ICCJ. Decizia nr. 1990/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1990/2009
Dosar nr. 7394/196/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1556 din 6 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Brăila a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.A. împotriva rezoluţiei nr. 775/II/2/2008 din 1 august 2008, pronunţată în dosarul nr. 1822/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, faţă de făptuitoarea S.N.M.
În motivare s-a reţinut că soluţia dispusă de procuror este justă, în contextul în care probele nu au dovedit comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 258 alin. (1) C. pen., de către făptuitoare.
În esenţă, s-a constatat că, făptuitoarea în calitate de funcţionar bancar nu a acţionat cu intenţia producerii unui prejudiciu părţii vătămate şi nici nu s-a produs urmarea imediată specifică acestei infracţiuni, respectiv cauzarea unei vătămări intereselor legitime ale unei persoane.
Făptuitoarea, datorită aglomeraţiei de la ghişeul băncii, a omis să actualizeze numele şi prenumele clientului care efectua depunerea, preluând în câmpul corespunzător programului informatic numele clientului precedent, în loc de al petentului.
Prin Decizia penală nr. 9 din 9 ianuarie 2009, Tribunalul Brăila a respins, ca nefondat, recursul petentului N.A., menţinând sentinţa penală atacată. S-a reţinut în motivarea soluţiei de către instanţa de recurs că fapta ce se impută făptuitoarei este o eroare determinată de aglomeraţia din unitate, iar expertiza solicitată nu este pertinentă cauzei.
Şi împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs petentul N.A., recurs respins ca inadmisibil prin Decizia penală nr. 237 din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, cu motivarea că hotărârea atacată nu se regăseşte printre hotărârile arătate de dispoziţiile art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., supuse recursului la curtea de apel.
Împotriva acestei ultime hotărâri, petentul a formulat un nou recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru considerentele ce se vor arăta, recursul declarat este inadmisibil.
Căile de atac ordinare, aşa cum este recursul formulat în cauză, cât şi căile de atac extraordinare nu se exercită decât în limita cazurilor, condiţiilor şi termenelor arătate de norma procesual penală.
Exercitând un recurs în alte condiţii decât cele arătate expres şi imperativ de lege, sancţiunea este inadmisibilitatea.
Astfel, recursul dedus judecăţii, pe lângă faptul că priveşte o hotărâre definitivă şi care nu mai poate fi atacată pe o cale ordinară de atac, se încalcă şi prevederile imperative ale art. 3851 lit. e) C. proc. pen., dispoziţii potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs decât deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale sau de curţile de apel.
Cum recursul declarat nu respectă aceste dispoziţii, demersul său procesual este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., fără a mai fi analizat pe fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul N.A. împotriva deciziei penale nr. 237 din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1992/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
