ICCJ. Decizia nr. 185/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 185/2009
Dosar nr. 1743/36/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 21 iunie 2008 dată în dosarul nr. 15/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc D.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de numiţii T.R. şi T.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 220 şi art. 213 C. pen., cu motivarea că faptele penale reclamate de petiţionarul N.E. nu există.
În fapt, s-a reţinut că, prin contractul nr. 6 din 12 august 1998, petiţionarul N.E. a împrumutat suma de 8 milioane lei ROL de la Banca Internaţională a Religiilor Galaţi, iar pentru garantarea restituirii împrumutului s-a instituit ipotecă pe imobilul situat în municipiul Tulcea, proprietatea petiţionarului şi a mamei sale N.S.
Nefiind respectat termenul de rambursare a creditului, în luna octombrie 2001 a fost promovată acţiunea de executare silită, iar la data de 9 august 2004, prin lichidator judiciar, imobilul ipotecat a fost vândut, prin licitaţie, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, fiind adjudecat de numita T.D., prin actul de adjudecare nr. 150/2004, act care constituie titlu de proprietate pentru cumpărătoare (filele 85 - 87 dosar).
Urmare cererii formulate de numita T.D., având ca obiect executarea silită a actului de adjudecare nr. 150 din 23 august 2004 şi evacuarea debitorilor din imobilul adjudecat, la biroul executorului judecătoresc D.D. s-a înregistrat dosarul de executare nr. 245/2007, au fost emise somaţii către pârâţi, conform dispoziţiilor legale prev. de art. 387, art. 411 şi art. 578 C. proc. civ., în vederea eliberării şi predării bunului imobil către creditoare.
Nefiind respectat termenul acordat prin somaţie, la data de 6 decembrie 2007, în baza art. 3841 C. proc. civ., executorul judecătoresc, a solicitat instanţei de judecată competente autorizarea de intrare în imobilul adjudecat pentru a putea efectua executarea, cerere admisă de Judecătoria Tulcea (dosar civil nr. 6607/327/2007).
Executarea silită a fost realizată, în parte, la data de 9 ianuarie 2008, în prezenţa organelor de poliţie, nefiind finalizată în totalitate deoarece în anexe şi camerele dinspre stradă aparţinând mamei petiţionarului nu s-a putut intra din lipsa cheilor, aceasta fiind în spital, motiv pentru care s-a aplicat sigiliu, conform procesului-verbal din data de 9 ianuarie 2008 întocmit de executorul judecătoresc, D.D.
În motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, s-a reţinut că, din actele premergătoare efectuate, nu rezultă că intimatul D.D., în calitate de executor judecătoresc, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cauzându-i prin acesta o vătămare a intereselor legale ale petiţionarului sau că ar fi comis vreo faptă penală.
De asemenea, faţă de intimaţii T.R. şi T.D., care nu au calitatea de funcţionari publici, s-a constatat că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 220 şi art. 213 C. pen.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin rezoluţia nr. 325/II/2008 din 4 august 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.E., în baza art. 278 C. proc. pen.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Prin sentinţa penală nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu ms sigiliu, conform procesului- din inori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.E. împotriva rezoluţiilor nr. 15/P/2008 din 21 iunie 2008 şi nr. 325/II/2008 din 4 august 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa acesta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că rezoluţiile dispuse de procuror sunt legale şi temeinice, neexistând indicii cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale de către intimaţi.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, petiţionarul a declarat recurs, reiterând în esenţă solicitarea de tragere la răspundere penală a intimaţilor, susţinând că intimatul D.D. a dispus în mod nelegal evacuarea sa din locuinţă.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 15/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimaţii D.D., T.R. şi T.D. ar fi săvârşit vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală a acestora, astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Este nefondată susţinerea recurentului petiţionar că intimatul executor judecătoresc D.D. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă că acesta şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, acţionând cu rea-credinţă împotriva intereselor petiţionarului, având în vedere că executarea silită a fost încuviinţată de instanţa de executare şi constatând anumite neclarităţi cu privire la suprafaţa de teren ce trebuia să facă obiectul executării, intimatul a suspendat executarea silită.
De altfel, recurentul petiţionar nu a indicat existenţa unor elemente de rea-credinţă şi a unor acţiuni specifice elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 220 şi art. 213 C. pen., ci doar a învederat propria nemulţumire cu privire la măsurile dispuse de intimatul D.D., susţinând că s-au săvârşit infracţiunile sesizate.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.E. împotriva sentinţei penale nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.E. împotriva sentinţei penale nr. 109/P din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2009. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 1863/2009. Penal → |
|---|
