ICCJ. Decizia nr. 1975/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1975/2009
Dosar nr. 249/54/200.
Şedinţa publică din 26 mai 200.
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.V. împotriva rezoluţiei nr. 294/P/2008 din 3 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimaţii B.A. şi T.S.Prin Rezoluţia din 3 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 294/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii B.A. şi T.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., faptele fiind inexistente.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de Procurorul general al aceluiaşi Parchet prin respingerea plângerii formulate de petent, prin Rezoluţia nr. 1155/11/2/2008 din 18 iunie 2008.
S-a reţinut că intimaţii procurori şi-au îndeplinit atribuţiile legale în rezolvarea dosarelor nr. 2923/P/2006 şi nr. 3556/P/2007, iar calea de atac împotriva rezoluţiilor adoptate este aceea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul B.V. a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că intimaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa menţionată a respins, ca nefondată, plângerea petentului, menţinând rezoluţiile atacate.
Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Aşa cum corect au reţinut procurorii care au soluţionat plângerea penală, precum şi instanţa de fond care a respins plângerea formulată de petent în baza art. 278 C. proc. pen., acesta nu a dovedit că intimaţii şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu prin adoptarea unor soluţii în dosarele indicate în plângerea penală.
Declanşarea unor plângeri penale împotriva magistraţilor procurori, pentru măsurile dispuse sau nu într-un proces, nu poate determina trimiterea lor în judecată penală, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale. Eventualele erori se pot corecta în cadrul controlului judiciar al instanţelor de judecată.
Petentul, nemulţumit de soluţiile adoptate de intimaţi în dosarele menţionate, a avut calea de atac a plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., iar nu calea unor plângeri penale împotriva procurorilor.
în consecinţă, reţinând că sentinţa atacată prin care s-a menţinut rezoluţia Parchetului privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 47 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1971/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1999/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
