ICCJ. Decizia nr. 2155/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2155/2009
Dosar nr. 4746/1/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 aprilie 2009, pe rol fiind soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul M.I.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 289 din data de 13 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 30332/3/2008, s-a luat în discuţie starea de arest a inculpatului.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite atât cerinţele art. 3002 cât şi ale art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.
În termen legal, inculpatul M.I.P.G. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate.
Inculpatul M.I.P.G., personal şi prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursul, casarea încheierii atacate şi punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, arătând că temeiurile ce au determinat arestarea au încetat, iar altele noi nu există, astfel că se impune revocarea acestei măsuri.
A mai susţinut că luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive trebuie să se subordoneze scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., trebuie analizate prin raportarea la dispoziţiile anterior invocate.
De asemenea, a arătat că desfăşurarea procesului penal se poate asigura în bune condiţii şi dacă se va afla în libertate, întrucât nu s-ar sustrage de la judecată, şi că deşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 4 ani, lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
A mai susţinut că provine dintr-o familie foarte bine organizată, are studii superioare, este actor, a jucat în seriale de succes şi numai în libertate îşi poate formula şi dovedi apărările.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de apel, la 28 aprilie 2009 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului şi chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Bucureşti nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 par. 1 lit. a) din C.E.D.O.
Astfel, se constată că inculpatul M.I.P.G., a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reţinându-se că are preocupări pe linia traficului de droguri de mare risc, respectiv ecstasy şi cocaină, iar în data de 24 iulie 2008 a introdus în ţară o cantitate importantă de substanţe stupefiante pe care a procurat-o din Olanda.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, ca instanţă de fond, prin sentinţa penală nr. 289 din 13 martie 2009, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptei, de vătămarea adusă relaţiilor sociale privind viaţa persoanei, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Ca atare, încheierea pronunţată la 28 aprilie 2009 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul M.I.P.G. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.P.G. împotriva încheierii din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 30322/3/2008 (888/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 215/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2178/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
