ICCJ. Decizia nr. 2224/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2224/2009
Dosar nr. 3306/99/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 200.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 899 din 14 decembrie 2006, Tribunalul Iaşi a respins cererea formulată de inculpatul B.M., prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracţiunea de „tâlhărie" prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. în infracţiunea de „furt calificat" prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
A fost condamnat inculpatul B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie" prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre perioada reţinerii şi a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 22 decembrie 2005 până la data de 30 mai 2006.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.V., şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul B.M. să plătească părţii civile suma de 1500 RON cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul B.M. a următoarelor bunuri:
- două guri de ham confecţionate din material sintetic, de culoare gri, cu un model de culoare închisă în formă de zale pe mijloc;
- o pereche de hăţuri pentru doi cai din material sintetic şi cauciuc, prevăzute cu capetele din piele şi ochelari laterali în lungime de circa 5-6 m;
- un căpăstru din piele prevăzut cu două verigi şi lanţ în lungime de 30 cm;
- un gâtar pentru legat animale din material sintetic de culoare alb cu marginile albastre de aproximativ 1 m;
- un gâtar din piele şi material sintetic în lungime de circa 70 cm şi lăţimea de 4 cm.;
- o pană de lanţ de 1,20 m prevăzută cu vârtej şi trei inele din metal;
- un vârtej în lungime de aproximativ 40 cm;
- o pană de lanţ în lungime de 60 cm. prevăzută cu un inel cu diametrul de 7 cm la un capăt, bunuri ce au fost ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului la data de 08 noiembrie 2005 şi care sunt depuse la Poliţia Oraşului Hârlău, judeţul Iaşi.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul dat la 06 martie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 1302/P/2005, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 3306/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie" prev. şi ped. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea ei la I.P.J. Iaşi - Serviciul Cercetări Penale pentru continuarea cercetărilor în scopul identificării celorlalţi doi participanţi la comiterea faptei de „tâlhărie".
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut ca în noaptea de 03 din 04 noiembrie 2005, împreună cu alte două persoane (rămase neidentificate), inculpatul B.M. s-a deplasat la o stână situată, de unde, prin întrebuinţarea de ameninţări a sustras doi viţei care îi aparţineau părţii civile A.V., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1500 RON.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea civilă A.V. locuieşte în judeţul Iaşi.
În cursul anului 2005, A.V. a avut o stână amplasată în extravilanul satului B., în locul numit „C.U.".
În imediata apropiere a locului unde a fost amplasată stâna părţii civile se aflau câteva saivane care au aparţinut fostului C.A.P., iar unul dintre ele a fost folosit pentru adăpostul unor bovine ce-i aparţineau lui A.V.
În primăvara anului 2005 numitul N.M. a fost angajat să păzească oile de la stâna părţii civile.
În seara zilei de 03 noiembrie 2005, partea vătămată N.M. a închis într-unul din saivane 4 viţei şi 2 vaci care îi aparţineau lui A.V., după care a mers în stână, în încăperea în care obişnuia să doarmă.
În intervalul 22-23,30 auzind câinii lătrând partea vătămată N.M. a ieşit, de două ori, afară însă nu a constatat prezenţa vreunei persoane - cunoscute sau necunoscute.
În jurul orei 01,30 auzind, din nou, câinii lătrând, partea vătămată N.M. a ieşit în afara încăperii în care dormea, având asupra sa un felinar aprins.
Imediat ce a ieşit din încăpere, partea vătămată a observat un număr de trei persoane care aruncau cu pietre în direcţia câinilor de la stână şi care se îndreptau către locul unde se afla ea.
A susţinut partea vătămată că una dintre cele trei persoane avea asupra sa o lanternă al cărei fascicul era îndreptat către chipul său, astfel că nu a avut posibilitatea să vadă fizionomia vreuneia dintre ele.
În momentul în care au ajuns la o distanţă de circa 3 metri faţă de partea vătămată N.M., cei trei i-au cerut acesteia să stingă felinarul şi să intre în încăperea de unde ieşise. Totodată, cei trei i-au spus părţii vătămate că în ipoteza în care nu se va conforma cererii lor o vor ucide.
Urmare a ameninţării primite, părţii vătămate i s-a creat o stare de frică, fapt ce a determinat-o să se conformeze solicitărilor adresate, adică să stingă felinarul şi să intre în acea încăpere.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate una dintre cele trei persoane a rămas în faţa uşii de acces în încăperea în care se afla ea, iar celelalte două persoane au mers către saivanul unde se aflau cele 6 bovine ale părţii civile.
După un interval de aproximativ 15-30 minute, nemaiauzind lătratul câinilor, partea vătămată N.M. şi-a dat seama că cei trei plecaseră şi a ieşit afară, a mers la saivanul unde închisese bovinele constatând că lipseau două dintre acestea.
Mai exact, partea vătămată a constatat lipsa a doi viţei care aveau pieile de culoare neagră, unul dintre ei cântărea aproximativ 300 kg, avea coarne în lungime de circa 20 cm, iar cel de-al doilea cântărea circa 200 kg şi avea în zona abdomenului câteva pete de culoare albă.
După ce a constatat lipsa celor două bovine, partea vătămată N.M. s-a deplasat în satul B., la locuinţa părţii civile A.V. şi i-a relatat acestuia cele întâmplate.
În aceeaşi zi - 04 noiembrie 2005 - partea civilă a sesizat organele de poliţie cu privire la sustragerea celor doi viţei care îi aparţineau.
În ziua de 07 noiembrie 2005, în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare pe raza satului Z., inculpatul B.M. a fost oprit, pentru control, de un lucrător de poliţie (în acest sens sunt procesele verbale de depistare aflate la fila 22-23 dosar urmărire penală).
Cu acea ocazie s-a constatat ca inculpatul B.M. transporta în portbagajul autovehiculului o cantitate mare de carne de vită cu privire la care a susţinut că provine de la o bovină proprietatea sa pe care a fost nevoit să o sacrifice.
Întrucât B.M. nu avea acte cu care să facă dovada că a avut/avea în proprietate bovine şi nici certificat sanitar veterinar, neputând astfel justifica provenienţa animalului sacrificat, lucrătorul de poliţie a luat măsura conducerii inculpatului la sediul I.P.J. Botoşani pentru a se efectua verificări în vederea stabilirii provenienţei animalului sacrificat.
În aceeaşi zi - 07 noiembrie 2005 - lucrători de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Prăjeni, judeţul Botoşani s-au deplasat la locuinţa inculpatului B.M., unde soţia acestuia, numita B.M.V., de bună voie a predat o piele de tineret bovin de culoare neagră în greutate de circa 30 kg.
Cu privire la acea piele, numita B.M.V. a declarat că a aparţinut unui viţel a cărei provenienţă nu o cunoaşte şi care a fost sacrificat de soţul său într-un loc necunoscut ei (în acest sens - procesul verbal aflat la fila 31 dosar urmărire penală).
Pielea de bovină ridicată de la locuinţa inculpatului B.M. a fost prezentată, la data de 07 noiembrie 2005, părţii civile A.V. care, după ce a examinat-o cu atenţie, a declarat că provine de la viţelul de circa 300 kg ce i-a fost sustras în noaptea de 03/04 noiembrie 2005 (procesul verbal aflat la fila 32 dosar urmărire penală).
La data de 08 noiembrie 2005, pe baza declaraţiei martorului M.D. (persoană care în ziua de 07 noiembrie 2005, împreună cu numitul B.I. 1-a ajutat pe inculpatul B.M. la sacrificarea unui viţel), organele de cercetare penală au identificat locul unde a fost sacrificată bovina, respectiv într-o lizieră de salcâmi din tarlaua „Ciorogani" din extravilanul satului Prăjeni, judeţul Botoşani. În urma verificărilor făcute s-a stabilit ca distanţa dintre locuinţa inculpatului şi locul unde acesta a sacrificat bovina este de 1698 metri.
La locul sacrificării bovinei au fost găsite părţi ale stomacului cu resturi vegetale fermentate, bucăţi de intestine, o copită cu tot cu osul de la glezna al membrului din faţă şi un corn cu lungimea de 20 cm având o bucată de piele de culoare neagră, (procesul verbal aflat la fila 33 dosar urmărire penală).
Atât copita cu osul de la gleznă cât şi cornul de bovină găsite şi ridicate de la locul sacrificării au fost prezentate părţii civile A.V. şi părţii vătămate N.M. care au arătat că, după culoarea părului, dimensiunea şi forma cornului, le recunosc că provin de la unul dintre viţeii sustraşi, respectiv de la cel care avea o greutate mai mare (procesul verbal şi planşa fotografică aflate la filele 34-36 dosar urmărire penală).
Carnea de vită găsită în portbagajul autoturismului condus de inculpat şi pielea de bovină ridicată de la locuinţa acestuia au fost cântărite de către organele de cercetare penală, constatându-se o cantitate totală de 190 kg, din care 12 kg cântărea capul bovinei, iar 30 kg pielea.
Întreaga cantitate de carne - 190 kg - a fost lăsată în custodia abatorului SC R. SRL Hîrlău.
La data de 10 noiembrie 2005, organele de poliţie au cercetat, din nou, locul unde, cu trei zile înainte, inculpatul B.M. sacrificase un viţel, găsind şi ridicând de această dată o bucată de funie confecţionată din material sintetic multicolor (negru, verde, alb) în lungime de 0,60 m., cu diametrul de 0,8 cm., ambele capete fiind tăiate neuniform, prezentând la unul dintre ele un nod.
Acea bucată de funie a fost prezentată numiţilor A.V. şi N.M. care au recunoscut-o şi au indicat-o ca fiind cea cu care era legat viţelul în greutate de circa 300 kg la momentul sustragerii (procesul-verbal şi planşele fotografice aflate la filele 38 - 43 dosar urmărire penală).
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autoturismul Dacia 1300, cu număr de înmatriculare condus de inculpatul B.M. la data de 07 noiembrie 2005 aparţinea martorului B.V. care î1 împrumutase inculpatului în seara zilei de 06 noiembrie 2005.
S-a mai stabilit că inculpatul B.M. a fost ajutat la sacrificarea viţelului de către numiţii B.I. şi M.D., persoane care au fost audiate, în prezenta cauză, în calitate de martori.
Din declaraţiile celor doi martori rezultă că în dimineaţa zilei de 07 noiembrie 2005, 1a solicitarea inculpatului B.M., l-au însoţit pe acesta pe un câmp aflat la circa 1,5 km de locuinţa sa, unde au sacrificat un viţel cu pielea de culoare neagră, care cântărea circa 300 kg.
Au arătat martorii B.I. şi M.D. că întreaga cantitate de carne rezultată în urma sacrificării a fost urcată în portbagajul autoturismului condus de inculpat, în timp ce pielea bovinei a fost dusă de martorul M.D. la locuinţa lui B.M. şi predată soţiei acestuia.
Martorul B.I. a relatat că 1-a însoţit pe inculpat la sediul a două abatoare de pe raza judeţului Botoşani unde acesta din urmă a încercat să vândă carnea de vită, lucru pe care nu a reuşit însă să-1 facă întrucât nu avea acte de provenienţă pentru bovina sacrificată. A mai relatat martorul că pe raza satului Zaiceşti, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani, autoturismul în care era transportată carnea de vită a fost oprit în trafic de un lucrător de poliţie, fiind demarate apoi cercetări.
Făcând o examinare atentă şi o apreciere judicioasă a tuturor mijloacelor de probă existente la dosar, instanţa a reţinut ca fiind dovedită pe deplin împrejurarea că inculpatul B.M. este unul dintre cei trei autori care în noaptea de 03/04 noiembrie 2005, s-a deplasat la stâna părţii civile A.V. situată pe raza comunei C., unde, prin ameninţarea cu moartea a părţii vătămate N.M., a sustras doi viţei în greutate de aproximativ 300 kg şi respectiv 200 kg pe care i-a dus într-o tarla din extravilanul comunei/sat Prăjeşti, judeţul Botoşani unde i-a ţinut priponiţi până în dimineaţa zilei de 07 noiembrie 2005 când a sacrificat pe unul dintre ei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând, în principal, achitarea întrucât nu el este autorul sustragerii viţeilor şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată.
Prin Decizia penală nr. 137 din 25 noiembrie 2008, în opinie majoritară, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul este unul dintre autorii sustragerii, prin ameninţare, a viţeilor, apărările acestuia nefiind susţinute, inclusiv alibiul invocat fiind contrazis de declaraţia martorului V.V.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei s-a apreciat că este corectă, partea vătămată fiind ameninţată cu moartea de toate cele trei persoane care au sustras viţeii din saivan.
De asemenea, individualizarea pedepsei s-a apreciat a fi corectă, corespunzătoare pericolului social al faptei comise.
În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi – în opinie majoritară, a apreciat ca neîntemeiat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M. care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c), în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu reţinerea art. 74-76 C. pen., schimbându-se, totodată, modalitatea de executare prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Recursul este întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează.
Înalta Curte, analizând primul motiv de recurs, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciază că este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu participarea inculpatului la sustragerea celor doi viţei, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului fiind corect stabilite.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii susţinând, într-o primă apărare, că în noaptea de 3/4 noiembrie 2005 s-ar fi aflat în locuinţa martorului B.V., în compania acestuia.
Apărarea a fost contrazisă de martorul B.V., care a învederat că inculpatul a venit în locuinţa sa în data de 4 noiembrie 2005, nu cu o zi înainte, aşa cum pretinde inculpatul.
Pe de altă parte, soţia inculpatului a afirmat că acesta s-a aflat, în noaptea sustragerii, în locuinţa comună, afirmaţie nesinceră, dar care denotă, în acelaşi timp, nesinceritatea şi contradicţiile din apărarea inculpatului.
Înalta Curte mai reţine, din procesele-verbale de depistare – filele 22-23 dosar urmărire penală, că în ziua de 7 noiembrie 2005, în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1300, înmatriculat sub nr., pe raza satului Z., inculpatul a fost oprit pentru control de un lucrător de poliţie.
Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul B.M. transporta în portbagajul autovehiculului o cantitate mare de carne de vită.
Inculpatul nu a putut oferi o explicaţie veridică referitoare la provenienţa cărnii de vită depistată asupra sa.
Astfel, acesta a declarat că l-a cumpărat la data de 27 octombrie 2005 dintr-un târg organizat în comuna S., şi, întrucât s-a îmbolnăvit, s-a hotărât să-l sacrifice.
Pentru a-şi susţine afirmaţiile, inculpatul a prezentat organelor de urmărire penală biletul de adeverire a proprietăţii animalelor nr. 46 din 14 noiembrie 2005, eliberat de Primăria comunei V., pe numele V.V., persoană de la care inculpatul pretinde că ar fi cumpărat animalul sacrificat.
Nici această afirmaţie nu e susţinută de probele dosarului ci, dimpotrivă, este contrazisă de declaraţiile martorului V.V., precum şi ale martorilor V.R.I. şi B.M. (agent agricol la Primăria Vlădeni).
Din coroborarea declaraţiilor acestor trei martori reiese că în dimineaţa zilei de 14 noiembrie 2005 inculpatul a mers la locuinţa martorului V.V., căruia i-a cerut „ajutorul", în sensul de a obţine un act care să dovedească că deţine un viţel, ceea ce au şi făcut, obţinând biletul de adeverire a proprietăţii animalelor de la Primăria Vlădeni.
Martorul V.V. neagă, însă, că în cursul anului 2005 i-ar fi vândut inculpatului vreun viţel.
Mai mult, martorul a susţinut că inculpatul i-a cerut să declare în faţa organelor de poliţie că i-a vândut „un viţel de culoare neagră, cu coarnele mici, cu suma de 9.000.000 lei, imediat după ziua de Sf. Dumitru".
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a oferit o altă versiune a provenienţei viţelului, arătând că l-a cumpărat din târgul din comuna S., propunând ca martor acest sens pe numitul S.A., persoană pe care a cunoscut-o în Penitenciarul Iaşi, în timpul arestului preventiv.
În mod corect, declaraţia martorului S.A. a fost înlăturată de instanţa de fond, având în vedere circumstanţele în care a fost cunoscut martorul şi faptul că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Chiar inculpatul B.M., în declaraţiile de la urmărirea penală, a arătat că „nu pot preciza vreo persoană care să fi asistat la această vânzare" (referindu-se la cumpărarea din târg a viţelului).
În acelaşi timp, şi celelalte probe administrate conduc la ideea că inculpatul este autorul sustragerii, întrucât viţelul sacrificat de acesta este unul dintre cei sustraşi din saivanul păzit de N.M.
Înalta Curte reţine că la domiciliul inculpatului s-a găsit o piele de tineret bovin de culoare neagră, în greutate de circa 30 kg, predată de soţia inculpatului, care a arătat că a aparţinut unui viţel sacrificat de soţul său a cărei provenienţă nu o cunoaşte.
Pielea de bovină a fost prezentată părţii civile A.V. care, după examinare, a declarat că provine de la viţelul de circa 300 kg ce i-a fost sustras în noaptea de 3/4 noiembrie 2005.
La data de 8 noiembrie 2005, pe baza declaraţiilor martorului M.D. (persoană care în data de 7 noiembrie 2005, împreună cu numitul B.I. l-au ajutat pe inculpat să sacrifice bovina) a fost identificat locul unde animalul a fost sacrificat.
La locul indicat au fost găsite părţi ale stomacului, bucăţi de intestine, o copită cu osul de la gleznă al membrului din faţă şi un corn cu lungimea de 20 cm având o bucată de piele neagră.
Acestea (osul şi cornul) au fost prezentate părţii civile A.V. şi părţii vătămate N.M. care, după culoarea, forma şi dimensiunea cornului, le recunosc că provin de la unul din viţeii sustraşi.
Tot la faţa locului sacrificării bovinei s-a mai găsit o bucată de funie din material sintetic, care, de asemenea a fost recunoscută de cei doi ca fiind cea cu care era legat viţelul în momentul sustragerii.
Pe baza probelor mai sus evocate, Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanţe au reţinut că inculpatul este unul dintre cei trei autori care în noaptea de 3/4 noiembrie 2005 s-au deplasat la stâna părţii civile A.V. şi au sustras doi viţei.
Înalta Curte apreciază, însă, ca întemeiat motivul de recurs formulat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în sensul că, dacă fapta de sustragere este pe deplin probată, nu rezultă cu certitudine că aceasta s-a produs prin ameninţări asupra părţii vătămate N.M.
Singura afirmaţie în acest sens este declaraţia părţii vătămate N.M., paznic la stâna părţii civile, care a arătat că „cei trei au aruncat cu pietre spre mine, fapt ce m-a determinat să intru în imobil ... Indivizii s-au apropiat de fereastră şi mi-au cerut să sting felinarul dacă vreau să mai trăiesc".
Conform art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În speţă, declaraţia părţii vătămate că a fost ameninţată cu moartea de cei trei autori ai sustragerii nu se coroborează cu nici o altă probă, astfel încât există serioase dubii că furtul a fost comis în atare circumstanţe, dubiu ce-i profită inculpatului.
În aceste condiţii, Înalta Curte va reţine ca întemeiată solicitarea subsidiară a inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a) şi g) (trei persoane, în timpul nopţii), text în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul.
În ceea ce priveşte critica individualizării pedepsei, formulată în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să aplice inculpatului o pedeapsă oricum redusă, în raport de noua încadrare, reţinând lipsa antecedentelor penale în aprecierea că o orientare spre minimul prevăzut de textul incriminator va asigura scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Nu se vor reţine circumstanţele atenuante solicitate, care în cauză nu se regăsesc, precum şi nici solicitarea unei pedepse neprivative, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului şi gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat şi va casa Decizia recurată şi, în parte, sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., text în baza căruia va condamna pe inculpat la o pedeapsă orientată spre minim, conform celor mai sus reţinute.
Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 137 din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr.899 din 14 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen. în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza II şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2226/2009. Penal → |
|---|
