ICCJ. Decizia nr. 211/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 211/2009
Dosar nr. 5372/2/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 227 din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.I. împotriva ordonanţei nr. 115/P/2008 din 13 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul S.L.
A fost menţinută ordonanţa atacată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petentul T.I. a formulat plângere împotriva soluţiei de neurmărire penală dată în ordonanţa nr. 115/P/2008 din 13 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti faţă de judecătoarea S.l.
În motivarea plângerii penale petentul a criticat modul în care judecătoarea S.l. a soluţionat o cauză civilă.
În motivarea sentinţei, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu există motive de admitere a plângerii şi desfiinţare a soluţiei procurorului.
A constatat că petentul nu a reclamat fapte concrete bine individualizate şi că se referă la o greşeală de judecată, respectiv de măsuri ce au fost luate în cursul judecăţii.
Mai reţine instanţa că măsurile dispuse de judecători în cadrul soluţionării unor cauze pot fi contestate numai prin exercitarea căilor de atac, neputând face obiectul unor cercetări penale decât atunci când se stabileşte că judecătorul a comis fapte care exced activitatea de judecată şi atribuţiile prevăzute de lege.
Prin urmare, faptele imputate de petent magistratei nu conţin indicii referitoare la săvârşirea unei infracţiuni aşa cum susţine petentul.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul, care susţine că magistrata a comis infracţiuni de corupţie, trafic de influenţă, fapte pe care pretinde că le-a dovedit.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea dosarului rezultă că instanţa fondului a făcut o analiză temeinică a rezoluţiei atacate, a evaluat corect actele prealabile din dosarul cauzei şi a pronunţat o soluţie temeinică şi legală.
Actele dosarului relevă că ceea ce îl nemulţumeşte pe petent este modul în care judecătoarea a soluţionat o cauză în care petentul a fost parte.
În respectiva cauză s-au declarat căi de atac, astfel că soluţia respectivă a fost controlată în mod legal potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 din Constituţie.
Curtea observă că magistraţii nu pot fi traşi la răspundere penală pentru soluţiile pe care le pronunţă, chiar greşite dacă ar fi, singura cale de îndreptare a acestora fiind aceea a controlului judecătoresc.
Din actele prealabile, aşa cum reţine şi instanţa de fond, nu rezultă că magistrata a comis fapte penale în legătură cu activitatea de judecată.
Aşa fiind, recursul petentului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 227 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2109/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2143/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
