ICCJ. Decizia nr. 2062/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2062/2009
Dosar nr. 4408/120/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 86 din 17 februarie 2009 Tribunalul Dâmboviţa a dispus condamnarea inculpatului M.R. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenţia de la 20 martie 2008 la zi.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.475,48 lei şi dobânzile legale calculate până la achitarea debitului despăgubirii către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima M.C.
S-a luat act că partea vătămată M.E. nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 20 martie 2008 inculpatul, împreună cu fratele său au executat unele lucrări în gospodăria unui consătean al lor, au consumat băuturi alcoolice, după care au plecat la concubinul mamei lor pentru a sărbători ziua de naştere a acestuia. Aici, în prezenţa martorului şi a mamei lor, cei doi fraţi au iscat o discuţie generată de modul de împărţire a bunurilor rămase ca moştenire de pe urma decesului tatălui lor, lovindu-se reciproc.
Fiind cunoscuţi ca fiind foarte violenţi, mama şi concubinul au fugit, nereuşind să-i despartă.
Mama celor doi a căutat ajutor şi, la întoarcere, a găsit victima căzută la pământ, plină de sânge în zona capului, învelită cu o pătură, iar inculpatul nu mai era la faţa locului, după care au sosit salvarea şi organele de poliţie.
Victima a fost internată la Spitalul de Urgenţă, dar la 21 martie 2008, aceasta a decedat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel solicitând reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, respectiv pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al agresiunii din partea victimei, care l-a înţepat cu o furcă, precum şi faţă de atitudinea sinceră manifestată de acesta.
Prin Decizia penală nr. 49 din 17 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs. Prin declaraţia de recurs, arătând că regretă fapta, că l-a lovit de frică şi să se aibă în vedere că are în întreţinere un copil minor, iar apărătorul desemnat din oficiu a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul inculpatului îşi găseşte remediul în dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Astfel, se constată că, situaţia de fapt a fost corect reţinută, întrucât din probele administrate rezultă că, pe fondul unei stări tensionate, inculpatul este cel care a aplicat lovitura letală şi a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă, în sensul că, deşi nu a urmărit uciderea părţii vătămate, acesta a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Astfel, pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală şi al cercetării judecătoreşti, procesul-verbal de cercetare la faţa locului (planşe foto), procesul verbal de examinare criminalistică şi planşele foto, raportul medico-legal de necropsie, fişa de internare a victimei, buletinul de analize medicale, declaraţiile martorilor, şi nu în ultimul rând, declaraţiile inculpatului, rezultă că la 20 martie 2008 inculpatul M.R. a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele şi cu pietre părţii vătămate, fratele acestuia, cauzându-i multiple leziuni traumatice care au un caracter tanato-generator şi care au condus la decesul acesteia.
Dată fiind această poziţie subiectivă, care este proprie infracţiunii de omor, se constată că fapta inculpatului întruneşte, atât obiectiv cât şi subiectiv, toate elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, infracţiune care se săvârşeşte atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă, astfel încât, apărarea inculpatului sub aspectul încadrării juridice a faptei, urmează a fi înlăturată.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reducerii acesteia, fie prin aplicarea circumstanţelor atenuante, fie circumstanţei provocării, apărarea inculpatului este neîntemeiată.
Nu poate fi reţinută nici scuza provocării în favoarea inculpatului, atâta timp cât reacţia foarte violentă a acestuia a fost evident disproporţională în raport cu desfăşurarea conflictului.
Pe de altă parte, nu se poate proceda nici la reducerea pedepsei, neexistând motive de reapreciere a cuantumului.
Astfel, raportat la modul de derulare a conflictului, multitudinea actelor de agresiune, a politraumatismelor cauzate victimei, firea violentă şi nu în ultimul rând, starea de recidivă a inculpatului, se apreciază că aplicarea sancţiunii închisorii la minimul special prevăzut de lege, este o pedeapsă corect individualizată astfel şi, ca atare, nu se justifică reducerea acesteia.
Constatând astfel nefondat recursul inculpatului, urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 38516 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 49 din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2008 la 2 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2055/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2063/2009. Penal → |
|---|
