ICCJ. Decizia nr. 2055/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2055/2009
Dosar nr. 4882/54/2005
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 6 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 715/2004, inculpatul R.C. a fost condamnat, în baza art. 257 C. pen., la câte 4 ani închisoare, pentru fiecare din cele 8 infracţiuni săvârşite.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare şi un an spor, în total 5 ani închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dispus confiscarea sumelor de bani primite de inculpat în urma activităţii infracţionale desfăşurate, astfel: 200 euro de la S.M., 300 euro de la L.B., 100 euro de la Z.P., 100 euro de la T.M., 10.000.000 lei de la T.G., 9.500.000 lei de la R.M., 1.000.000 lei de la B.C.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a pretins şi primit de la şase persoane, sume de bani pentru a le transporta în străinătate, creându-le convingerea că are relaţii la punctele de frontieră pentru a le facilita trecerea, iar de la alte două persoane lăsând să se înţeleagă că are relaţii la Poliţia Rutieră Gorj şi le poate ajuta să obţină permisul de conducere auto.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 512 din 17 noiembrie 2004, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj, constatând că la judecată a avut loc în complet nelegal constituit.
În rejudecare, Tribunalul Gorj, prin sentinţa penală nr. 70 din 22 februarie 2005, l-a condamnat pe inculpatul R.C., la pedeapsa de câte 4 ani închisoare, pentru fiecare din cele 8 infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele s-au contopit în pedeapsa de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în condiţiile aplicării art. 64 şi 71 C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume: 1.000.000 lei, sumă primită de la B.C.; 1.000 mărci germane sau echivalentul în lei, sumă primită de la Z.M.; 300 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la L.B.; 5.000.000 lei, sumă primită de la R.M.; 100 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la Z.P.; 10.000.000 lei, sumă primită de la T.G.; 200 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la S.M.; 100 euro sau echivalentul în lei, sumă primită de la T.M.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500.000 lei, primiţi şi restituiţi denunţătorului R.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele.
Inculpatul R.C., susţinând că are relaţii la punctele de frontieră româneşti şi străine, a pretins şi primit sume de bani de la mai mulţi cetăţeni din localitatea Turceni, judeţul Gorj, promiţându-le că-i poate duce în străinătate, fără ca aceştia să mai prezinte suma de 500 euro la frontieră.
Astfel, inculpatul a pretins martorului S.M. 200 euro, pentru a-l duce în Italia, la muncă, spunând că are relaţii la Vama Nădlag şi că acesta nu va fi nevoit să prezinte cei 500 euro, necesari ieşirii din ţară.
De la martorul L.B. a încasat suma de 300 euro, pentru a-l duce în Italia şi a-i găsi acolo, loc de muncă.
În acelaşi scop, inculpatul a încasat suma de 10.000.000 lei de la martorul T.G., 9.500.000 lei de la R.M., 100 euro de la Z.P. şi 100 euro de la T.M., tuturor promiţându-le că-i va transporta în străinătate şi că îi va trece frontiera fără ca respectivii să mai prezinte cei 500 euro, întrucât cunoaşte pe vameşi.
În luna februarie 2001, inculpatul a solicitat un împrumut de 1.000 mărci germane de la partea vătămată Z.M., iar pentru că s-a aflat în imposibilitate să restituie suma, şi aflând că aceasta urma cursurile şcolii de şoferi amatori, s-a oferit să o ajute, invocând că are anumite cunoştinţe la poliţie.
Pentru credibilitate, inculpatul a menţionat şi numele unui poliţist, respectiv col. N.
Tot în anul 2001, inculpatul a cunoscut pe partea vătămată B.C., iar în contextul discuţiilor ce le-au purtat, partea vătămată i-a relatat inculpatului că a pierdut de 3 ori examenul pentru obţinerea permisului de conducere auto.
Inculpatul i-a spus cu această ocazie că-l poate ajuta, întrucât cunoaşte pe poliţiştii din judeţul Gorj, însă, pentru a-l rezolva, i-a pretins părţii vătămate B.C. suma de 5.000.000 lei.
Înainte de susţinerea examenului, inculpatul a solicitat şi primit suma de 1.000.000 lei, urmând ca diferenţa să-i fie înmânată ulterior.
Întrucât partea vătămată a picat examenul pentru obţinerea permisului de conducere, diferenţa respectivă nu i-a mai fost dată inculpatului.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptelor, cât şi vinovăţia inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declaraţiile de recunoaştere făcute de acesta, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, cât şi cu cele date de martorii T.G., R.M., Z.P., T.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul că în aplicarea art. 257 alin. (2) C. pen., greşit nu s-a dispus confiscarea de la denunţătorului R.M. a sumei de 5.000.000 lei, de vreme ce această sumă nu se mai afla în posesia inculpatului, fiind restituită cumpărătorului de trafic de influenţă.
Prin Decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi a desfiinţat sentinţa numai cu privire la neaplicarea dispoziţiei art. 257 alin. (2) C. pen.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.000.000 lei de la denunţătorul R.M., prin obligarea acestuia la plata sumei de bani către stat.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale, la data de 19 februarie 2009 a declarat recurs peste termen inculpatul R.C.
S-a susţinut că procedura de citare a inculpatului şi de comunicare a actelor procedurale către acesta a fost viciată, iar inculpatul nu a avut cunoştinţă de proces, fiind plecat din ţară, la muncă; despre condamnarea sa a aflat pe data de 16 februarie 2009 când la reşedinţa sa din comuna Urdari, sat Fântânele, judeţul Gorj, s-a prezentat un echipaj de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 75 din 14 septembrie 2005 al Tribunalului Gorj.
S-a solicitat admiterea recursului peste termen, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Examinând cererea formulată de inculpatul R.C. şi denumită recurs peste termen, Înalta Curte constată următoarele.
Inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de apel; tot astfel, el a lipsit şi de la pronunţarea hotărârilor la fond şi în apel.
În aceste împrejurări, Înalta Curte constată că inculpatul nu a exercitat în cauză calea de atac a apelului, cererea sa fiind greşit calificat drept recurs peste termen în condiţiile în care nu s-au epuizat posibilităţile legale de verificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond prin prima cale ordinară de atac, cea a apelului.
Inculpatul nu poate recurge la ultimul grad de jurisdicţie fără a-l parcurge pe cel imediat superior fondului, respectând dispoziţiile legale privind ierarhia căilor de atac în procesul penal.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată de inculpatul R.C. reprezintă apel peste termen şi va trimite cauza Curţii de Apel Craiova în vederea soluţionării ei.
Văzând dispoziţiile art. 365 şi 378 C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că cererea formulată de inculpatul R.C. privind Decizia penală nr. 238 din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova reprezintă apel peste termen şi trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2062/2009. Penal → |
|---|
