ICCJ. Decizia nr. 197/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 197/2009
Dosar nr. 504/1/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin încheierea penală nr. 5/ P din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate M.A. pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la data de 16 ianuarie 2009 până la 13 februarie 2009 inclusiv în executarea mandatului european de arestare nr. 6541/2008 Registrul General G.I.P. emis de Tribunalul din Pescara – Italia la data de 18 noiembrie 2008.
În termen legal, persoana solicitată a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând, prin apărător, măsura primei instanţe pentru netemeinicie, având în vedere starea sa de sănătate, fiind bolnav de epilepsie. În ultimul cuvânt acesta contestă mandatul european susţinând că la data la care se pretinde că ar fi săvârşit infracţiunile în Italia, s-ar fi aflat sub escorta poliţienească suedeză.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare.
La data de 18 noiembrie 2008, Tribunalul din Pescara - Italia a emis mandatul european de arestare nr. 6541/2008 Registrul General G.I.P. privind persoana solicitată M.A., fiind acuzat că, în luna septembrie 2007, împreună cu alte persoane, ar fi pătruns în incinta supermarket-ului T. din oraşul Pescara, montând un dispozitiv artizanal pe un aparat tip bancomat pentru a copia ilegal datele de identificare de pe cardurile diverselor persoane care-l foloseau, infracţiunea fiind de criminalitate informatică pedepsită cu până la 5 ani închisoare dar şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Instanţa de fond a verificat îndeplinirea condiţiilor art. 85 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 90 alin. (2) şi art. 91 din acelaşi act normativ.
A constatat că infracţiunile de care este acuzat în Italia au corespondent în legislaţia românească.
Împrejurarea că persoana solicitată suferă de epilepsie nu constituie un impediment legal la predare, conform dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare, ca şi cea privind pretinsa aflare a sa într-o altă ţară în momentul săvârşirii faptelor, instanţa românească neavând competenţa materială a verifica veridicitatea şi realitatea acuzelor, acest atribut aparţinând exclusiv organelor judiciare italieneşti.
Instanţa de fond, sesizând însă lipsa de corespondenţă a anului naşterii persoanei solicitate, în sensul că în cărţile de identitate apare 1985 iar în mandatul european de arestare este 1975, toate celelalte date de stare civilă fiind reale, a dispus arestarea numai pentru 29 zile, solicitând actele necesare şi efectuând demersurile necesare pentru clarificarea aspectului respectiv.
Just a mai reţinut Curtea de Apel Constanţa că se impune privarea de libertate a persoanei solicitate până la clarificarea aspectelor enunţate, din moment ce acesta a mai săvârşit activităţi infracţionale şi pe teritoriul Suediei, cum singur declară.
Constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.A. împotriva încheierii nr. 5/ P din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 67/36/2009.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1988/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
