ICCJ. Decizia nr. 1949/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1949/2009
Dosar nr. 3457/2/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 297 din 17 noiembrie 2008, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Asociaţia de proprietari din Bucureşti, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale de 24 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 1335/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală din 26 iulie 2007, Asociaţia de Proprietari din Bucureşti, sector 5, a solicitat tragerea la răspundere a subofiţerului F.C. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi art. 264 C. pen., constând în aceea că a desfăşurat, în mod abuziv, cercetările în dosarul nr. 10943/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, favorizând în acest fel persoana reclamată.
În urma actelor premergătoare, s-a constatat că la 20 decembrie 2005 au fost depuse la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 două plângeri penale, înregistrate sub nr. 10943/P2005 şi 11329/P/2005, prima formulată de petentă care cerea efectuarea de cercetări penale faţă de numitul T.V. sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen. şi a doua formulată de S.N. şi C.G. împotriva numitelor OG şi B.I., având acelaşi obiect, săvârşirea de către ultimele a infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen.
Cum cele două cauze priveau aspecte legate de gestiunea Asociaţiei de Proprietari sector 5, subinspectorul F.C. cel căruia îi fuseseră repartizate plângerile, pentru instrumentare, a propus la 12 martie 2007 conexarea lucrărilor, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti prin ordonanţa nr. 10943/P/2005 din 16 martie 2007 a confirmat conexarea.
În cauză a fost efectuată o expertiză extrajudiciară, iar după definitivarea cercetărilor, la data de 24 aprilie 2007, intimatul făptuitor a înaintat dosarul împreună cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.
Prin rezoluţia nr. 10943/P/2005 din 4 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de OG, B.I. şi T.V. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2151 C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută şi prin rezoluţia nr. 1793/II/2/2007 din 15 octombrie 2007, prin care prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti a respins plângerea formulată de Asociaţia de Proprietari.
Nemulţumită că făptuitorul nu a fost trimis în judecată, petenta a formulat, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângere respinsă ca inadmisibilă şi neîntemeiată, prin rezoluţia din 12 iunie 2008, dată în dosarul nr. 899/II/2/2008.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta s-a adresat cu plângere, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti şi a solicitat desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor. A motivat că, în mod abuziv, făptuitorul a întocmit referatul prin care a propus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că nu există probe de vinovăţie şi că făptuitorul avea obligaţia să solicite fonduri pentru a plăti experţi contabili care să întocmească o expertiză contabilă necesară pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Prima instanţă, verificând rezoluţia pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar cum şi a actelor depuse de petentă, a apreciat că rezoluţia este legală şi temeinică şi a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta. Prin motivele de recurs depuse şi prin concluziile orale petenta a criticat hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 21 C. proc. pen. A cerut casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează plângerea, în faţa judecătorului, împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea procesului penal.
Astfel, procedând la soluţionarea plângerii, judecătorul a verificat rezoluţia conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. În această procedură nu se pot administra probe şi cu atât mai mult nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice, verificarea vizând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei, iar în măsura în care constată că plângerea este fondată, se desfiinţează rezoluţia şi se pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) şi c) C. proc. pen.
Astfel, prin sentinţă, plângerea este respinsă ca nefondată, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei.
Prin hotărârea a cărei desfiinţare se cere, s-a reţinut şi motivat că împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de delapidare pretins săvârşită de T.V., petenta nu formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen., astfel că soluţia este definitivă.
Având în vedere acest aspect cum şi faptul că lucrătorul de poliţie nu a soluţionat cauza, la care face referire petenta, el întocmind doar un referat cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale, soluţia fiind dată de procuror, soluţie menţinută ca legală şi temeinică prin respingerea plângerii formulată conform art. 275-278 C. proc. pen., rezultă că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Asociaţia de Proprietari împotriva sentinţei penale nr. 297 din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Penal → |
|---|
