ICCJ. Decizia nr. 210/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 210/2009
Dosar nr. 517/64/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72/ F din 4 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea formulată de petenta A.P.P. din România prin I.M.F. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 18 martie 2008, dată în dosarul nr. 533/P/2007, care a fost desfiinţată, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în vederea începerii urmăririi penale faţă de Tudor Bogdan Ioan sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii şi uz de fals, prevăzute de art. 292 şi art. 291 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus să se procedeze la audierea tuturor persoanelor care au participat la adunarea generală a A.P.P. din România din data de 13 august 2005 în vederea stabilirii modului în care au fost efectuate ştersăturile şi adăugirile în cuprinsul acestui proces-verbal şi dacă acestea corespuns sau nu realităţii, dar şi în vederea stabilirii calităţii participanţilor, în sensul dacă aceştia avea drept de vot.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată de petenta A.P.P. din România prin I.M.F. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pronunţată la 18 martie 2008 în dosarul nr. 533/P/2007, s-a solicitat infirmarea acestei rezoluţii ca netemeinică şi nelegală, arătând că nu s-au efectuat cercetări cu privire la modul în care a fost redactat şi autentificat documentul datat la 13 august 2005 şi care a condus la o nouă înscriere a unei alte asociaţii în R.A.F., deoarece procesul-verbal cuprinde ştersături şi adăugiri, petenta susţinând că a fost întocmit în fals şi fără verificarea calităţii persoanelor ce aveau drept de vot, toate cu implicaţii în schimbarea personalităţii juridice şi a conducerii, cu scopul ca făptuitorul să dobândească o calitate pe care nu a primit-o, aceea de preşedinte al asociaţiei, deşi în procesul-verbal al adunării generale nu a fost votat ca preşedinte, iar la notar a fost autentificat un proces-verbal cu alt conţinut decât cel real.
Petenta a mai arătat că după autentificare şi în urma unor procese civile prin care s-a respins iniţial noua înscriere a făptuitorului, a procedat la înscrierea asociaţiei, la schimbarea sediului şi siglei, semnează acte în calitate de preşedinte, deşi această calitate nu i-a fost conferită prin vot, aşa cum era necesar.
Verificând plângerea formulată în raport de actele şi lucrările dosarului se constată că plângerea este fondată.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pronunţată la data de 18 martie 2008, în dosarul nr. 533/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii şi uz de fals, prevăzute de art. 292 şi respectiv art. 291 C. pen.
În motivarea acestei rezoluţii s-a reţinut, în esenţă, că la data de 13 august 2005, a fost convocată adunarea generală a A.P.P. din România, prilej cu care a fost modificată conducerea acesteia, în locul fostului preşedinte fiind ales făptuitorul şi o nouă componenţă a organelor de conducere şi că prin plângerea formulată se susţine că adunarea nu a fost legal constituită, în sensul că ar fi votat şi persoane ce nu aveau calitatea de membri ai asociaţiei şi că procesul-verbal autentificat sub nr. 1606 din 17 august 2005 la B.N.P. S.G. nu cuprinde toate deciziile adoptate de adunarea generală cu privire la funcţiile ce urmează a fi exercitate de fostul preşedinte I.M.F. şi secretarul executiv I.M., că acest proces verbal este confuz şi ambiguu şi că între aceste persoane s-au purtat mai multe procese civile privind conducerea şi reprezentarea asociaţiei, astfel că împrejurările reclamate au fost soluţionate definitiv şi irevocabil de instanţele de judecată.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin rezoluţia din 22 aprilie 2008, în lucrarea nr. 337/II/2/2008, a constatat că plângerea este neîntemeiată, arătându-se, în motivarea rezoluţiei că argumentele petentului au fost analizate şi cele reclamate fac obiectul unui proces civil ce a fost soluţionat de instanţele civile.
Curtea a constatat că rezoluţia atacată este susceptibilă de critici.
În primul rând se impune observaţia că procesul-verbal al adunării generale din 13 august 2005 a fost redactat olograf şi cuprinde ştersături şi adăugiri, efectuate cu alt scris decât al persoanei care l-a întocmit, exact în ce priveşte noua conducere a asociaţiei şi actul notarial a avut în vedere aspectele modificate şi prin urmare se impunea ca procurorul să cerceteze cine a efectuat aceste modificări şi în ce bază, mai ales că aceste adăugiri şi ştersături nu sunt semnate, aşa cum era normal să fie în cazul unei greşeli sau erori.
Este adevărat că în ceea ce priveşte funcţia de preşedinte, aceasta a fost obţinută de făptuitor prin vot, aşa cum este consemnat în procesul-verbal însă, la dosar se poate observa că la organele de conducere în locul lui I.M.F., al cărui nume apare tăiat, este trecut G.I., cu un alt scris decât al persoanei ce a redactat procesul-verbal, aspect ce era necesar a fi fost verificat, deoarece în situaţia existenţei unui fals, acesta este apt să producă consecinţe juridice, actul fiind autentificat cu modificarea menţionată, iar la componenţa organelor de conducere, deşi la fila x apare înscris în procesul-verbal, în actul autentificat nu se regăseşte preşedintele de onoare I.M.F.
De asemenea, procurorul ar fi trebuit să audieze persoanele ce au participat la acea adunare generală pentru a se stabili dacă cei care au votat aveau drept de vot, deoarece aceste două împrejurări nu pot fi verificate de instanţa civilă.
De altfel, aceste nereguli au fost observate iniţial de instanţa care a respins cererea făptuitorului de înscriere a asociaţiei în R.F.A. însă, în urma altor procese, fără a se proceda la verificarea calităţii persoanelor care au votat, asociaţia a fost înscrisă.
Anumite stări de fapt, cu consecinţe în plan penal se impuneau a fi verificate de către organul de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât, în sentinţa civilă nr. 3800 din 5 mai 2006 a Judecătoriei Braşov, ce a fost modificată în tot prin Decizia civilă nr. 586 din 3 octombrie 2006, s-a arătat că la vot au participat persoane ce nu aveau drept de vot, fiind candidate în vederea dobândirii calităţii de membru; de altfel, motivul de desfiinţare a fost acela că persoana juridică nu poate cere în instanţă constatarea nulităţii hotărârii adoptate de propria adunare generală, acest lucru poate fi solicitat numai de oricare din membrii asociaţiei, care nu a participat la şedinţă sau care a votat împotrivă, astfel încât instanţa civilă nu a procedat la stabilirea calităţii acestor persoane, ceea ce ar putea avea consecinţe în plan penal sub aspectul comiterii unor infracţiuni de fals.
Este adevărat că, de regulă, competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti aparţine instanţelor de control judiciar, nu organului de urmărire penală sau instanţei penale, aceasta neavând atribuţii de verificare a probelor administrate, însă, în această situaţie se impune, în primul rând, verificarea modului în care au fost efectuate modificările la procesul-verbal, dar şi audierea persoanelor ce au participat la şedinţă şi a persoanei ce a redactat procesul-verbal, în vederea stabilirii calităţii acestor persoane, în sensul dacă aveau sau nu drept de vot, deoarece stabilirea acestor împrejurări este esenţială din punct de vedere penal.
În consecinţă, prima instanţă a admis plângerea, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi intimatul B.T.I.
În ambele recursuri s-a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitându-se casarea acesteia şi, rejudecând, respingerea plângerii petentei, împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, soluţie considerată legală şi temeinică.
Recursurile sunt fondate.
Înalta Curte, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma criteriilor formulate de recurenţi cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată netemeinicia acesteia, apreciind că în mod greşit a fost desfiinţată rezoluţia parchetului de neîncepere a urmăririi penale.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, la data de 13 august 2005, a fost convocată A.G.A.P.P. din România, ocazie cu care a fost modificată conducerea acesteia, în locul fostului preşedinte, dl I.M., fiind ales dl B.T., de profesie avocat, fiind de asemenea, votată şi o nouă componenţă a organelor de conducere.
Petenta, prin plângerea penală formulată, a contestat hotărârea la care s-a ajuns în respectiva adunare generală, pe considerentul că adunarea nu a fost legal constituită. S-a susţinut că ar fi votat şi persoane care nu erau membrii ai asociaţiei, precum şi faptul că procesul-verbal autentificat sub nr. 1606 din 17 august 2005 al B.N.P. S.G. nu cuprinde toate deciziile adoptate de adunarea generală.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că A.G.A. a fost declarată ca fiind statutară, având menţiunea expresă în procesul-verbal de şedinţă, conform căreia: „domnul P.G. (preşedinte executiv al A.P.P.R. la acel moment) prezintă prezenţa la şedinţă şi demonstrează că este statutară".
Mai mult decât atât, această susţinere a petentei, că şedinţă nu ar fi fost statutară, nu îmbracă un caracter penal, deoarece stabilirea caracterului statutar este un atribut al adunării generale, iar persoanele nemulţumite pot formula contestaţie conform art. 23 alin. (2) din OG nr. 21/2008.
Potrivit acestei dispoziţii: „hotărârile adunării generale contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotriva şi au cerut să se însereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă".
În speţă, niciunul din membrii asociaţiei, nici de dl I.M. nu au contestat în instanţă hotărârea adunării generale.
În ceea ce priveşte pretinsul fals din procesul-verbal din 13 august 2005, se constată că e vorba de o singură modificare, în sensul că a fost tăiat numele d-lui I.M. jr şi înlocuit cu numele d-lui G.I., iar această măsură rezultă că a fost luată de adunarea generală, astfel că nu se poate reţine în sarcina intimatului B.I. o faptă penală legată de acest aspect.
Instanţa de fond şi-a motivat soluţia pornind de la o hotărâre civilă care, de altfel, a şi fost anulată ulterior şi apreciind că este necesară audierea tuturor persoanelor participante la adunarea generală din 13 august 2005 pentru a se stabili cum s-au efectuat ştersăturile din procesul-verbal şi calitatea participanţilor.
Înalta Curte constată că, sub acest aspect, hotărârea este netemeinică, întrucât competenţa de a declara o şedinţă statutară, aparţine adunării generale sau, în ipoteza în care există persoane nemulţumite, instanţei civile sesizate în condiţiile OG nr. 21/2000.
Astfel de sesizare a instanţei civile nu a existat, iar o relevanţă sub acest aspect penal nu există, în raport de infracţiunile pentru care s-a făcut plângere, câtă vreme faptele reclamate fac obiectul unui litigiu de natură civilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a pronunţat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, se va casa în întregime hotărârile recurate şi, rejudecând, se va respinge, ca nefondată, plângerea petentei, menţinându-se rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocatul T.B.I.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de recurentul intimat B.I.T. împotriva sentinţei penale nr. 72/ F din 4 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală recurată şi rejudecând:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de A.P.P. din România, prin reprezentant I.M.F. împotriva rezoluţiei nr. 533/P/2007 din 18 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, rezoluţie pe care o menţine.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2083/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2105/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
