ICCJ. Decizia nr. 2063/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2063/2009
Dosar nr. 5390/105/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Prahova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 34 din 22 ianuarie 2009 alături de inculpata M.N., mama acestuia, a condamnat pe inculpatul M.P.C. pentru săvârşirea în participaţie în calitate de coautor a infracţiunilor concurente de trafic de persoane/şi minori, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în final cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 20 din Legea nr. 678/2001 la pedepsele de: 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani şi respectiv 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani impunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă principală de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani .
[Coinculpata M.N. participantă la săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate a fost condamnată – prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare cu caracter personal prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) art. 76 lit. a) şi b) C. pen. – la pedepsele de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 1 an şi respectiv 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani stabilindu-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. ca pedeapsă rezultantă pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani a căror executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi art. 357 pct. 3 raportat la art. 71 alin. (5) C. proc. pen.].
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisă inculpatului M.P.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost computat din pedeapsă timpul reţinerii/arestării preventive de la 11 iunie 2008 la zi.
Pe latură civilă s-a luat act că victimele infracţiunilor în cauză P.I.C., O.A.C., P.A., C.E. şi S.G.S. nu s-au constituit părţii civile şi în consecinţă, în baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art.118 lit. a) C. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator, asupra apartamentului proprietatea inculpatului M.P.C. situat în Ploieşti, judeţul Prahova instituit în cursul urmăririi penale prin ordonanţa nr. 10/5/P/2007 din 2 septembrie 2007 a D.I.I.C.O.T. – Serv. Teritorial Prahova.
A fost obligat inculpatul M.P.C. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut în fapt că inculpatul M.P.C. a fost plecat la muncă în străinătate, angajat al unei firme în Spania având închiriat un apartament în oraşul Valencia şi profitând de situaţia amintită, în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice, în perioada 2003 – 2006, prin înşelăciune („găsirea unui loc de muncă" „încheierea unei căsătorii") şi acte de violenţă – împreună cu mama acestuia coinculpata M.N. – au recrutat, transportat şi cazat victimele majore: O.A.C., C.E., S.G.S., A.C.E. şi minore: P.I.C., P.A.G. pe care le-a exploatat sexual pe teritoriul Spaniei în următoarele modalităţi:
- iniţial, inculpatul M.P.C. a exploatat victimele în forma clasică - determinându-le prin agresiune (fizică şi verbală) să întreţină raporturi sexuale contra cost într-un bar din Valencia; ulterior, a obţinut profit din activitatea sexuală a tinerelor exploatate pe teritoriul Spaniei folosind şi promisiuni mincinoase de căsătorie; inculpatul a cunoscut majoritatea victimelor în discoteci sau prin intermediul unor terţi, după care, în scurt timp pentru a restrânge posibilităţile de a se răzgândi, le convingea sub diverse pretexte (găsirea unui loc de muncă, încheierea unei căsătorii) să se stabilească în Spania, fiind cazate într-un apartament special închiriat în acest scop; o contribuţie importantă în desfăşurarea activităţii infracţionale în ansamblul său a avut-o M.N., mama inculpatului M.P.C., persoană care se prezenta ca lucrând la o biserică în Spania şi care oferea garanţii atât în ceea ce priveşte găsirea unui loc de muncă cât şi în întărirea convingerii privind încheierea unei căsătorii creată fiecărei „nurori";
- la scurt timp, ajutat de mama sa, după ce convingea tinerele despre intenţiile sale serioase de a le ajuta să-şi găsească un loc de muncă sau de a-şi întemeia o familie (existând în acest sens situaţii în care două sau trei tinere plecau împreună în Spania, însoţite de M.N. şi credea fiecare că se va căsători cu fiul acesteia), inculpatul M.P.C. le caza în diverse locaţii în România unde acesta putea deţine controlul asupra lor; apoi le transporta în Spania, fie personal (cu autoturismul proprietate personală sau cu ajutorul învinuitului G.V.), fie prin intermediul mamei sale (cu autocarul);
- victimele erau cazate în Spania într-un apartament închiriat de către cei doi inculpaţi, li se reţineau documentele de identitate, iar ulterior respectiv dată fiind situaţia de dependenţă a acestora faţă de inculpaţi erau obligate la întreţinerea raporturi sexuale contra cost cu diverşi clienţi în favoarea inculpaţilor; atunci când victimele au refuzat să se supună exploatării sexuale amintite, inculpaţii au exercitat ameninţări la adresa lor şi a familiilor acestora ori le-au supus la acte de violenţă fizică; exploatarea sexuală a victimelor se făcea în cluburi de noapte din Barcelona şi Valencia, supravegheate personal de inculpaţi sau terţe persoane.
Situaţia de fapt amintită a fost stabilită pe baza probelor în acuzare strânse la urmărirea penală – astfel cum acestea au fost administrate la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 288, art. 289, art. 290 şi art. 291 C. proc. pen. – respectiv: declaraţiile victimelor O.A.C., P.I.C., C.E., P.A., S.G.S. (fila 370-375 cercetare judecătorească, fila 53-65 u.p.), declaraţii martori ascultaţi cu protejarea datelor de identificare în condiţiile art. 861 alin. (2) C. proc. pen. I.C. şi I.A. (fila 66-77), declaraţiile martorilor O.M., P.G. şi P.E. (fila 71,73 şi 80 u.p., fila 365 cercetare judecătorească), extrase priind transferurile de bani efectuate de inculpaţi (fila 99-178 u.p.); procese verbale privind intrările/ieşirile în/din ţară ale inculpaţilor şi victimelor (fila 178-184 u.p.) note de redare ale convorbirilor/ comunicărilor telefonice/şi prin SMS [mijloace de probă pe baza cărora au fost înlăturate ca nesincere şi făcute pro-causa declaraţiile în sens contrar la urmărirea penală/cercetarea judecătorească ale inculpatului M.P.C. („eu personal nu am forţat-o niciodată să se prostitueze şi nu am săvârşit asupra sa nici un act de violenţă" ... (.) „am aflat că se ocupa cu prostituţia (.) am venit în România ea a rămas în Spania" cu referire la victima P.A. „este adevărat că le cunosc pe părţile vătămate P.I.C., O.A.C., C.E. şi S.G.S. (.) le-am aşteptat, le-am cazat (.) acestea ulterior s-au angajat la un club dar nu la indicaţia sau solicitarea mea" cu referire la celelalte victime, (fila 262-265 cercetare judecătorească şi la urmărire penală),respectiv coinculpatei M.N. („nu am racolat nici-o persoană în scopul exploatării sexuale" fila 259 la cercetarea judecătorească) şi părţii vătămate P.A.G. contrar celor relatate la urmărirea penală „nu menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale deoarece au fost ameninţate de către poliţistul care ne-a luat de acasă(.) am fost forţată să declar că am fost împreună cu M.P.C. în Spania şi am practicat prostituţia – şi că acesta îmi lua banii însă nu este adevărat" (fila 379 cercetare judecătorească)].
Pentru faptele ilicite sus-menţionate comise în participaţie corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunilor continuate prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 din aceeaşi lege şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 din aceeaşi lege şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., instanţa a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea orientată către minimul legal special/coborâte sub aceste limite prin reţinere de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. diferenţiate potrivit contribuţiei fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor (art. 27 teza a II-a C. pen.) şi celorlalte criterii de individualizare din art. 72 şi urm. C. pen. (limitele minime şi maxime ale textului incriminator; pericolul social concret şi consecinţele faptelor comise, datele ce caracterizează comportarea anterioară şi conduita personală actuală a acestora) stabilind în final că scopul preventiv/educativ al pedepsei rezultante numai pentru inculpata M.N. poate fi atins şi fără a mai fi necesară executarea sa prin suspendarea sa sub supraveghere în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. [pentru celălalt coinculpat executarea pedepsei rezultate de 8 ani închisoare, urmând a se face în regim de detenţie în condiţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.).
2. Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 45 din 13 aprilie 2004 în baza art. 369 alin. (1) C. pen. a luat act de retragerea apelului inculpatei M.N. iar pentru calea de atac exercitată de coinculpatul M.P.C. criticând sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) a dispus admiterea sa, desfiinţarea hotărârii atacate pe latură penală, sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 72 şi urm. C. pen. iar în rejudecare pe fond în limitele arătate a redus doar pedeapsa principală de 8 ani închisoare la 5 ani închisoare [în final prin recontopire cu celelalte pedepse anterioare stabilindu-se ca inculpatul – apelant să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare şi interzicerea de drepturi prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 3 ani, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate].
În baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului/apelant iar în conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i s-a computat din pedeapsă detenţia în continuare la zi.
Conform art. 192 alin. (2) a fost obligat inculpata/apelantă M.N. la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului (pentru coinculpatul-apelant M.P.C. cheltuieli judiciare aferente urmând a rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.).
3. Recursul declarat împotriva deciziei amintite de către coinculpatul M.P.C. întemeiat cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct.14 C. proc. pen., cu solicitarea de a i se stabili o pedeapsă rezultantă de până la 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (publicată în M.O. partea I nr. 783 din 11 decembrie 2001) în Secţiunea 1 intitulată „Infracţiuni privind traficul de persoane" incriminează prin art. 12 şi art. 13 următoarele fapte ilicite:
„Art. 12 (1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere prin represiune, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea comportamentului persoanei care are autoritate asupra unei altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit în următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Art. 13 (1) Recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani scopul exploatării acesteia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte de la 3 la 12 ani interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani, pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute de alin. (1) şi (2) sunt săvârşite prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra să-şi exprime voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are control asupra altei persoane, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), şi închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2)."
Inculpatului-recurent i s-a stabilit în apel pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare - coborâtă sub minimul legal special de 7 ani închisoare - cu executare în regim de detenţie avându-se în vedere ca acesta nu are antecedente penale, este un element tânăr cu posibilităţi de reeducare, astfel cum rezultă din caracterizările înaintate instanţei de primarul comunei Bărcăneşti şi preotul paroh I.I. din cadrul parohiei, J.F. din Ploieşti cât şi din adresa nr. 102/II/2/2009 a D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Prahova atestând că acesta a contribuit la stabilirea situaţiei de fapt şi identificarea unor persoane implicate în activitatea infracţională a unui grup organizat aflat în cercetări pe rolul organului judiciar amintit, valorificându-se astfel în mod integral sub aspectul amintit, criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); ca atare o nouă reducere a pedepsei sub/până la 3 ani închisoare şi schimbarea modalităţii de executare prin casarea deciziei instanţei de apel sunt total nejustificate.
Examinând cauza din oficiu, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se reţine legalitatea/temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latură penală/civilă adoptate prin hotărârile anterioare astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului M.P.C. va fi respins ca nefondat, cu obligarea sa, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii/arestării preventive de la 11 iunie 2008 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.C. împotriva deciziei penale nr. 45 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2008 la 2 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2062/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2083/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
