ICCJ. Decizia nr. 178/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 178/2009
Dosar nr. 3569/96/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a dispus condamnarea inculpatei S.R.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Inculpatei i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 83 şi art. 84 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 981,13 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza materialului probator administrat în cauză, că inculpata S.R.M. a fost angajata Direcţiei Regionale Vamale Braşov, Biroul Vamal Miercurea Ciuc în funcţia de controlor vamal superior, fiind funcţionar public cu atribuţii de control, având, potrivit fişei postului, atribuţii privind constatarea contravenţiilor, respectiv întocmirea proceselor-verbale de contravenţie şi transmiterea lor către Compartimentul de Datorie Vamală.
Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatei şi ale martorilor, precum şi din datele comunicate de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale (f. 189 vol. II dosar urmărire penală), la data de 23 august 2006 inculpata a participat la verificarea operaţiunilor de import efectuate de SC N.T. SRL.
Inculpata a recunoscut că a intenţionat să întârzie preluarea mărfii de către SC N.T. SRL şi a anunţat în acest scop comisionarul vamal că intenţionează să efectueze controlul fizic total al mărfurilor, lucru confirmat de martorele F.P. şi O.M.
Inculpata a arătat că nu dorea de fapt să facă acest lucru, care nici nu era posibil, decât în anumite condiţii, ci dorea ca a doua zi să facă controlul fizic prin sondaj.
Inculpata a explicat acest gest prin aceea că firma SC N.T. SRL venea întotdeauna târziu cu mărfurile în vamă, lăsând astfel să se înţeleagă că voia să sancţioneze această atitudine prin crearea de neplăceri respectivei firme.
Instanţa de fond a considerat nesinceră această explicaţie prin prisma probelor ce vor fi analizate în continuare.
Aşa cum a arătat martora M.J., inculpata s-a interesat anterior de obiectul de activitate al SC N.T. SRL, care era, printre altele, comerţul cu instalaţii termice. Este cert că inculpata intenţiona să-şi monteze o instalaţie termică în apartamentul său întrucât, aşa cum a arătat martorul E.J., instalaţia de gaz era deja montată şi adaptată în acest scop.
După sosirea la sediul comisionarului vamal a reprezentantului SC N.T. SRL, martorul A.B.S., inculpata i-a spus şi acestuia despre falsa sa intenţie de a realiza controlul fizic total al mărfurilor, lucru ce implica blocarea acestora în vamă şi pierderi pentru societate.
Martora F.P. a arătat, de asemenea, că inculpata a adus în discuţie posibilitatea aplicării unei amenzi contravenţionale, infirmând astfel poziţia inculpatei care a arătat că nu avea nici un motiv să aplice amendă. Inculpata a recunoscut că toate discuţiile cu A.B.S. s-au purtat în prezenţa martorelor F.P. şi O.M.
A.B.S. a arătat şi el că inculpata a pomenit despre aplicarea unei amenzi contravenţionale în cazul neconcordanţei documentelor cu mărfurile. Martora O.M. a arătat că A.B.S. a acceptat aplicarea amenzii, arătând că, ţinând seama de experienţa sa cu respectivul exportator din Ungaria, se vor constata astfel de neconcordante.
Discuţiile între inculpată şi A.B.S. au continuat pentru urgentarea eliberării mărfurilor din vamă. A.B.S. a recunoscut că i-a propus inculpatei ca firma SC N.T. SRL să-i instaleze o centrală termică de apartament. Inculpata s-a arătat interesată de această ofertă, astfel că A.B.S. i-a oferit condiţii avantajoase pentru achiziţionarea centralei.
Inculpata a dat declaraţii contradictorii arătând că a acceptat oferta dar nu a cunoscut faptul că primeşte o reducere de preţ, deşi anterior declarase că i s-a oferit centrata termică la preţui de 46 milioane tei vechi în vreme ce ea costa 55 milioane. De asemenea, inculpata a arătat că i s-a oferit facilitatea de a achita preţul în rate direct la firmă, fără a fi încheiat niciun document în acest sens.
A.B.S. a arătat că i-a acordat inculpatei discount-ul maxim în virtutea atribuţiilor lui. De asemenea, a arătat că nu a oferit niciunui alt client atât discount maxim cât şi plata preţului în rate. Martorul H.Ş., directorul SC N.T. SRL, a declarat că plata preţului în rate direct la firmă era o facilitate acordată numai angajaţilor, precum şi în alte situaţii speciale.
Aşa cum a rezultat după efectuarea expertizelor tehnice şi contabile, preţul plătit de inculpată în final a fost cu 1.361,93 lei mai mic decât cei care ar fi rezultat după aplicarea discount-ului de 15% pe care firma îl practica cu ceilalţi clienţi (f. 130). Din această sumă calculată de expert, instanţa a scăzut valoarea manoperei pentru instalaţia de gaz care era deja montată în apartamentul inculpatei, în sumă de 380,80 lei, potrivit facturii nr. 7335803 din data de 03.10.2006 emisă de SC N.T. SRL.
În continuare, în ziua de 23 august 2006, ulterior înţelegerii dintre inculpată şi A.B.S., acesta din urmă a primit documentele vamale putând pleca cu marfa din vamă în cursul aceleiaşi zile. Inculpata a susţinut că a putut realiza controlul fizic al mărfurilor prin sondaj mai rapid datorită ajutorul lui A.B.S. care i-a prezentat marfa. Acesta a infirmat prezenţa sa la vreuna din operaţiunile de control, astfel că este îndoielnic faptul că s-a realizat un control fizic al mărfurilor. Inculpata era singurul lucrător vamal care trebuia să realizeze respectivul control fizic, astfel că semnarea ulterioară a documentelor vamale şi de alţi colegi, care trebuiau să verifice doar scriptele, este irelevantă în cauză.
De asemenea, instanţa a reţinut că nu s-a demonstrat existenta vreunei sancţiuni contravenţionale aplicate firmei SC N.T. SRL, în urma pretinsului controlul al inculpatei, deşi A.B.S. a indicat expres probabilitatea neconcordanţei dintre documente şi mărfuri.
Instanţa de fond a mai reţinut că acest folos nu i se cuvenea inculpatei şi a fost dat în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv să efectueze controlul necesar pentru eliberarea mărfurilor din vamă.
S-a considerat că un folos este necuvenit şi atunci când el este acordat în alte condiţii decât cele normale după natura sa. în cauză, acordarea discount-ului de preţ nu s-a realizat în condiţiile negocierii libere, specifice libertăţii contractuale în materie comercială. Inculpata a beneficiat de facilităţi de preţ care în condiţiile unei negocieri libere între vânzător şi cumpărător putea să nu le primească, tocmai pentru a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale. De aceea, acordarea de către SC N.T. SRL de discount-uri altor clienţi este irelevantă.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a reţinut că pericolul social al faptei este unul sporit, având în vedere că inculpata a acţionat premeditat, cu intenţia directă de a obţine un folos necuvenit de pe urma activităţii sale. Inculpata este însă o persoană fără antecedente penale, cunoscută cu un comportament bun, astfel că instanţa de fond a apreciat că se impune orientarea pedepsei la minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare. Ţinând seama de concluziile referatului de anchetă socială, unde se arată că inculpata are perspective reale de reintegrare în comunitate, iar pe viitor va analiza mai profund deciziile pe care le va lua, instanţa de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
Având în vedere dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpata a fost obligată la plata sumei ce reprezintă contravaloarea foloaselor ce nu i se cuveneau, astfel cum ele au fost calculate pe baza expertizei contabile, aşa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpata şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş.
În motivele de apel formulate, inculpata a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit a fost condamnată, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.d C. proc. pen.
De asemenea, a mai arătat că nu s-a dat eficientă maximă prevederilor art. 76 C. pen., în sensul că pedeapsa ce i-a fost aplicată trebuia să fie redusă până la minimul general prevăzut de lege.
In apelul declarat de DNA s-a criticat greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în sensul că pedeapsa dispusă de instanţa de fond este prea mică în raport cu gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatei şi în mod greşit s-a dispus suspendarea executării pedepsei, că nelegal s-a omis aplicarea unei pedepse complementare, obligatorie în contextul disp. art. 531 pct. 2 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi în mod greşit s-a stabilit în sarcina inculpatei obligaţia de plată a sumei de 981,13 lei în loc de 2396,39 lei.
Prin Decizia penală nr. 56/A din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 201 din 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 53 C. pen., s-a dispus interzicerea faţă de inculpata S.R.M. a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.R.M..
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în urma reanalizării probatoriului administrat în cauză, a constatat că situaţia de fapt a fost în mod corect stabilită de instanţa de fond, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, s-a reţinut că solicitarea inculpatei de a fi achitată este neîntemeiată, întrucât apărarea acesteia că oricum ar fi apelat la această societate pentru a-şi instala centrala termică, deoarece societatea anunţa un discount public, este „pro cauza", în contextul în care apelarea la reprezentantul societăţii a avut loc doar în timp ce verifica operaţiunile de import ale societăţii şi mai ales în calitate de funcţionar public, lucrător vamal.
În ceea ce priveşte critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, formulată atât de inculpată, în sensul reducerii cuantumului pedepsei, cât şi de parchet, în sensul majorării acestui cuantum, instanţa de prim control judiciar Ie-a apreciat că sunt nefondate.
Astfel, s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de toate criteriile de individualizare cerute de lege, precum şi de prevederile art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei.
S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei, dispusă de către instanţa de fond, este întemeiată pe circumstanţele personale ale inculpatei, care se află la prima încălcare a legii penale şi care prezintă garanţii în sensul atingerii scopului pedepsei şi fără privare de libertate.
S-a constatat că apelul parchetului este întemeiat sub aspectul încălcării prevederilor art. 531 pct. 2 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că instanţa trebuia ca, odată cu aplicarea pedepsei principal, să aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, conform prevederilor exprese ale legii, întrucât sancţionarea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., este complexă, respectiv compusă dintr-o pedeapsă principală şi o pedeapsă complementară, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei principale.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpata S.R.M.
Prin recursul declarat, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 10 C. proc. pen., parchetul a solicitat reindividualizarea pedepsei inculpatei, în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, cu înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., şi obligarea inculpatei la achitarea sumei de 2.396,39 lei, reprezentând foloase necuvenite, întrucât în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere discount-ul de 15% anunţat de SC N.T. SRL.
Recurenta inculpată a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat, în principal, achitarea , în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, sub minimul special.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele următoare:
Instanţele au reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii, în baza probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Din declaraţiile martorilor A.B.S. (f. 46-61 vol. l dos.u.p. şi f. 34 dos. i.f.), H.Ş. (f. 19-31 vol. l dos.u.p. şi f. 36 dos. i.f.), M.J. (f. 167-175 vol. l dos.u.p. şi f. 37 dos. i.f.), F.P. (f. 187-199 vol. l dos.u.p. şi f. 53 dos. i.f.), O.M. (f. 209-222 vol. l dos.u.p.şi f. 54 dos. i.f.), E.J. (f. 55 dos. i.f.), care se coroboreză cu concluziile raportului de expertiză contabilă (f. 106-109 şi 129 -131 dos. i.f.) şi ale raportului de expertiză tehnică (f. 113-120 dos. i.f.), rezultă că inculpata, în calitate de funcţionar public, controlor vamal superior la Direcţia Vamală Braşov - Biroul Vamal Miercurea Ciuc, la data de 23 august 2006, în timp ce verifica operaţiunile de import ale SC N.T. SRL Miercurea Ciuc, jud. Harghita, invocând posibilitatea aplicării unei amenzi de 80 milioane lei Rol şi a efectuării unui control fizic al mărfurilor, a acceptat promisiunea reprezentantului societăţii si a achiziţionat de la această societate o centrală termică, care i-a fost instalată ulterior la domiciliu, beneficiind de foloase necuvenite, constând în discount preţ centrală termică, materiale şi manoperă de instalare.
Astfel, fapta inculpatei de a accepta promisiunea unui folos precum şi de a primi ulterior acest folos în momentul montării centralei termice şi plăţii preţului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., astfel că cererea de achitare, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , este neîntemeiată, cazul de casare casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în cauză.
Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de parchet şi de inculpată, pedeapsa aplicată de instanţa de fond fiind corect individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este de natură să realizeze funcţia de constrângere şi reeducare, precum şi scopul pedepsei, potrivit art. 52 C. pen.
Nu este fondată nici critica formulată de parchet, în sensul că inculpata a fost obligată în mod greşit să plătească statului numai suma de 981,13 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii, deşi foloasele necuvenite de care a beneficiat se ridică la suma de 2 396, 39 Ron, întrucât firma acorda discount-uri numai clienţilor fideli.
Astfel, având în vedere declaraţiile martorilor A.B.S., H.Ş., dar mai ales înscrisul existent la dosarul cauzei ( fila 38 dos. i.f.) din care rezultă că SC N.T. SRL Miercurea Ciuc acorda un discount de 15% reducere oricărei persoane care cumpăra marfă la un preţ mai mare de 1000 lei, instanţa de fond a stabilit în mod corect cuantumul sumei dobândită de inculpată prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de intimata inculpată S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de intimata inculpată S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1754/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1846/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
