ICCJ. Decizia nr. 1967/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1967/2009
Dosar nr. 639/43/200.
Şedinţa publică din 26 mai 200.
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 9 martie 2009, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluţiei nr. 137/P/2008 din 5 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, privind pe intimatul R.I.O.
Prin Rezoluţia din 5 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 137/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul R.I.O., inspector principal la Serviciul de Investigaţii Criminale al I.P.J. Mureş pentru infracţiunile de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292, abuz în serviciu (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), insultă şi calomnie (art. 205 şi art. 206 C. pen.), în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. f) şi d) C. proc. pen.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de Procurorul general al aceluiaşi Parchet prin respingerea plângerii formulate de petent, prin Rezoluţia nr. 343/II/2/2008 din 12 decembrie 2008.
S-a reţinut că intimatul, ofiţer de poliţie, audiat de procuror în legătură cu modul în care a efectuat o percheziţie la domiciliul petentului, la data de 2 februarie 2006, şi care avea calitatea de parte vătămată, a afirmat, într-adevăr, că T.A. „este cunoscut pe plan local ca fiind un infractor notoriu", dar nu în scopul de a se produce efecte juridice, întrucât cunoştea că la poliţie se află mai multe dosare care îl priveau pe petent. Această afirmaţie nu a influenţat cu nimic soluţia adoptată în dosar. Totodată, s-a apreciat că afirmaţia nu era necorespunzătoare adevărului, deoarece petentul a fost arestat o perioadă de 1 an de zile, astfel cum rezultă din fişa de cazier a acestuia. Intimatul nu a făcut nici o referire la vinovăţia petentului, iar declaraţia sa nu a influenţat soluţia dată în acel dosar.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul T.A. a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că intimatul a dat declaraţii false, l-a insultat şi calomniat şi şi-a încălcat atribuţiile de serviciu.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin sentinţa menţionată a respins, ca nefondată, plângerea petentului, menţinând rezoluţiile atacate.
Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Aşa cum corect au reţinut procurorii care au soluţionat plângerea penală, precum şi instanţa de fond care a respins plângerea formulată de petent în baza art. 2781 C. proc. pen., acesta nu a dovedit că intimatul a făcut declaraţii false cu intenţia de a se produce efecte juridice, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ori de insultă sau calomnie (infracţiuni dezincriminate în prezent).
Declanşarea unor plângeri penale împotriva ofiţerilor de poliţie, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar penal, nu poate determina trimiterea lor în judecată penală, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale. Eventualele erori pot fi corectate în cadrul controlului judiciar al instanţelor de judecată.
Petentul, nemulţumit de activitatea poliţistului intimat, avea calea de atac a plângerii prevăzută de art. 275 C. proc. pen., iar nu calea unor plângeri penale împotriva acestuia.
Din examinarea actelor premergătoare nu a rezultat săvârşirea de către intimat a vreuneia dintre faptele penale reclamate de petent.
În consecinţă, reţinând că sentinţa atacată prin care s-a menţinut rezoluţia Parchetului privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului este conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.A. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1965/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1971/2009. Penal → |
|---|
