ICCJ. Decizia nr. 1863/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1863/2009
Dosar nr.1314/42/200.
Şedinţa publică din 20 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea petiţionarului B.G.M. împotriva rezoluţiei nr. 184/P/2008 a procurorului din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a rezoluţiei nr. 1837/11/2/2008 din data de 24 noiembrie 2008 a procurorului general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a menţinut soluţiile dispuse prin rezoluţiile atacate.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin rezoluţia nr. 184/P/2008 din 9 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.A. - executor judecătoresc, S.M. - inspector de poliţie în cadrul IPJ Dâmboviţa - şef al poliţiei comunale Voineşti, A.C.P. - subcomisar de poliţie din cadrul IPJ Dâmboviţa -Compartimentul Inspecţie Internă, B.V. - agent de poliţie – Şef post de Politie Malu cu Flori, judeţul Dâmboviţa, B.C. - agent şef principal de poliţie - Poliţia comunală Voineşti, B.O., S.D., S.S., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 192 C. pen., art. 198 C. pen., art. 193 C. pen., art. 127 C. pen., art. 250 C. pen., art. 180 C. pen., întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există.
S-a reţinut în această rezoluţie că la data de 4 decembrie 2007 s-a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc D.A., cererea de executare silită a sentinţei civile nr. 2628 din 04 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. 1561/2004 şi a deciziei civile nr. 407 din 11 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, ambele învestite cu formulă executorie, cerere formulată de creditoarele S.D. şi B.O., împotriva debitorului B.G.M.
Obiectul executării consta în punerea în posesie a creditoarelor asupra bunurilor ce le-au revenit în urma partajului succesoral.
La data înregistrării cererii, în baza disp. art. 387 C. proc. civ., s-a emis şi înaintat debitorului somaţii spre conformare a dispoziţiilor titlurilor executorii, însă fără rezultat pozitiv.
S-a declanşat astfel procedura executării silite, sens în care, executorul judecătoresc D.A. la data de 28 decembrie 2007 a înaintat adrese către debitor şi către poliţia comunei Malu cu Flori [art. 373/2 alin. (1) C. proc. civ.], prin care a făcut cunoscut faptul că în ziua de 04 ianuarie 2008, începând cu orele 9,00 va avea loc executarea silită.
La data de 04 ianuarie 2008, executorul judecătoresc împreună cu cele două creditoare, soţul uneia dintre acestea pe nume S.S., fiul creditoarei B.O., pe nume B.V., agentul şef adjunct N.M. din cadrul poliţiei Malu cu Flori, s-au deplasat la domiciliul debitorului B.G.M., unde urma să aibă loc executarea, acesta fiind găsit prezent.
I s-a explicat persoanei vătămate B.G.M., motivul pentru care persoanele de mai sus s-au prezentat la domiciliul său, însă acesta nu s-a lăsat convins nici de cele explicate de către executorul judecătoresc şi nici de către lucrătorul de poliţie N.M. şi prin violenţă, s-a opus executării silite.
Cu toate că i s-a adus la cunoştinţă că fapta sa constituie infracţiune, acesta a continuat să se opună executării, l-a lovit cu pumnul în umăr pe executorul judecătoresc, a smuls codul de procedură civilă din mâna acestuia, mototolind filele, după care a eliberat câinele din lanţ şi a încercat să-l lovească din nou pe executorul judecătoresc cu o ulucă, continuând să aducă injurii, calomnii executorului judecătoresc.
Considerându-se în pericol, executorul judecătoresc a încetat pentru moment activitatea de executare şi a cerut sprijin Biroului de Poliţie Voineşti, fapt pentru care la faţa locului au sosit: inspectorul de poliţie S.M., agentul şef de poliţie B.V., agentul principal de poliţie I.M., agent şef principal B.C., agent şef S.A. şi agent şef A.M.C.
Împreună cu cei menţionaţi s-au deplasat din nou la locul executării silite. Păstrându-şi acelaşi comportament B.G.M. a refuzat să permită accesul în curte ameninţând întreaga echipă cu o toporişca asmuţând câinele către cei de faţă.
În scopul asigurării protecţiei executorului judecătoresc şi a persoanelor chemate în această procedură în temeiul art. 6 alin. (1) lit. f) din Protocolul de colaborare nr. 309 din 23 iulie 2004 privind sprijinul acordat de structurile M.I.R.A. executorilor judecătoreşti în exercitarea autorităţii publice, organele de poliţie au luat măsura imobilizării lui B.G.M., l-au deposedat de uluca ce o avea în mână şi l-au încătuşat(existând imagini video - fila 75 dosar u.p)
Şi în aceste condiţii, debitorul a continuat să lovească cu umeri şi picioarele atât pe lucrătorii de poliţie cât şi pe executorul judecătoresc, precum şi bunurile aflate la faţa locului.
Cu sprijinul forţei publice, executorul judecătoresc a declarat puşi în posesie debitorii, întocmind în acest sens procesul verbal nr. 595 din 4 ianuarie 2008, proces verbal în care au fost menţionate aspectele descrise mai sus(filele 70-74 dosar u.p.)
A constatat procurorul că executorul judecătoresc D.A. şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, a efectuat acte de executare silită în temeiul dispoziţiilor unei instanţe judecătoreşti, care a încuviinţat acea executare, rămânând în limita titlurilor executorii, respectând procedura în materie.
A mai reţinut că prezenţa făptuitorilor la domiciliul persoanei vătămate a avut un caracter legal, nimeni din cei prezenţi nu a ameninţat, făptuitorii nu au avut o purtare abuzivă, nu au exercitat loviri sau alte violenţe, asupra acestuia, iar faptul că prin forţă publică s-a procedat la imobilizarea persoanei vătămate, a fost motivat prin caracterul legal al acestei măsuri.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petentul B.G.M. a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin rezoluţia nr. 1837/11/2/2008 din 24 noiembrie 2008 Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.G.M. împotriva soluţiei dispusă de procuror prin rezoluţia din 09 octombrie 2008 în dosarul nr. 184/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că în mod judicios s-a reţinut prin rezoluţiile atacate că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate pe parcursul efectuării actelor premergătoare, rezultă cu certitudine inexistenţa faptelor pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimaţilor făptuitori.
Împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a formulat recurs petiţionarul B.G.M., recurs care nu a fost motivat în termenul legal potrivit dispoziţiilor art. 385 10 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că petiţionarul a solicitat prin plângerea iniţială ca numiţii S.M., A.C.P., B.V., B.C. B.O., S.D., S.S., şi D.A. să fie cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 247 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 192 C. pen., art. 198 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 250 C. pen., art. 180 C. pen., susţinând că a fost lovit de către autorităţi motivat de faptul că s-a opus executării silite, aspect total nereal a susţinut petiţionarul, iar ca urmare a acestor lovituri aplicate a beneficiat de un certificat medico-legal pe care l-a ataşat la dosarul cauzei, însă această probă a fost ignorată, cercetarea penală făcându-se cu superficialitate.
În cauză, însă, nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între leziunile descrise în certificatul medico-legal prezentat de persoana vătămată B.G.M. şi acţiunile făptuitorilor, atâta timp cât simpla afirmaţie a persoanei vătămate, nu este de natură să formeze convingerea că leziunile s-au produs ca urmare a acţiunii acestora, în cauză neexistând alte probe în acest sens.
Cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc D.A. a formulat plângere penală împotriva lui B.G.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 271 alin. (1) C. pen., având ca obiect împotrivirea la executare a acestuia prin ameninţare şi acte de violenţă faţă de organul de executare, iar cercetările au făcut obiectul dosarului penal nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă judecătoria Târgovişte, în urma cărora prin ordonanţa cu acelaşi nr. din 30 septembrie 2008, s-a constat săvârşirea faptei dispunându-se aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 450 lei (f .40-42 u.p)
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 184/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenta elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionarul B.G.M. pretins săvârşite de către intimaţii S.M., A.C.P., B.V., B.C. B.O., S.D. şi S.S. şi D.A., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată, totodată, că în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, rezoluţie confirmată şi de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţiile atacate, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 185/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1905/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
