii sunt infracţiuni contra vieţii şi contra integrităţii corporale a persoanei, de pericol social deosebit de grav, deoarece s-au finalizat prin suprimarea vieţii unei persoane şi vătămarea sănătăţii unui minor, atât victima cât şi partea vătămată având calitatea de soţie, respectiv rudă - fiică - ale inculpatului, iar agresiunile au fost comise pe fondul divergenţelor determinate de o procedură de divorţ.
În acest context, s-a apreciat că împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea agresiunilor şi îşi câştigă existenţa prin muncă, nu poate avea semnificaţia unei circumstanţe personale atenuante, fiind în vădită disproporţie faţă de pericolul social concret produs în cauză.
Sub aspect civil, s-a constatat că prima instanţă a fost investită cu trei acţiuni civile formulate de minorele aflate în întreţinerea victimei -B.A.M. şi B.I. - pentru prestaţia periodică de care au fost lipsite, prin decesul victimei şi prejudiciul moral încercat precum şi de partea civilă O.E., care a solicitat despăgubiri în sumă de 10.000 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea şi pomenirile victimei, la zi, precum şi daune morale în sumă de 50.000 lei pentru prejudiciul moral încercat prin pierderea victimei, singurul copil.
S-a reţinut că prima instanţă, analizând acţiunile civile din cauză, s-a pronunţat numai asupra cererilor formulate de minore prin reprezentantul legal O.E., acordând daune morale într-un cuantum superior petitului formulat (în declaraţia de la 22 iulie 2008, precizându-se că se solicită câte 30.000 lei daune morale pentru fiecare minoră) şi a respins nemotivat cererea de daune morale formulată de partea civilă O.E.
Astfel, s-a constatat că sunt fondate criticile formulate în apelurile părţii civile O.E. şi inculpatului B.A., în sensul că inculpatul nu poate răspunde decât în limita pretinsă şi dovedită, în ceea ce priveşte daunele morale datorate minorelor părţi civile, iar cererea de daune morale formulată de partea civilă O.E. este întemeiată, cât timp victima era singurul său copil şi, în condiţiile speţei, partea civilă a fost silită să asiste la actele de violenţă exercitate de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care, prin apărător, a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi pe fond în principal înlăturarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. şi în subsidiar reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Examinând cauza sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele următoare:
În mod corect instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de omor calificat, reţinută în sarcina inculpatului B.A., prin aplicarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Astfel, materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţilor civile B.A.M. (f.43-44 d.up.), O.E. (f. 71-72 dos. u.p, f.37 dos.i.f. ) şi O.N. (f. 73-74 dos. u.p), ale martorilor S.F. (f.58 i.f.) şi B.F. (f. 76 dos. u.p., 57 d.i.f. ) procesul - verbal de cercetare la faţa locului (f.9-14 d.up.), planşele foto (f. 16-17 d.up.),) relevă cu certitudine că fapta de omor s-a săvârşit în public, întrucât primele lovituri s-au aplicat victimei când aceasta se afla în exteriorul curţii locuinţei sale, drumul comunal constituind loc public, în sensul art. 152 lit. a) C. pen.
Înalta Curte nu poate admite nici solicitarea recurentului inculpat de reindividualizare a pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia.
Conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Înalta Curte constată că, la stabilirea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată inculpatului B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174, art. 175 lit. c) şi i) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a realizat o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât doar prin executarea unei pedepse în acest cuantum inculpatul îşi va putea corija atitudinea faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, percepând în mod corect consecinţele faptelor săvârşite.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 19 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 martie 2008 la 18 mai 2009.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 19 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 martie 2008 la 18 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei si Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2211/2009. Penal → |
|---|
