ICCJ. Decizia nr. 1992/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1992/2009
Dosar nr. 182/57/2009
Şedinţa publică din 27 mai 200.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 25 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.V., domiciliată în Petroşani, judeţul Hunedoara, împotriva rezoluţiei nr. 628/P/2008 din 17 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută de procurorul general prin rezoluţia nr. 59/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei.
S-a reţinut că petiţionara, parte într-o cauză civilă având ca obiect stabilirea masei succesorale, s-a plâns împotriva judecătorului pricinii, M.C., pentru modul în care a instrumentat dosarul, reproşând faptul că magistratul a refuzat să anexeze o plângere penală şi a calificat în mod greşit cererea de chemare în judecată cu consecinţa dispunerii neîntemeiate a unei expertize.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1736/2007 a Judecătoriei Petroşani.
Acelaşi magistrat a soluţionat şi cererea de contestaţie la executare formulată de petentă împotriva unui titlu executoriu emis de D.G.F.P. Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 915/2008 a Judecătoriei Petroşani. Şi această hotărâre i-a fost defavorabilă petentei.
Prin rezoluţia nr. 628/P/2008 din 17 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate fie nu există, fie nu au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor.
Procurorul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în privinţa modului în care magistratul M.C. şi-a îndeplinit atribuţiile, existând cenzura instanţelor superioare care pot îndrepta eventualele greşeli de judecată.
Cu privire la infracţiunea de favorizare a infractorului, s-a reţinut că nu s-au conturat indicii de natură infracţională, martora C.M. arătând că nu a depus plângerea penală la care face referire persoana vătămată.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost menţinută prin rezoluţia nr. 59/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentă, potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Verificând rezoluţia procurorului, instanţa de fond a constatat că aceasta este legală şi temeinică, motiv pentru care a menţinut-o, respingând plângerea persoanei vătămate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara P.V., susţinând că judecătorul M.C. nu şi-a făcut datoria, a abuzat de funcţie şi a favorizat partea adversă în dosarele civile în care petenta a avut calitate procesuală, pronunţând hotărâri nelegale şi netemeinice.
Examinând recursul, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că magistratul M.C. nu şi-ar fi îndeplinit ori şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cu ştiinţă, şi că prin aceasta ar fi cauzat vreun prejudiciu intereselor legitime ale petiţionarei. Totodată, în cauză nu există indicii de favorizare a intereselor vreuneia dintre părţi, măsurile dispuse de judecător în cadrul cercetării judecătoreşti şi soluţiile adoptate de acesta fiind motivate pe dovezile aflate la dosarele cauzelor şi întemeiate pe dispoziţiile legale în materie, ele urmând a fi cenzurate în căile legale de atac de către instanţele superioare.
Astfel cum a şi declarat, C.M. nu a înmânat judecătorului nici o plângere şi, de altfel, nici nu îl cunoaşte pe magistrat.
Întrucât în cauză nu există temeiuri de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarei şi va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.V. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1990/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2027/2009. Penal → |
|---|
