ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1959/2009

Dosar nr. 341/44/2008

Şedinţa publică din 26 mai 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 401/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- T.P.(fiul lui I. şi A., născut la 21 martie 1977 în municipiul Galaţi, pregătire 6 clase şcoală generală, domiciliat în municipiul Galaţi, jud. Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- T.M.(fiica din afara căsătoriei a M., născută la 17 septembrie 1980 în municipiul Galaţi, pregătire 6 clase şcoală generală, domiciliată în municipiul Galaţi, jud. Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- P.M.(fiica din afara căsătoriei a V., născută la 10 februarie 1954 în comuna Independenţa, judeţul Galaţi, fără ocupaţie, pregătire 7 clase şcoală generală, domiciliată în comuna Lieşti, judeţul Galaţi) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a reţinut, în actul de sesizare a instanţei, că soţii T.P. şi T.M. s-au constituit împreună cu mama acesteia din urmă (P.M.) într-un grup infracţional organizat, în cadrul căruia au acţionat în perioada 2001-2004, prin îndeplinire de roluri distincte, în vederea săvârşirii de infracţiuni de trafic de persoane şi de minori.

S-a învederat că activitatea concretă a inculpatului T.P. s-a materializat în racolarea, cazarea pe teritoriul României şi transportarea în Italia, prin acte repetate de inducere în eroare şi de constrângere fizică şi morală, a victimelor M.A., B.M. şi C.I.M., precum şi a minorelor B.D., S.T. şi S.O.N., cu scopul exploatării lor sexuale prin practicarea prostituţiei.

În ceea ce priveşte pe inculpata T.M., s-a relevat că aceasta, tot prin inducere în eroare, ca şi prin constrângere fizică şi morală, a transportat din România şi a cazat în Italia pe victimele M.A., S.T., B.E.M., C.I.M., B.D. şi S.O.N., ultima fiind minoră la data efectuării transportului.

În fine, în ceea ce priveşte pe inculpata P.M. s-a reţinut că, aceasta, prin acte repetate de inducere în eroare şi de constrângere fizică şi morală, a adăpostit în casa sa pe victimele S.T., B.E.M., B.D., S.O.N. şi C.I.M. în scopul exploatării sexuale prin practicarea prostituţiei.

S-a mai reţinut că inculpaţii T.P. şi T.M., asigurând transportul şi cazarea în Italia pentru R.V. şi P.M., le-a înlesnit acestora să practice prostituţia în acea ţară.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Galaţi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 50 din 1 februarie 2008, a condamnat:

1. Pe inculpatul T.P. la:

-3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută în art. 323 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

-6 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

-6 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

-2 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) şi la art. 35 C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul T.P. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 8 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

2. Pe inculpata T.M. la:

-5 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

-5 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. IV teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001;

-2 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) şi la art. 35 C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpata T.M. să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 7 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

3. Pe inculpata P.M. la:

-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută în art. 323 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

-1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), precum şi a art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpata P.M. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea acestei pedepse, precum şi a pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare a 4 ani.

Făcându-se aplicarea art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea sumei de 179.000 euro de la inculpaţii T.P. şi T.M.

S-a reţinut, prin sentinţă, că din probele administrate în cauză, a reieşit următoarea situaţie de fapt:

Începând din anul 2001, cei trei inculpaţi au acţionat în mod organizat, cu roluri prestabilite şi atribuţii strict determinate, în scopul obţinerii de beneficii prin exploatarea sexuală a unor tinere, înlesnind totodată altor două persoane de sex feminin să practice prostituţia.

În cadrul activităţii concertate desfăşurate în acest scop, inculpatul T.P. se ocupa de racolarea victimelor, de obţinerea paşapoartelor ce le erau necesare, de cazarea lor la domiciliul său din România şi de trimiterea lor în Italia.

După racolarea victimelor, inculpatul T.P. le ducea la domiciliul său, unde erau supravegheate de soacra sa P.M., actele lor de stare civilă fiind preluate şi folosite de el pentru obţinerea paşapoartelor şi celorlalte documente necesare plecării acestora din ţară.

În perioada în care au locuit la domiciliul inculpatului T.P., victimele au fost obligate să lucreze câte 16 ore pe zi la construcţia casei acestuia, fără a fi remunerate, fiind în permanenţă ameninţate şi agresate fizic atât de el cât şi de soacra sa P.M.

După ce victimele ajungeau în Italia, paşapoartele acestora erau reţinute de inculpata T.M., care le obţinea apoi alte paşapoarte, din Cehia, pentru a le da o nouă identitate.

Ulterior, toate sumele de bani pe care victimele le obţineau, prin practicarea prostituţiei în Italia, erau predate integral inculpatei T.M., deşi li se promisese iniţial că jumătate din aceste sume le vor reveni lor.

În tot timpul cât s-au aflat în Italia, victimele au fost ameninţate şi supuse violenţelor fizice dacă nu respectau regulile impuse de inculpata T.M.

La rândul său, inculpata P.M., având un rol mai redus în cadrul activităţii de ansamblu, a asigurat doar cazarea şi supravegherea victimelor până la plecarea lor din ţară, supunându-le pe unele dintre ele unui regim alimentar mai sever, chiar de înfometare, precum şi la eforturi fizice, pentru a deveni mai suple până în momentul când erau trimise în Italia.

Concretizată, activitatea reţinută în sarcina inculpaţilor prin sentinţă constă în următoarele:

- În iulie 2001, când încă nu împlinise vârsta de 17 ani, minora S.T. din municipiul Galaţi a fost condusă de un cunoscut într-un apartament din cartierul I.C.F., unde locuia inculpatul T.P., fiind lăsată în compania acestuia. În momentul în care minora a încercat să plece, inculpatul T.P. a împiedicat-o să iasă din apartament, spunându-i că i-a fost vândută şi că o va trimite în Italia pentru a face bani.

În ziua următoare, acelaşi inculpat a transportat-o pe minoră, cu un taxi, la locuinţa din comuna Lieşti a soacrei sale P.M., încredinţându-i-o acesteia până la plecarea în Italia, cu care ocazie i-a lăsat şi actele ei de identitate.

- În august 2001, tot inculpatul T.P. a mai adus la domiciliul soacrei sale pe minora B.D., căreia i-a spus că va rămâne acolo până când o va trimite în Italia pentru a practica prostituţia.

Cele două minore au rămas la domiciliul inculpatei P.M. până în toamna anului 2002, când au fost readuse de inculpatul T.P. la Galaţi, unde au completat, la sugestia acestuia, cereri pentru obţinere de paşapoarte.

În perioada de timp în care au locuit în comuna Lieşti din judeţul Galaţi, cele două minore au lucrat, fără să fie remunerate, la construirea unei case pentru inculpata P.M., care le-a pus să facă săpături şi să prepare beton, lovind-o la un moment dat pe B.D., cu un ciocan, la cap.

După completarea cererilor pentru paşapoarte, cele două minore au fost mutate în apartamentul inculpatului T.P. din Galaţi, unde au fost ţinute sechestrate aproximativ 3 luni, în care timp a fost adusă şi cazată cu ele o altă tânără, cu tulburări psihice, provenind de la o casă de copii, care a reuşit ulterior să fugă sărind prin fereastra de la baie.

În cele din urmă, tinerele S.T. şi B.D. au fost trimise cu un microbuz în Italia, în oraşul Bologna, unde au fost aşteptate şi preluate de inculpata T.M., care le-a dus în staţiunea Villa Rosa, cazându-le la un hotel, de unde le-a mutat, a doua zi, într-un apartament închiriat în aceeaşi localitate, unde mai locuiau R.V. şi C.M.

În zilele ce au urmat, inculpata T.M. a cumpărat telefoane mobile pentru tinerele S.M. şi B.D., le-a făcut fotografii în poziţii sugestive, a publicat anunţuri în reviste de specialitate şi le-a instruit cum să procedeze după ce vor primi apeluri telefonice şi ce tarife să pretindă pentru raporturile sexuale normale şi pentru cele nefireşti.

După aproximativ o săptămână de la sosirea lor în Italia, cele două tinere au început să practice prostituţia, iar banii încasaţi zilnic erau evidenţiaţi într-un caiet, pentru a fi transmişi inculpatului T.P. Ca urmare, în primele trei luni de prezenţă în Italia, S.T. a trimis acestui inculpat suma de 3.000 euro, iar B.D. i-a trimis 2.700 euro.

- La sfârşitul lunii mai 2003, după ce a revenit şi stat o scurtă perioadă în România, pentru a recruta noi tinere, inculpata T.M. a sosit în Italia însoţită de tânăra B.E.M., care fusese pusă în legătură cu inculpatul T.P. de o vecină a acestuia.

B.E.M. a fost cazată iniţial la un hotel din oraşul San Benedetto del Trento, unde au fost aduse şi tinerele S.T. şi B.D. iar, după aproximativ o săptămână, inculpata T.M. le-a instalat pe toate cele trei tinere într-un apartament din localitatea Porto Ricanati, unde a locuit şi ea.

În timpul celor două săptămâni în care au locuit în acest apartament, tinerelor S.T. şi B.D. li s-au făcut noi seturi de fotografii, fiind fotografiată şi B.E.M. După publicarea fotografiilor şi anunţurilor necesare în reviste de specialitate, toate cele trei tinere au practicat prostituţia, B.E.M. reuşind să câştige, în aproximativ două săptămâni, suma de 1.000 euro, care a fost însuşită în totalitate de inculpata T.M.

Ulterior, inculpata T.M. a mutat pe cele trei tinere, pentru alte două săptămâni, într-un apartament din localitatea învecinată Porto Potenza Picena, unde au continuat să se prostitueze contactând clienţii tot prin anunţuri publicate în reviste de specialitate, în acest interval de timp fiind trimisă inculpatului T.P., prin şoferul acestuia C.D., suma totală de 5.000 euro din partea tinerelor B.E.M. şi S.T.

Expirându-le valabilitatea vizei turistice, la data de 13 iulie 2003 cele trei tinere s-au înapoiat în România, însoţite de inculpata T.M. Fiind aşteptate la Braşov de inculpatul T.P., acesta le-a preluat şi transportat la Bucureşti, unde le-a cazat pentru o săptămână într-un hotel şi, după ce le-a dus pentru o altă săptămână în staţiunea Eforie Nord, le-a readus la Braşov, de unde le-a retrimis din nou, în Italia, la data de 26 iulie 2007.

În tot acest interval de timp, paşapoartele celor trei tinere au fost ţinute de inculpatul T.P., iar în momentul plecării lor în Italia au fost preluate de inculpata T.M.

La sosirea în Italia, inculpata T.M. le-a cazat pe S.T., B.E.M. şi B.D. într-un hotel din oraşul San Benedetto del Trento, apoi într-un apartament din acelaşi oraş, iar de la 1 august 2003, într-un apartament dintr-o vilă din localitatea Martin Siguro, ea locuind la un hotel. Şi de această dată, inculpata T.M. a făcut fotografii pentru cele trei tinere şi a publicat anunţuri în revistele de specialitate, după care a vegheat întreaga lor activitate de prostituţie, încasând sumele de bani realizate.

În a doua jumătate a lunii august 2003, inculpata T.M. s-a înapoiat în România, astfel că banii realizaţi de cele trei tinere, din prestarea prostituţiei, au fost trimişi direct inculpatului T.P. prin sistemul W.U.

La începutul lunii septembrie 2003, fiind depistate de autorităţile italiene, tinerele S.T., B.E.M. şi B.D. au fost readuse în România.

După revenirea în ţară, S.T. şi B.D. nu au mai reluat legătura cu inculpaţii. B.E.M. însă, contactându-l pe inculpatul T.P., i-a solicitat să-i dea partea ce i se cuvenea din banii pe care i-a realizat, aşa cum se înţeleseseră iniţial. Fiind invitată în acest scop de inculpatul T.P. la locuinţa sa din comuna Lieşti, B.E.M. a dat curs invitaţiei şi, după ce a locuit o perioadă de timp împreună cu cei trei inculpaţi, în cursul lunii ianuarie 2004, văzând că nu i se dă suma de bani promisă, s-a înapoiat la domiciliu.

S-a reţinut prin aprecierea că, din practicarea prostituţiei, S.T. a obţinut aproximativ 8.500 – 9.000 euro, B.E.M. a realizat între 6.000 – 8.000 euro, iar B.D. a câştigat 60.000 euro, precum şi că toate aceste sume au fost preluate de inculpaţi.

- În una din zilele lunii ianuarie sau februarie 2002, inculpatul T.P. i-a propus tinerei S.O.N., născută la 15 martie 1985, pe care o cunoscuse prin intermediul unui vecin, să meargă în Italia pentru a practica prostituţia, spunându-i că şi soţia sa desfăşoară asemenea activităţi cu ajutorul unor anunţuri în reviste.

După ce minora i-a spus ce vârstă are şi că nu dispune de banii necesari obţinerii paşaportului, inculpatul T.P. s-a oferit să achite toate cheltuielile necesare şi să se ocupe de procurarea paşaportului şi trimiterea ei în Italia.

În urma insistenţelor inculpatului T.P., minora S.O.N. a acceptat propunerea.

Dorind să trimită în Italia, tot pentru practicarea prostituţiei, şi pe P.M., soră cu soţia sa, inculpatul T.P. le-a însoţit pe tinerele S.O.N. şi P.M. la efectuarea fotografiilor pentru paşaport, la achitarea taxelor la o unitate CEC, precum şi la Serviciul Paşapoarte Galaţi, unde acestea au depus cererile pentru obţinerea paşapoartelor.

La 11 martie 2002, după eliberarea paşapoartelor, inculpatul T.P. le-a trimis pe tinerele S.O.N. şi P.M. până la Braşov, cu un autoturism condus de P.E., care le-a îmbarcat într-un autocar cu destinaţia Bologna.

Ajunse în Italia, cele două tinere au fost preluate de inculpata T.M., care le-a instalat într-o locuinţă închiriată în staţiunea Alba Adriatica din apropiere de Bologna.

În zilele următoare, inculpata T.M. a făcut fotografii, în ţinută sumară, celor două tinere, după care le-a dat telefoane mobile, astfel că acestea au fost contactate după publicarea anunţurilor în reviste de specialitate şi obţinerea paşapoartelor false din Cehia, începând să desfăşoare activităţi de prostituţie.

Prin activitatea de prostituţie desfăşurată, timp de aproximativ 4 luni, S.O.N. a reuşit să încaseze circa 15.000 euro, pe care i-a predat inculpatei T.M., aceasta trimiţându-i soţului ei, în ţară.

La începutul lunii iulie 2002, P.E., care efectua transporturi de persoane în Italia, a adus în oraşul Modena pe tânăra M.A., iar la înapoiere a readus-o în ţară pe S.O.N.

În localitatea Lieşti, S.O.N. a fost preluată de inculpatul T.P., acesta ţinând-o câteva zile în locuinţa sa, după care a trimis-o din nou în Italia, însoţită tot de P.E.

După ce a ajuns în Italia, S.O.N. a fost instalată împreună cu M.A. şi P.M. într-un apartament din staţiunea Villa Rossa iar, la înapoierea în România, P.E. a transportat-o şi pe inculpata T.M., care a încredinţat surorii sale P.M. sarcina de a aduna banii obţinuţi din prostituţie de celelalte două tinere. Pentru a se asigura că, în lipsa sa, tinerele respective nu vor fugi, inculpata T.M. a luat cu ea paşapoartele acestora eliberate de autorităţile din România.

- La rândul ei, M.A. a cunoscut pe T.P. în anul 1999 şi, după ce a aflat că acesta se ocupa cu trimiterea de tinere în Italia, pentru a practica prostituţia, a convenit cu el să plece şi ea în Italia.

După ce i s-a explicat ce va trebui să facă şi a fost ajutată să obţină paşaportul necesar, M.A. a fost condusă de inculpatul T.P. la un restaurant, de unde a fost preluată de P.E., care a transportat-o până în oraşul Modena din Italia.

După ce a ajuns la Modena, M.A. a fost dusă de inculpata T.M. în staţiunea Villa Rossa, fiind instalată în acelaşi apartament cu P.M., în locul tinerei S.O.N., care s-a înapoiat în România.

Inculpata T.M. a făcut fotografii şi tinerei M.A., după care a publicat anunţurile uzuale în reviste de specialitate şi i-a cumpărat telefon mobil. După ce i s-a dat şi paşaport falsificat, din partea statului ceh, M.A. a fost pusă să presteze activităţi de prostituţie, întreţinând relaţii sexuale, cu clienţi italieni ce o contactau pe telefonul mobil, de la care obţinea între 350 şi 600 euro pe zi.

Aceste sume de bani, totalizând aproximativ 16.000 euro, ca şi cele câştigate de S.O.N., care a avut circa 15 clienţi pe zi, încasând până în octombrie 2002 aproximativ 65-70.000 euro, au fost preluate de P.M., care le-a trimis inculpatului T.P., în România, prin sistemul W.U. sau prin intermediul lui P.E.

În urma intensificării raziilor efectuate de autorităţile italiene, P.M. a cerut telefonic surorii şi cumnatului ei să le îngăduie să se înapoieze în ţară, iar la indicaţiile date de aceştia toate cele trei tinere s-au mutat într-un apartament din localitatea Alba Adriatica, încetând să mai practice prostituţia.

Ulterior, tinerele P.M., S.O.N. şi M.A. au fost readuse în ţară de P.E., fiind preluate de inculpatul T.P. Tânăra S.O.N. a fost cazată de T.P. în locuinţa sa din comuna Lieşti, cu care ocazie acesta i-a luat actele şi i-a interzis de a ieşi neînsoţită din casă.

La insistenţele acestei tinere de a i se da suma de bani ce-i revenea, inculpaţii T.P. şi T.M., refuzând-o, i-au cerut să plece din nou în Italia şi i-au promis că, din banii ce-i va câştiga în urma practicării prostituţiei, îi vor cumpăra un apartament.

În cele din urmă, văzând că nu poate obţine nici o sumă de bani de la inculpaţi, S.O.N. a acceptat propunerea, astfel că a fost transportată cu un microbuz, împreună cu P.M., până la Arad, de unde au călătorit cu un autocar până în Italia, unde au închiriat un apartament în staţiune. După ce au publicat noi anunţuri în reviste specializate, S.O.N. şi P.M. au reluat practicarea prostituţiei începând de la 18 ianuarie 2003, iar de la 23 ianuarie 2003 li s-a alăturat şi M.A., care a fost readusă din România de P.E.

M.A. nu a mai avut, însă, timpul necesar pentru a relua activitatea de practicare a prostituţiei, deoarece poliţia italiană a efectuat la data de 28 ianuarie 2003 o descindere în apartamentul în care locuiau. Cu această ocazie S.O.N. şi M.A. au formulat denunţuri împotriva inculpaţilor şi a tinerei P.m., după care s-au înapoiat în ţară.

- În primăvara anului 2003, pe când avea vârsta de 19 ani, B.(fostă C.) I.M. din comuna Agapia, judeţul Neamţ, a obţinut paşaport turistic, dorind să-şi găsească un loc de muncă în străinătate.

După un timp, la data de 8 septembrie 2003, un tânăr, pe care-l cunoscuse întâmplător, a sosit la domiciliul acestei tinere împreună cu inculpaţii T.P. şi T.M., care i-au propus să meargă în Italia, pentru a se prostitua, promiţându-i că-i vor asigura locuinţă şi protecţie, precum şi că, după acoperirea cheltuielilor pe care ei le vor face, vor împărţi în mod egal banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

Datorită situaţiei sale materiale precare, B.I.M. a acceptat propunerea, cei doi inculpaţi au dus-o în comuna Lieşti din judeţul Galaţi, cazând-o la inculpata P.M., care a obligat-o să muncească în gospodăria sa pe motiv că fusese cumpărată de la tânărul care o recomandase.

Ulterior, după aproximativ o lună, inculpaţii au adus în casa lor din Lieşti şi pe tânăra C.M. Ambele tinere au fost expuse la violenţe fizice din partea inculpatei T.M., iar inculpata P.M. le-a supus unui regim alimentar de înfometare, pentru a arăta mai suple după ce vor ajunge în Italia.

La sfârşitul lunii ianuarie 2004, inculpatul T.P. a dus-o pe B.I.M. în apartamentul său din Galaţi, de unde a fost preluată de inculpata T.M. la data de 1 februarie 2004, fiind transportată împreună cu o altă tânără având numele V., cu un autoturism, până în Italia.

Fiind cazate la un hotel din localitatea Martin Siguro de pe ţărmul Mării Adriatice, aceste tinere au fost fotografiate pentru anunţurile specifice din revistele de specialitate, după care inculpata T.M. a închiriat două apartamente în aceeaşi localitate, unul pentru ea, iar celălalt destinat celor două tinere.

După ce B.I.M. a practicat prostituţia aproximativ două săptămâni, în care a obţinut circa 10.000 euro, pe care i-a dat în totalitate inculpatei T.M., această tânără a fost depistată, împreună cu T.M. şi tânăra V., la o percheziţie efectuată de organele de poliţie în ziua de 19 februarie 2004, astfel că toate trei au fost retrimise în România.

La ajungerea în ţară, au fost preluate de la aeroport de inculpatul T.P., acesta reproşându-i tinerei B.I.M. că nu a câştigat suficienţi bani şi că o va retrimite în Italia cu un paşaport fals. Pretextând că are o soră în Iaşi care seamănă cu ea şi că s-ar putea folosi de paşaportul acesteia pentru a merge din nou în Italia, B.I.M. a reuşit să-l convingă pe inculpatul T.p. să o lase să se deplaseze la Iaşi. Ulterior, însă, B.I.M. a comunicat, prin telefon, că nu mai acceptă să lucreze pentru inculpaţi, ceea ce a determinat-o pe inculpata T.M. să o ameninţe că îi va omorî copilul dacă se retrage din reţeaua de practicare a prostituţiei în care intrase.

- În ceea ce priveşte pe tânăra R.V., s-a reţinut că, aflând că sora sa T.M. câştiga sume importante de bani din practicarea prostituţiei în Italia, a rugat-o la începutul anului 2003 să o ajute să ajungă şi ea în această ţară. În urma discuţiilor pe care inculpata T.M. le-a avut cu soţul ei, acesta a anunţat-o pe cumnata sa R.V., la începutul lunii martie 2003, să se pregătească pentru a pleca în Italia, în luna următoare, împreună cu sora sa.

La data convenită, cele două surori au plecat împreună în Italia, unde inculpata T.M. a cazat-o pe sora sa R.V., mai întâi la un hotel şi, apoi, într-un apartament, unde au venit să locuiască şi tinerele S.T. şi B.D.

După ce a început să presteze acte de prostituţie, R.V. a restituit surorii sale T.M., din banii realizaţi, suma de 1.000 euro reprezentând costul transportului până în Italia şi a cazării sale până în acel moment.

- În ceea ce priveşte pe tânăra P.M., s-a reţinut că şi aceasta a rugat-o pe sora sa T.M. să o ajute să ajungă în Italia pentru a desfăşura activităţi de prostituţie.

Ca urmare, după ce această tânără a luat banii necesari pentru călătorie de la mama sa P.M., a fost ajutată de cumnatul ei T.P. la obţinerea paşaportului turistic, precum şi la efectuarea de fotografii în vederea confecţionării paşaportului ceh falsificat.

S-a mai reţinut că, la începutul lunii martie 2002, inculpatul T.P. a însoţit pe cumnata sa P.M. la rezervarea biletului pentru călătoria cu microbuzul şi că tot el s-a ocupat de trimiterea acesteia în Italia, împreună cu tânăra S.O.N.

După ce a ajuns în Italia, tânăra P.M. a locuit iniţial cu sora sa T.M. în localitatea Alba Adriatica, iar după ce a obţinut paşaport ceh falsificat a început să practice prostituţia, mutându-se în acest scop, împreună cu S.O.N., în localitatea Villa Rossa unde, în cursul lunii august 2002, li s-a alăturat şi tânăra M.A.

P.M. s-a înapoiat în România în cursul lunii octombrie 2002, iar în ianuarie 2003 a revenit în Italia, împreună cu S.O.N., stabilindu-se tot în localitatea Alba Adriatica, unde li s-a alăturat după un timp şi tânăra M.A. În acest loc, P.M. şi celelalte două tinere au practicat prostituţia până în luna februarie 2003, când au fost depistate şi reţinute de poliţia italiană.

S-a motivat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu sunt aplicabile în cauză întrucât în momentul asocierii inculpaţilor T.P., T.M. şi P.M. în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, care s-a epuizat în anul 2001, încă nu era în vigoare Legea nr. 39/2003, iar derularea, în perioada anilor 2001-2004, a activităţii în vederea căreia s-a constituit asocierea, nu are relevanţă cât timp, în cazul unei atare infracţiuni, esenţial este momentul realizării asociaţiei. Conchizându-se în această privinţă, s-a învederat că, din moment ce legea penală nu retroactivează, sunt incidente dispoziţiile art. 323 C. pen., iar nu cele ale art. 7 din Legea nr. 39/2003, care au fost adoptate şi au intrat în vigoare după realizarea asociaţiei în scopul săvârşirii de infracţiuni.

S-a mai motivat că faptele inculpaţilor T.P. şi T.M. încadrate prin rechizitoriu în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 trebuie reîncadrate în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), deoarece, în raport cu datele la care au fost săvârşite, nu erau încriminabile potrivit dispoziţiilor mai grave, adoptate ulterior, la care se face referire în actul de sesizare.

S-a considerat, însă, că este nefondată solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunile prevăzute în art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.,apreciindu-se că sunt aplicabile dispoziţiile legii mai grave, ale legii speciale, cât timp s-a exercitat o acţiune de intimidare a victimelor prin mijloace fizice şi psihice, realizându-se inducerea în eroare şi manipularea lor, pentru a le pune în imposibilitate să aleagă clienţii şi numărul lor şi a le impune prestarea de servicii în vederea răscumpărării unor pretinse datorii.

S-a subliniat, în acest sens, că vulnerabilitatea victimelor, determinată de vârstă, lipsa de experienţă şi starea lor economică precară, a fost folosită de inculpaţi, care au organizat pregătirea şi trimiterea acestora în Italia, pentru ca apoi să continue să le preseze să desfăşoare activităţile indicate de ei, sub pretextul că le-ar mai datora bani, deşi din exploatarea lor se câştigase mult, astfel că exclus ca ele să fi prestat serviciile la care au fost puse pe baza unui consimţământ liber exprimat şi în cunoştinţă de cauză, încât nu sunt întrunite cerinţele înscrise în art. 329 C. pen.

Făcându-se referire la folosul material de 179.000 euro, dovedit ca realizat de inculpaţii T.P. şi T.M. prin activitatea infracţională ce au desfăşurat-o, s-a motivat că se impune confiscarea acestei sume, în proporţii egale, de la fiecare dintre ei.

Împotriva sentinţei, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi inculpaţii T.P., T.M. şi P.M.

Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, prin Decizia penală nr. 7/A din 13 februarie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi, admiţând recursul procurorului, a desfiinţat sentinţa şi, în rejudecare, a condamnat:

1. Pe inculpatul T.P., la:

-6 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

-6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

-5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

-2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca inculpatul T.P. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

2. Pe inculpata T.M., la:

-5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

-6 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite toate aceste pedepse, dispunându-se ca inculpata T.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

3. Pe inculpata P.M., la:

-2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

-2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite aceste două pedepse, dispunându-se ca inculpata P.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Făcându-se aplicarea art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.M., pe termen de încercare de 6 ani, cu suspendarea pe această durată şi a executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpaţii T.P. şi T.M., a sumei de câte 89.500 euro de la fiecare sau a echivalentului acestei sume în lei la data executării.

S-a motivat, prin decizie, că din examinarea sentinţei, prin prisma motivelor de apel invocate, a reieşit că faptele au fost reţinute corect în sarcina celor 3 inculpaţi, materialul probator administrat în cauză fiind apreciat în mod judicios.

S-a relevat, însă, că în mod greşit s-a procedat la schimbarea încadrării juridice de către prima instanţă, din infracţiunea de constituire a unui grup organizat prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., subliniindu-se că grupul infracţional s-a constituit din 3 persoane în anul 2001 şi şi-a desfăşurat activitatea până în anul 2004, fiecare inculpat având rol bine determinat în realizarea scopului infracţional urmărit, precum şi că în mod greşit s-a considerat de prima instanţă că activitatea de asociere s-ar fi consumat chiar în momentul în care inculpaţii au realizat înţelegerea, când încă nu era intrată în vigoare legea specială. Sub acest aspect, s-a arătat că încadrarea juridică a faptei nu trebuie raportată la momentul realizării asocierii, ci la momentul epuizării activităţii infracţionale desfăşurate ca urmare a asocierii.

Or, s-a învederat că din probele administrate rezultă că grupul infracţional constituit de cei trei inculpaţi în anul 2001 şi-a epuizat activitatea preconizată în anul 2004, în condiţiile în care acea activitate, începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, a continuat să se realizeze după ce această lege a devenit activă, astfel că se impune ca activitatea de continuare a asocierii, în scopul arătat, să fie încadrată în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, care prevede o pedeapsă mai grea, fiind aplicabilă dispoziţia mai favorabilă numai în cazul când activitatea infracţională ar fi încetat înainte de intrarea în vigoare a legii noi mai severe.

S-a subliniat că raţionamentul primei instanţe nu poate fi primit şi pentru că ar însemna ca pentru o activitate infracţională mai îndelungată, începută înainte de intrarea în vigoare a legii care o sancţionează mai sever, să fie incidente doar dispoziţiile legii care prevăd pedeapsa mai uşoară, iar pentru activitatea infracţională de mai scurtă durată, restrânsă la perioada de după intrarea în vigoare a legii mai grave, să se aplice această lege, care prevede o pedeapsă mai mare.

S-a mai motivat că gradul accentuat de pericol social pe care îl prezintă faptele comise de inculpaţi, evidenţiat de durata lor în timp şi de modul concret în care ei au acţionat, ca şi de împrejurarea că, între victimele acelor fapte, s-au aflat şi minori, impunea ca prima instanţă să le aplice la toţi pedepse mai mari şi să aprecieze că suspendarea condiţionată a executării pedepsei faţă de P.M. nu se justifică în sensul prevederilor art. 81 C. pen., ci într-o modalitate mai severă, sub supraveghere, conformă prevederilor art. 86¹ şi urm. C. pen.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, s-a motivat că acestea sunt nefondate, subliniindu-se că din corecta apreciere a materialului probator rezultă că ei au avut reprezentarea stării de minoritate a victimelor care încă nu împliniseră 18 ani atunci când le-au contactat în vederea traficării şi că sunt suficiente elemente care confirmă lipsirea de libertate a victimelor S.T., B.D. şi S.O.N. în vederea practicării prostituţiei, precum şi constituirea grupului infracţional în cadrul căruia cei trei inculpaţi au continuat să acţioneze până în anul 2004.

Tot astfel, s-a motivat că, în condiţiile în care inculpaţii au pretins faţă de unele victime că le-au „cumpărat" iar, pe ansamblu, au profitat de minoritatea sau de lipsa de experienţă a celor mai multe dintre ele şi mai ales de starea materială precară în care se aflau, nu poate fi acceptată susţinerea inculpaţilor că acestea ar fi hotărât din proprie iniţiativă să plece în Italia pentru a practica prostituţia.

Ca urmare, făcându-se referire la acţiunile concrete de intimidare exercitate de inculpaţi, atât prin mijloace fizice, cât şi psihice, la inducerea în eroare şi manipularea victimelor, precum şi la cazarea lor forţată în anumite locuri, cu îngrădirea libertăţii de mişcare şi deposedarea de actele de stare civilă, precum şi la siluirea victimelor de a suporta un anumit număr de clienţi, s-a conchis că, în lipsa unui consimţământ liber şi neechivoc exprimat, nu pot fi admise motivele de apel prin care s-a tins la schimbarea încadrării juridice, din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În fine, s-a argumentat că pedepsele şi sporurile de pedeapsă stabilite de prima instanţă nu sunt prea mari, impunându-se, dimpotrivă, majorarea lor în sensul solicitat de procuror, precum şi că sumele de bani (în euro) ce s-a dispus să fie confiscate au fost calculate corect prin sentinţă.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs inculpaţii T.P. şi T.M., fiind formulate oral, prin apărător desemnat din oficiu, mai multe motive de casare.

- Prin unul din motive, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susţinut în esenţă că probele administrate nu confirmă vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină, astfel că se impune să fie achitaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În acest sens s-a relevat că din materialul probator reiese că inculpaţii nu au ştiut ce îndeletniciri au avut persoanele vătămate în Italia şi că pe C.M. nici nu au cunoscut-o. S-a arătat, de asemenea, că persoanele vătămate şi-au desfăşurat activitatea fără să fie exploatate sau determinate să dea un anumit sens prezenţei lor în Italia, fiecare dintre ele practicând ocupaţiile în care s-au implicat pe baza propriei hotărâri, fără vreo înlesnire din partea inculpaţilor sau obţinerea de foloase de către aceştia.

În fine, s-a mai subliniat că o apreciere corectă a materialului probator ar impune concluzia că inculpaţii nu s-au implicat în recrutarea, transportarea, transferarea sau cazarea vreunei persoane în scopul obţinerii de foloase materiale prin exploatare sexuală şi nici nu a realizat beneficii de pe urma activităţilor prestate de persoanele vătămate.

- Printr-un alt motiv de recurs s-a susţinut că inculpaţii au fost judecaţi pentru fapte similare de Tribunalul din Teramo (Italia), fiind găsiţi nevinovaţi prin hotărârea pronunţată de acest tribunal în şedinţa publică din 28 aprilie 2005, astfel că hotărârea atacată este supusă cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.

- În fine, invocându-se şi cazul de casare înscris în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a susţinut că pedepsele aplicate sunt greşit individualizate în raport cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cerându-se să fie reapreciate şi reduse la un cuantum care să corespundă gradului real de pericol social al faptelor comise de cei doi inculpaţi.

Din examinarea criticilor aduse deciziei pronunţate în apel, în raport cu considerentele acestei decizii şi cu piesele dosarului, se constată că ambele recursuri sunt nefondate.

- În adevăr, aprecierea materialului probator administrat în conexiunea lui firească împrejurărilor de fapt specifice evoluţiei faptelor de natura celor imputate inculpaţilor T.P. şi T.M. justifică pe deplin concluzia la care a ajuns instanţa de apel în urma examinării actelor dosarului în raport cu criticile formulate de procuror şi inculpaţi cu privire la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

În această privinţă, este de observat că din considerentele deciziei atacate reiese că instanţa de apel, cenzurând soluţia pronunţată în primă instanţă, a subliniat că susţinerile din declaraţiile inculpaţilor au fost apreciate în mod corect ca vădit nesincere prin sentinţă, deoarece sunt infirmate de declaraţiile victimelor şi ale martorilor la care s-a făcut referire în conţinutul sentinţei, de listingul intrărilor şi ieşirilor din ţară, în care sunt menţiuni că inculpata T.M. a călătorit de repetate ori împreună cu victimele, precum şi de verificările privind transferurile de bani făcute prin sistemul W.U., procesele verbale de recunoaştere din grup, fotografiile depuse în dosar şi procesul verbal de confruntare între C.M. şi inculpatul T.P.

Instanţa de apel a constatat totodată, în urma examinării materialului probator administrat în cauză, că din acesta rezultă neîndoielnica implicare a inculpaţilor T.P., T.M. şi P.M. în derularea întregii activităţi infracţionale ce s-a realizat până în anul 2004 în cadrul grupului infracţional în care s-au constituit în anul 2001, îndeplinind fiecare atribuţii specifice aptitudinilor personale şi zonelor în care s-au aflat.

Aprecierea dată de instanţa de apel probelor administrate, cu ocazia examinării susţinerilor prin care inculpaţii şi-au negat contribuţia la lipsirea de libertate a victimelor şi la exploatarea lor sexuală, nu este susceptibilă de a fi infirmată în cadrul unei noi examinări, în recurs, a ansamblului actelor dosarului, câtă vreme conexiunile realizate de instanţa de recurs în verificarea acelor acte nu evidenţiază vicii în interpretarea dovezilor de natură a justifica afirmaţia, din primul motiv invocat, în sensul că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt ce ar fi avut drept consecinţă condamnarea lor greşită.

Mai mult, din felul în care sunt formulate criticile în cadrul primului motiv de casare reiese că acestea sunt de fapt o reluare a argumentelor invocate în susţinerea apelurilor declarate de inculpaţi, ceea ce este de natură a demonstra şi inconsistenţa lor în raport cu multitudinea de probe de neînlăturat.

Or, din coroborarea probelor de netăgăduit din dosar rezultă, până la detaliu, actele repetate ale inculpaţilor T.P. şi T.M. de racolare a victimelor, de lipsire de libertate, de violenţe şi supunerea lor la rigori de alimentaţie, de impunere să presteze munci fizice grele şi de durată, de atribuire de identităţi străine prin acte întocmite în mod fals, de preluare de la ele a actelor de identitate reale şi de silirea lor să se prostitueze în cadrul organizat şi supravegheat de ei, cu încasarea integrală a sumelor obţinute pentru activităţile ce li s-au impus să le presteze.

Aşa fiind, faţă de netemeinicia criticilor aduse deciziei atacate prin motivul de casare în care s-a susţinut că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt, urmează ca acest motiv să fie respins ca nefondat.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de casare, se constată că din actele aflate în copie la filele 405-416 din Dosarul nr. 341/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi reiese că Tribunalul din Teramo (Italia) a decis, prin hotărâre adoptată la 28 aprilie 2005, absolvirea inculpaţilor T.P. şi T.M. de săvârşirea infracţiunilor specifice legislaţiei penale italiene cu care această instanţă a fost sesizată, constând în transportul, favorizarea şi exploatarea prin prostituţie a tinerelor S.O.N. şi M.A., în introducerea pe teritoriul statului italian a tinerei S.O.N., cu scopul de a avea profituri materiale din practicarea prostituţiei de către aceasta, precum şi în contrafacerea a trei paşapoarte ale statului ceh, care au fost găsite de poliţia italiană asupra inculpatei T.M. şi tinerelor S.O.N. şi M.A.

Or, prin hotărârea instanţei străine menţionate, pentru care nici nu a fost parcursă procedura de recunoaştere de către autorităţile corespunzătoare ale statului român, s-a subliniat că faptele ce au făcut obiectul judecăţii s-au petrecut la Teramo şi în alte localităţi din Italia, până la 28 ianuarie 2003, astfel că identitatea de obiect a judecăţii nu ar fi operabilă decât în măsura în care priveşte doar pe tinerele S.O.N. şi M.A. şi numai pentru perioada ce s-a scurs între ziua sosirii lor la Teramo şi data de 28 ianuarie 2003, în condiţiile în care s-a reţinut, în mod deplin dovedit, că actele infracţionale pentru care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi se referă mai ales la perioada anterioară sosirii celor două tinere la Teramo şi la intervalul de timp ce s-a scurs după 28 ianuarie 2003. Ca urmare, se impune să se aprecieze că nu se confirmă existenţa autorităţii de lucru judecat, invocată în cauză, deoarece faptele pentru care s-a exercitat noua acţiune penală, de către autorităţile judiciare române, nu sunt riguros aceleaşi cu cele ce au făcut obiectul acţiunii soluţionate de instanţa penală italiană.

Aşadar, faţă de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, şi cel de-al doilea motiv de casare.

- În legătură cu cel de-al treilea motiv de casare, prin care este vizată individualizarea pedepselor, trebuie avute în vedere împrejurările concrete în care au fost comise faptele şi rezonanţa lor socială, ca şi urmările pe care acestea le-au avut asupra stării fizice şi psihice a victimelor, în raport cu trăsăturile de ansamblu ce caracterizează pe inculpaţii T.P. şi T.M.

Or, modul organizat şi perseverenţa cu care cei doi inculpaţi au acţionat, intervalul îndelungat de timp acoperit de ei prin actele repetate ce le-au comis în realizarea infracţiunilor de gravitate deosebită pe care le-au săvârşit, concretizate în supunerea tinerelor pe care le racolau, în scopurile parazitare urmărite de ei, la violenţe şi alte forme de constrângere fizică sau morală, în condiţii de îngrădire a posibilităţii lor de a se deplasa şi chiar de lipsire totală de libertate, precum şi cu impunerea practicării de ocupaţii dezonorante şi cu riscuri majore pentru sănătatea şi integritatea lor psihică, demonstrează accentuatul grad de pericol social prezentat de ei, încât tratamentul penal ce li s-a aplicat prin Decizia atacată apare pe deplin adecvat.

Mai mult, cupiditatea vădită de care au dat dovadă cei doi inculpaţi prin preluarea şi reţinerea doar pentru ei a totalităţii sumelor de bani încasate de tinerele pe care le-au supus unei exploatări sexuale de durată impune aprecierea că ambii s-au situat pe una din cele mai joase trepte ale demnităţii umane, încât corect s-a apreciat de instanţa de apel că se impune mărirea duratei detenţiei în cazul fiecăruia dintre ei, care să fie suficientă pentru a le asigura reeducarea prin rigoarea ei.

Aşa fiind, elementele de apreciere în cadrul criteriilor de individualizare stabilite prin art. 72 alin. (1) C. pen. impun să se considere că atât cuantumul pedepselor fixate, cât şi sporurile adăugate de instanţa de apel îşi găsesc deplină justificare în gradul de pericol social avansat pe care îl prezintă cei doi inculpaţi şi faptele comise de ei.

În consecinţă, fiind nefondate şi criticile aduse deciziei atacate prin ultimul motiv de casare şi cum nu se constată existenţa altor motive de casare, susceptibile să fie luate în considerare şi din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii T.P. şi T.M. să fie respinse, cu obligarea acestora să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.P. şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 martie 2006 la 26 mai 2009.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 1949/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 197/2009. Penal. Cerere de transfer de... →

ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1959/2009. Penal