ICCJ. Decizia nr. 1849/2009. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1849/2009
Dosar nr. 781/111/2005
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 273/ P din 2 octombrie 2007 a condamnat pe inculpaţii:
1. S.K., la 25 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 3.P/2000 a Tribunalului Bihor şi contopirea restului neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare şi conform dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3.P/2000 a Tribunalului Bihor şi contopirea restului de pedeapsă de 652 zile închisoare rămas neexecutat, acesta în condiţiile executării pedepsei cea mai grea de 18 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, inculpatul a mai fost condamnat la 10 ani închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3.P/2000 a Tribunalului Bihor şi contopirea restului de pedeapsă, acela de 652 zile închisoare rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză, executarea pedepsei cea mai grea, 25 ani închisoare, sporită cu 5 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 30 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. B.Şt., la 20 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 288/2001a Judecătoriei Marghita, contopirea restului de pedeapsă, acela de 438 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 288/2001 a Judecătoriei Marghita, contopirea restului de pedeapsă, acela de 438 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 18 ani închisoare. În baza art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, inculpatul a mai fost condamnat la 10 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicat prin sentinţa penală nr. 288/2001 a Judecătoriei Marghita, contopirea restului de pedeapsă, acela de 438 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză şi executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 5 ani închisoare, în final urmând să execute 25 de ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata, în solidar, a sumelor de 50.000 lei daune morale şi 7700 lei reactualizată (2500 euro) daune materiale pentru partea civilă S.K.A.
S-au respins, ca nefiind dovedite, pretenţiile părţii civile S.I.
Aceeaşi instanţă, prin încheierea pronunţată la 22 octombrie 2007, soluţionând cererea formulată de Penitenciarul Oradea, în conformitate cu dispoziţiile art. 195 alin. (3) C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată din minuta hotărârii, în sensul că datele de stare civilă ale inculpaţilor sunt S.K., fiul lui C. şi G., iar B.Şt., fiul lui C. şi G.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La 11 august 2004, K.B.Z. a reclamat organelor abilitate că logodnicul său, S.K.R., la 9 august 2004, seara, din localitatea Poiana, comuna Tăuteu, a plecat spre Ungaria pentru a transporta două sau patru persoane de la acea dată, neştiind nimic despre soarta lui, deşi îl apelase telefonic de mai multe ori sau îi trimisese mesaje pe telefonul mobil.
Aceeaşi femeie a declarat, cu acel prilej, că la 6 august 2004, logodnicul ei a fost apelat pe telefonul mobil nr. 0740214531 de un anume „K." din satul Crestur, acesta i-a cerut să-l ducă în Ungaria, spre aceeaşi destinaţie urmând să meargă şi alţii, iar pentru că S.K.R. avea autovehiculul defect, i-a spus că nu-l poate ajuta.
„K." a lăsat un număr de telefon mobil, acesta a fost introdus în memoria telefonului celular şi ea l-a notat pe o hârtie, „K." dorind să fie sunat atunci când vehiculul ar fi fost reparat.
În continuare, la 7 august 2004, logodnicul ei l-a apelat telefonic pe „K." şi au stabilit ca deplasarea spre Ungaria să aibă loc în seara de 9 august 2004, orele 22,30, îmbarcarea urmând a se face din faţa unui magazin A.B.C. din comuna Tăuteu.
La 9 august 2004, după orele 20,00, S.K.R., din locuinţa ei, situată în satul Mişca, l-a apelat pe „K.", l-a întrebat dacă are banii necesari transportului a patru persoane, logodnicul răspunzându-i că va face rost de sumă, respectiv câte 500 euro/persoană, inclusiv pentru el, conducător auto.
K.B.Z. a mai declarat că după discuţia menţionată, logodnicul său a plecat în oraşul Marghita la părinţii lui, a împrumutat de la aceştia bani, o sumă cerând-o şi unui vecin, în total adunând astfel 2500 euro.
La 13 august 2004, K.J. din satul Olosig, a sesizat organele de poliţie din comuna Săcuieni despre faptul că în timp ce se deplasa cu căruţa pe un câmp, într-o parcelă cultivată cu floarea-soarelui, a găsit incendiat un autoturism D. şi un cadavru carbonizat.
B.G., vizualizând numărul de înmatriculare al vehiculului, cel în cauză, conform declaraţiei, urma să fi fost naşul de cununie al lui S.K.R., a recunoscut că maşina era a acestuia.
La 10 august 2004, minorul D.K.Z., împreună cu fratele lui, ambii aflaţi într-o căruţă în căutare de iarbă, au văzut o maşină fumegând, vegetaţia din jur arsă, s-au apropiat şi au luat din portbagajul vehiculului janta roţii de rezervă pentru a o vinde ca fier vechi, ei însă nespunând nimănui cele văzute.
Cercetarea celor reclamate a constatat că inculpaţii, fraţi, la orele 04,53 din dimineaţa zilei de 10 august 2004, au plecat spre Ungaria, trecerea frontierei având loc pe la Vama Borş, ei fiind transportaţi de către V.Ş., cu autoturismul M. al acestuia, B.I. văzându-i în vama maghiară Artand. Pentru că şoferul nu avea cartelă pentru telefonul mobil, inculpatul B.Şt. i-a dat cartela.
La 18 august 2004, firma de telefonie a comunicat listingul convorbirilor efectuate de pe respectiva cartelă, aceasta fiind a lui S.K.R.
La 14 august 2004, verificându-se agenda telefonului lui B.A.E., verişoara inculpaţilor şi concubina lui V.Ş. s-a constatat că la litera „K" figura persoana numită „K.", numărul acestuia apărând şi în memoria telefonului mobil al victimei la 6 august 2004.
B.Şt. s-a reîntors din Ungaria la 12 august 2004 pe la Nădlac, iar S.K., la 13 august 2004, prin acelaşi punct de trecere a frontierei.
S.R.I. a furnizat date din care rezultă că inculpaţii au fost posesori de telefoane mobile, această situaţie fiind probată şi de mărturiile lui M.J., S.L.R., G.F.
Acelaşi serviciu a identificat şi că telefonul N. a fost cu certitudine, telefonul folosit de S.K.R., din perioada 04 - 09 august 2004, acesta constatându-se că a fost vândut de S.K. lui V.V.I., călător în trenul de pe ruta Arad - Oradea din data de 13 august 2004, tren cu care inculpatul menţionat a revenit în judeţul Bihor. Respectivul telefon a fost recunoscut de K.B.Z. ca fiind al logodnicului ei, în sprijinul proprietarului mobilului existând şi acte de cumpărare aflate în posesia părinţilor lui S.K.R.
S-a mai stabilit că telefonul mobil al inculpatului S.K. a fost apelat la 06 august 2004, 07 august 2004 şi 09 august 2004, orele 22,30, după această dată cartela şi telefonul mobil aflându-se astfel cum s-a detaliat, la inculpaţi.
Probatoriul administrat la cercetarea judecătorească a relevat că datele furnizate de K.B.Z., de alţi martori, de informaţiile furnizate cauzei de S.R.I. au conturat că la 09 august 2004, orele 22,23, S.K.R. se afla cu autoturismul său în localitatea Marghita, la acea oră el comunicându-i logodnicei lui că aşteaptă „persoanele în discuţie".
Martorii D.C. şi J.L. au confirmat că încă din 11 august 2004, K.B.Z. se interesa de S.K., identitatea lui ca fiind acel „K." fiind oferită de B.L., sora lui.
Examinarea amplă a listingurilor convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei şi cu sora sau verişoara lor cu alţi martori audiaţi, a exclus că telefonul victimei şi cartela acestuia să fi fost însuşite de altcineva, telefoanele martorilor B.A., verişoara inculpaţilor şi B.L., sora, fiind ridicate şi ca atare, sunt probe materiale. Găsirea la martorul V.V.I., a telefonului mobil ce aparţinuse victimei, dat lui de inculpatul S.K. pe care de altfel l-a recunoscut dintr-un grup de persoane, coroborată cu date obiective, l-a exclus de la orice suspiciune în cauză, telefonul ridicat de la el fiind atestat şi de reprezentantul comercial al operatorului O., furnizată şi de S.R.I.
Existenţa telefonului mobil şi a cartelei telefonice ale victimei la inculpaţi dovedeşte că ambii au ucis victima şi au jefuit-o, instanţa ajungând la stabilirea vinovăţiei prin analiza detaliată şi coroborarea unui vast probatoriu, apărările inculpaţilor fiind înlăturate motivat.
Probele ştiinţifice au reţinut că fragmentul de scalp recoltat de la cadavrul carbonizat găsit în interiorul autoturismului ars în proporţie de 90 % era al victimei S.K.R., copilul numiţilor S.C.A. şi S.I.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că moartea victimei a fost violentă, a fost cauzată de anoxie acută prin comprimarea căilor superioare respiratorii şi/sau asupra orificiilor respiratorii, putea data de 4-5 zile (din 9 august 2004), iar în ce priveşte leziunile, acestea, de la nivelul cutiei toracice, bazinului, coloanei vertebrale, membrelor, prin mecanism termic, cele de la nivelul cutiei craniene, hematomul extradural, prin mecanism termic, la fel cele de la nivelul mandibulei, dinţilor, existând şi posibilitatea ca acestea să fie produse iniţial, prin lovire cu corpuri dure, contondente şi comprimare, la care ulterior să se fi adăugat intervenţia factorului termic.
Acelaşi act a mai înscris că lipsa carbonului în alveolele pulmonare şi a funinginii în căile respiratorii conduce la concluzia că victima era decedată atunci când a fost incendiat autovehiculul, cadavrul fiind supus acţiunii flăcărilor, acestea determinând arsuri de gradul IV pe 100 % din suprafaţa corpului.
S-a mai apreciat că datele cauzei conduc la concluzia că victima, posibil a fost lovită cu corpuri dure contondente din lateral dreapta şi/sau spate şi comprimată la nivelul gâtului şi feţei, o porţiune din cadavru (bazinul şi o parte a coapselor) fiind deplasate în sensul că au fost scoase din vehicul, în afară.
Apărarea inculpaţilor în sensul că niciunul din ei nu poseda permis de conducere şi, ca atare, nu puteau deplasa vehiculul de pe drum în lanul de floarea-soarelui a fost înlăturată, nimic nu pleda pentru o asemenea ipoteză, persoane neposesoare de carnet de conducere auto putând manevra autoturisme, inculpaţii nefiind excluşi ca autori pe baza acelei simple susţineri.
Privind săvârşirea şi a infracţiunii de tâlhărie, instanţa a motivat că aflarea, în posesia inculpaţilor a telefonului şi cartelei telefonice ale victimei, stabileşte vinovăţia acestora.
Referitor la apărarea inculpaţilor, că în noaptea de 09 august 2004, s-au aflat în locuinţa lor din localitatea Crestur, martorii audiaţi au declarat că în seara respectivă (9 august 2004) a fost văzuţi, dar M.L. a relatat că cei doi, la o oră mult mai timpurie decât ora 2-3 noaptea, respectiv ora 23,00 au plecat, situaţie ce se coroborează cu cele susţinute de K.B.Z. şi informaţiile oferite de listingurile convorbirilor telefonice efectuate de pe telefonul victimei (la ora 22,23), aceasta aşteptându-i.
Instanţa, examinând, din coroborarea elementelor de fapt esenţiale, împrejurările concludente pentru vinovăţie, a motivat că acestea sunt: contactarea, telefonic, a victimei, de către inculpatul S.K. la 6 august 2004, cererea acestuia de a fi transportat în Ungaria, alături de alte persoane, solicitarea ce cel ce-i transporta să facă rost de bani pentru a-i prezenta la vamă, plecarea victimei în 9 august 2004 spre locul de întâlnire cu cei ce urmau a fi transportaţi, existenţa la ea a 2500 euro, înregistrarea apelurilor telefonice dintre victimă şi inculpatul menţionat, inclusiv când victima îi aştepta, existenţa la inculpaţi a telefonului victimei şi a cartelei R. de pe care s-au efectuat convorbiri.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivele invocate fiind greşita lor condamnare, sens în care au cerut achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în subsidiar, avocaţii lor cerând aplicarea unor pedepse mai mici.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 25/ A din 24 februarie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpaţii în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare fiind detaliate în practicaua prezentei.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în cauză, verificând din oficiu Decizia recurată, se reţine că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 din acelaşi cod, respectiv instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpaţi.
Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului instanţei de apel, se reţine că inculpaţii nu au fost ascultaţi de această fază procesuală şi, de asemenea, martorul principal al cauzei K.B.Z., reaudiată în apel potrivit reţinerilor din încheierea pronunţată în şedinţa din 7 octombrie 2008, acest fapt nu este dovedit material, în sensul că deşi s-a înscris că declaraţia acesteia este consemnată în proces-verbal separat ataşat la dosar, lucrările dosarului nu-l atestă fizic.
În aceste condiţii, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., jurisprudenţa Curţii Europene şi recomandarea C.M.C.E. pentru garantarea deplină a dreptului inculpaţilor se a se apăra, precum şi principiul dreptului lor la un proces echitabil, se impune ascultarea lor şi în calea ordinară de atac a apelului, indiferent de soluţia pronunţată în primă instanţă şi indiferent de motivele de apel invocate, apelul fiind integral devolutiv.
Totodată, pentru că dosarul instanţei de apel nu conţine proba materială a reaudierii martorei K.B.Z., aceasta trebuie reaudiată în condiţii de respectare a principiului contradictorialităţii şi dacă de vor constata contraziceri între declaraţia sa şi cele ale inculpaţilor, se va proceda la confruntare, respectându-se dispoziţiile art. 87 şi următoarele C. proc. pen., referitoare la procedura confruntării.
În cauză, conform dispoziţiilor art. 350 cu referire la art. 160b alin. (1) lit. d), art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând indicii că inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută de textele incriminatorii este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 4 ani, ambii sunt recidivişti, deci persoana lor prezintă pericol pentru ordinea publică, se va menţine, pentru ei, măsura arestării preventive.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi fiind fondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., vor fi admise şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) şi (6) cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.Şt. şi S.K. împotriva deciziei penale nr. 25/ A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Menţine starea de arest a inculpaţilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi, în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 185/2009. Penal → |
|---|
