ICCJ. Decizia nr. 1920/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1920/2009
Dosar nr. 6933/121/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127 din 21 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost condamnat inculpatul P.G., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă din 18 septembrie 2006).
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului P.G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 861 C. pen., art. 110 C. pen. şi art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum şi a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului P.G., pe durata unui termen de încercare de patru ani.
Conform art. 1101 C. pen., în referire la art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul P.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi, la datele fixate de acest serviciu;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului P.G. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul P.G. a achitat părţii civile T.M., prin reprezentantul T.R., suma de 5.000 RON, reprezentând daune morale şi suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a luat act că partea civilă T.M., prin reprezentantul legal T.R., a renunţat la restul pretenţiilor civile solicitate.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei (la urmărirea penală), să fie virat Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată T.M. locuieşte în comuna Cavadineşti, judeţul Galaţi, fiind consătean cu inculpatul P.G.
La data de 18 septembrie 2006, în jurul orei 18,00, partea vătămată se juca împreună cu fratele său mai mic, martorul T.A., pe un podeţ la intrarea în sat, pe şoseaua care vine dinspre Galaţi.
În acelaşi timp şi inculpatul P.G. se plimba cu bicicleta pe şosea. Ajungând lângă partea vătămată şi fratele acesteia, inculpatul i-a întrebat dacă vor să se plimbe cu bicicleta şi, urmare acceptului celor doi, inculpatul i-a luat pe rând şi i-a plimbat cu bicicleta.
La un moment dat, în timp ce o plimba pe partea vătămată, inculpatul a pierdut controlul bicicletei, astfel că amândoi au căzut în şanţul de pe marginea drumului, din apropierea unui lan de porumb.
Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să meargă în lanul de porumb, aceasta acceptând, fără a cunoaşte intenţia inculpatului. După ce au intrat în lanul de porumb, inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată de pantaloni şi, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, a întreţinut un raport sexual anal cu aceasta.
Întrucât partea vătămată a început să plângă, rugându-l pe inculpat să înceteze, acesta a întrerupt actul sexual şi, după ce s-a îmbrăcat, a transportat-o pe partea vătămată cu bicicleta la locul unde se juca fratele său, precizându-i să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Când a ajuns acasă, mama părţii vătămate, T.R., observând-o pe aceasta că plânge, a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată relatând părinţilor săi că a fost violată.
Imediat părinţii părţii vătămate, împreună cu aceasta, s-au deplasat la locuinţa inculpatului pentru a-i reproşa agresiunea sexuală săvârşită.
În prezenţa numiţilor P.C., fratele inculpatului, F.L. şi P.M., inculpatul a recunoscut fapta săvârşită, ulterior participând la cercetarea la faţa locului şi arătând modul în care a comis fapta.
La data săvârşirii faptei, partea vătămată avea vârsta de 8 ani şi 4 luni, iar inculpatul vârsta de 16 ani şi 6 luni.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 984/ E din 19 septembrie 2006 a rezultat că partea vătămată a suferit o leziune traumatică la nivelul mucoasei anorectale, care ar fi putut fi produsă în cadrul unui raport sexual anal, o echimoză palpebrală stângă, care ar fi putut fi produsă prin lovire activă cu un corp dur, leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale şi care pot data din 18 septembrie 2006.
Situaţia de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului pentru fapta comisă au rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate, ale reprezentantului acesteia, ale martorilor P.M. şi F.L., procesul-verbal de reconstituire, planşele foto, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declaraţiile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului minor P.G., care la data de 18 septembrie 2006, a întreţinut un act sexual anal cu partea vătămată T.M., în vârstă de 8 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul P.G., criticând-o pe motive de netemeinicie.
Parchetul, în susţinerea apelului promovat, a precizat că hotărârea pronunţată de prima instanţă este netemeinică sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare a pedepsei, solicitând ca, în rejudecare, să se înlăture circumstanţele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună privarea de libertate.
În apelul declarat, inculpatul P.G. a criticat hotărârea ca netemeinică, apreciind că nu s-a dat o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante recunoscute şi nu au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, datele care caracterizează persoana sa.
Prin Decizia penală nr. 39/ A din 12 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 21 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 6933/121/2007.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând instanţei, în raport de gravitatea faptei săvârşite şi de consecinţele acesteia, înlăturarea circumstanţelor atenuante recunoscute în favoarea inculpatului P.G., aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de textul sancţionator, de 5 ani închisoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei, privarea de libertate.
Înalta Curte, examinând atât motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În conformitate cu prevederile art. 100 C. pen., la alegerea sancţiunii, măsură educativă sau pedeapsă, care se aplică infractorului minor se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Prin urmare, la alegerea sancţiunii care se aplică infractorului minor, instanţa trebuie să ţină seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, dar şi de elementele de natură să caracterizeze persoana minorului.
Întrucât infracţiunea comisă de inculpat este de o gravitate deosebită, în mod corect, prima instanţă a apreciat că stabilirea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, aplicându-i-se o pedeapsă.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că, în mod just, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., având în vedere conduita bună avută de acesta anterior comiterii faptei (adeverinţa eliberată de preotul paroh şi caracterizarea făcută de dirigintele său de la seminarul Teologic Sf. Apostol Andrei), stăruinţa pe care inculpatul a depus-o pentru acoperirea prejudiciului (acesta a achitat reprezentantului părţii civile suma de 55 milioane lei vechi, cu titlu de daune morale şi suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, astfel că reprezentantul legal al părţii vătămate nu a mai formulat alte pretenţii civile în cauză), precum şi atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei, inculpatul colaborând cu organele judiciare.
Pe de altă parte, întrucât din cuprinsul referatului de evaluare a rezultat că inculpatul a manifestat motivaţie pentru schimbare, având o atitudine pozitivă faţă de partea vătămată, că a fost interesat de evoluţia sa socio-profesională, în prezent fiind elev, a recunoscut şi regretat fapta comisă, Înalta Curte apreciază că pronunţarea condamnării, chiar şi fără executarea pedepsei, constituie un avertisment pentru acesta de a nu mai comite pe viitor alte fapte penale, pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare asigurând realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Modalitatea de executare, suspendarea sub supraveghere, a fost corect aleasă, raportat la circumstanţele reale şi la datele personale ale inculpatului, care este la primul impact cu legea penală, astfel încât Înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet este nefondat.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 39/ A din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.G.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G. până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 39/ A din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul P.G.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.G. până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1940/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
