ICCJ. Decizia nr. 2521/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2521/2009
Dosar nr. 1419/59/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 59/P din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca nefondată.
S-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru excepţia nulităţii absolute a urmăririi penale, ca neîntemeiată.
Legalitatea administrării probelor, respectiv a înregistrărilor audio-video din mediul ambiental a fost analizată în considerentele hotărârii, când se evidenţiază probele ce stau la baza acesteia sau care se înlătură.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. (în raport cu denunţul martorului D.G.N.), a fost condamnat inculpatul V.V., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen., în raport cu denunţul martorului L.M., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse şi a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata reţinerii şi arestului preventiv de 1a 24 noiembrie 2008 la zi.
Potrivit art. 350 alin. (1) şi art. l60b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului V.V. o perioadă de 60 zile cu începere de la 30 aprilie 2009.
Ia act că banii şi bunurile ce au făcut obiectul mitei s-au restituit denunţătorilor în condiţiile legii.
Conform art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat M.D. se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că în toamna anului 2008, preluându-se mai multe dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, din cauza volumului mare, o parte din acestea s-au repartizat inculpatului V.V., printre acele cauze fiind şi dosarul nr. 324/P/2008 privind pe D.G.N. şi dosarul nr. 331/P/2008 având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Cu ocazia soluţionării celor două dosare de urmărire penală, în ziua de noiembrie 2008, inculpatul a pretins de la martorul D.G.N. (învinuit în dosarul nr. 324/P/2008) suma de 1.200 lei pentru a-i aplica doar o amendă administrativă.
În aceeaşi zi, susţinând că îi va da o amendă administrativă, inculpatul i-a solicitat nişte ciuperci de pădure martorului L.M. (învinuit în dosarul nr. 331/P/2008) şi a acceptat un ied oferit de acesta.
Ca urmare, în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2008, în parcare, în prezenţa şi la indicaţia inculpatului, martorul L.M. i-a pus în portbagajul autoturismului un sac cu un ied şi 2 punguliţe cu ciuperci de pădure, bunuri care au fost găsite cu ocazia percheziţiei.
Apoi, fiind de acord în aparenţă (în realitate sesizând D.N.A. şi luându-se măsurile de organizare a flagrantului), în cursul aceleiaşi zile de 24 noiembrie 2008, martorul D.G.N. a revenit la biroul inculpatului şi i-a înmânat (la solicitarea acestuia) numai suma de 800 lei, după care la scurt timp au intervenit organele de anchetă şi au constatat fapta.
Conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă trebuie obţinute în mod legal, în caz contrar neputând fi folosite în susţinerea vinovăţiei.
Ori, starea de fapt anterior descrisă s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare, fiind legal modul lor de obţinere: declaraţiile martorilor denunţători D.G.N. şi L.M., procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 privind consemnarea seriilor bancnotelor şi predarea lor denunţătorului în vederea realizării flagrantului, suportul magnetic tip miniDV, marca SONY şi planşa foto, procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400 lei şi planşa foto, procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 de constatare a faptei în flagrant, două suporturi magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce conţine aspecte privind intervenţia şi planşa foto, declaraţiile martorilor asistenţi F.M.A. şi S.G. din 24 noiembrie 2008, adresa nr. 6372/VI/1/2008 din 27 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reşiţa şi actele anexă (fişa postului, ordinul nr. 5318/1/7/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordonanţa nr. 5076/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinele de delegare a dreptului de semnătură), fotocopia procesului-verbal privind predarea dosarelor pe care le avea în lucru inculpatul V.V., fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008 din 13 noiembrie 2008 şi nr. 1959/P/2008, fotocopiile dosarelor nr. 324/P/2008 şi nr. 331/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Reşiţa, adresa nr. 6370/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reşiţa, procesul-verbal din 25 noiembrie 2008 de percheziţie asupra autoturismului marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip DVD-R, inscripţionat cu nr. 5 şi planşa foto, procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de restituire către L.M. a bunurilor date ca mită, declaraţiile inculpatului care nu contestă pretinderea, acceptarea ofertei, primirea banilor şi a celorlalte bunuri, dar are o altă explicaţie pentru fapta referitoare la D.G.N., iar în legătură cu L.M. afirmă că discuţiile şi celelalte acte au fost ulterioare pronunţării soluţiei.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de redare a convorbirii purtată în mediul ambiental între inculpat şi D.G.N., suportul ce conţine copia înregistrării discuţiei purtată în mediul ambiental de cei doi, nu sunt luate în considerare, critica apărării fiind întemeiată deoarece înregistrarea s-a efectuat anterior începerii urmăririi penale contrar dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen.
Faptele inculpatului care, în perioada 21 noiembrie - 24 noiembrie 2008, în calitate de procuror, a pretins şi primit bani şi alte bunuri de la martorii D.G.N. şi L.M., învinuiţi în două dosare penale, pentru a dispune scoaterea fiecăruia de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de „luare de mită", prevăzută de art. 254 alin. (1) şi alin. (2) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
Fiind săvârşite mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, cele două infracţiuni sunt în concurs real, ceea ce atrage aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la infracţiunea privind pe martorul D.G.N., apărarea inculpatului că ar fi încercat instrumentarea unui dosar de corupţie nu este confirmată de probe (aşa cum inculpatul recunoaşte şi a conştientizat că nu poate fi crezut), ci mijloacele de probă-declaraţiile martorului D.G.N., darea banilor şi găsirea acestora în dosarul penal aflat în cercetarea şi posesia inculpatului, urmele de substanţă fluorescentă prezentate de inculpat pe mâini şi îmbrăcăminte, nefiind plauzibilă explicaţia provenienţei acestora, numai că ar fi dat mâna cu martorul conduc la convingerea fermă că a pretins cu intenţie şi a primit cei 800 lei pentru soluţionarea favorabilă a dosarului nr. 324/P/2008.
Nici susţinerea referitoare la martorul L.M. că nu a solicitat bunuri şi ar fi fost soluţionat dosarul anterior primirii acestora nu este fondată, deoarece nu a comunicat soluţia decât după acceptarea martorului să aducă ciupercile şi după oferta acestuia de a da şi un ied. Împrejurarea că în ambele cazuri ordonanţele de scoatere de sub urmărire penală datau din 21 noiembrie 2008 nu confirmă apărările inculpatului, cât timp la aceeaşi dată s-a pretins, respectiv s-a acceptat oferta mitei şi, numai după ce au fost urmate de executare, inculpatul a luat măsuri de comunicare a soluţiilor.
În concluzie, în niciunul dintre cazuri, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „primire de foloase necuvenite", aşa încât cererea de schimbare a încadrării juridice urmează a fi respinsă.
Cum existenţa faptelor s-a stabilit fără dubiu, că acestea constituie cele două infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat cu intenţie, conform art. 345 C. proc. pen., este justificată condamnarea sa.
Sub aspectul individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care pericolul social concret sporit al faptelor dat de caracterul repetat al actelor materiale, de calitatea de magistrat a inculpatului, de urmările grave produse prin afectarea pe de o parte a încrederii justiţiabililor în actul de justiţie, iar de altă parte a imaginii justiţiei, se impune aplicarea pedepsei închisorii pentru a asigura prevenţia generală, reeducarea inculpatului, pentru a răspunde indignării, reacţiei extrem de negative din partea societăţii civile în cazul unor asemenea fapte.
Apoi, natura şi cantitatea produselor pretinse şi primite de inculpat, în condiţiile în care nu a mai avut alte sancţiuni într-o carieră profesională de peste 20 ani, constituie circumstanţe atenuante în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. care, cu ocazia stabilirii cuantumului pedepselor, vor conduce la reducerea acestuia sub minimul prevăzut de textul incriminator, conform art. 76 lit. c) C. pen. pentru fiecare infracţiune.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate se vor contopi şi se va executa pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, se va interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce durata reţinerii şi arestului preventive de la 24 noiembrie 20008 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prin hotărâre, instanţa are obligaţia să se pronunţe asupra menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza probelor de vinovăţie, a gravităţii infracţiunilor generate de natura acestora şi a reacţiei publicului faţă de acestea.
Pronunţând condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentinţa nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăţiei şi responsabilităţii inculpatului, faţă de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat şi impun în continuare privarea sa de libertate, motiv pentru care arestarea va fi menţinută cu referire şi la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul V.V.
În recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie hotărârea atacată este criticată ca nelegală pentru faptul că în mod greşit instanţa de fond a înlăturat probatoriul cu privire la convorbirile ambientale purtate între inculpat şi denunţătorul D. pe motiv că acestea au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale.
Acest probatoriu a fost înlăturat în mod nejustificat, întrucât era îndeplinită singura condiţie cerută de lege şi anume să existe date şi indicii temeinice cu privire la existenţa unei infracţiuni, considerând că este permisă interceptarea convorbirilor ambientale şi înainte de începerea urmăririi penale.
A mai susţinut că a fost greşită şi individualizarea pedepsei în raport de gradul de pericol social, faptele au fost comise de către inculpat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta făcând demersuri pe lângă primul procuror pentru a-i fi confirmate soluţiile dispuse în cauze, a mai susţinut faptul că inculpatul a fost prins în flagrant.
A mai susţinut că în mod nejustificat i-au fost reţinute circumstanţele atenuante, fapta acestuia prezentând un pericol social deosebit. A mai susţinut că acesta avea obiceiul de a modifica data înscrisă pe rezoluţii.
Faţă de aceste susţineri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat.
Odată cu concluziile în recursul inculpatului, reprezentantul parchetului a revenit şi cu privire la individualizarea pedepsei solicitând majorarea acesteia.
În recursul declarat de inculpatul V.V., sentinţa recurată a fost criticată ca neîntemeiată sub aspectul:
- respingerii cererii apărării de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) raportat la art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de primire de foloase necuvenite, prevăzute de art. 256 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- respingerii cererii apărării privind nulitatea absolută a tuturor actelor şi măsurilor procesuale efectuate pe parcursul urmăririi penale în dosarul nr. 289/P/2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Structura Centrală, prin încălcarea competenţei a Serviciului Teritorial Timişoara al D.N.A.;
- că instanţa de fond, în mod neîntemeiat, nu a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale luării de mită şi, prin urmare, în mod eronat a pronunţat o soluţie de condamnare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate în recursurile de faţă, iar pe ce al inculpatului şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul V.V. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
A 1) Sub aspectul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, cu referire la primul motiv de critică prin care se tinde la casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat, Înalta Curte are în vedere justeţea acestei critici, dar nu şi temeinicia cererii de retrimitere a dosarului cauzei la prima instanţă.
Într-adevăr în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca întemeiată critica apărării, în sensul constatării nelegalităţii interceptării şi înregistrării discuţiei purtate în mediul ambiental între inculpatul V.V. şi denunţătorul D.G.N., cu motivarea că aceste activităţi autorizate au avut loc anterior începerii urmăririi penale, contrar dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., consecinţa fiind aceea a înlăturării mijloacelor de probă, constând în procesul-verbal de redare a convorbirii şi suportul conţinând copia înregistrării discuţiei celor doi.
Se are în vedere practica contrară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că, din analiza prevederilor art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., ce stabilesc în mod strict condiţiile legale de realizare a interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, putând fi autorizate şi în faza actelor premergătoare (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008).
Dar, deşi validată pentru argumentele mai sus-expuse, critica primă iterată de parchet nu generează şi consecinţa retrimiterii cauzei la prima instanţă, întrucât o atare măsură ar fi minimal sterilă şi de un formalism indubitabil exagerat de vreme ce soluţia de condamnare a fost dispusă prin examinarea coroborată a altor multiple probe (analizate prin considerentele hotărârii atacate) şi care au creat convingerea intimă a instanţei de fond în sensul statuării vinovăţiei inculpatului V.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate.
2) Nu este fondat nici motivul de critică secund invocat de parchet, prin care se tinde la majorarea pedepsei stabilite într-un cuantum de 10 luni închisoare, întrucât se apreciază că aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului V.V., cât şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni similare de către agenţi ai unor autorităţi publice, inclusiv cei din unităţile de parchet.
Concomitent, justificat de datele speţei, respectiv natura şi cantitatea produselor pretinse şi primite de inculpatul V.V., în condiţiile în care acesta nu a mai avut alte sancţiuni într-un traseu profesional de peste 20 ani s-a reţinut de către instanţa de fond existenţa în cauză a circumstanţelor atenuante, în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu incidenţa prevăzută de art. 76 lit. c) C. pen. în sensul reducerii pedepsei aplicate sub minimul specială prevăzut de textul de lege incriminator.
Tot astfel au fost avute în vedere în mod judicios şi criteriile legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat, pe de o parte la pericolul social generic şi concret al faptelor comise, la urmarea socialmente periculoasă transfigurată şi în încrederea celor ce apelează la serviciul public al justiţiei, cât şi faţă de datele personale totuşi favorabile ale inculpatului – procuror, anterior datei faptelor fiind caracterizat pozitiv în mediul profesional.
Se conchide în sensul că existenţa unei conduite profesionale şi sociale ireproşabile anterioară faptelor comise evidenţiază imposibilitatea obiectivă a stabilirii unei pedepse mai severe ce se pretinde a fi aplicată, iar tiparul de tip net pozitiv al personalităţii inculpatului, configurează garanţii pentru un viitor comportament radical modificat al inculpatului V.V. şi, în consecinţă, se are în vedere inexistenţa unor elemente care să justifice majorarea pedepsei deja stabilită.
B 1) Sub aspectul primului motiv de critică invocat în recursul declarat de inculpatul V.V., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptelor din două infracţiuni de luare de mită în două infracţiuni de primire de foloase necuvenite, Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia.
Cu titlu de premisă, pentru examinarea diferenţelor ce interesează în vederea unei judicioase încadrări juridice dată faptelor comise, se reţine că prima instanţă, în baza unui examen convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv denunţul şi declaraţiile lui D.G.N., denunţul şi declaraţiile lui L.M., procesul verbal de sesizare din oficiu în ceea ce priveşte fapta de luare de mită de la L.M. din 24 noiembrie 2008 şi procesul verbal de îndreptare a erorii materiale, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 privind consemnarea seriilor bancnotelor şi predarea lor denunţătorului în vederea realizării flagrantului, suportul magnetic tip miniDV, marca SONY şi planşa foto, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400 lei şi planşa foto, adresa nr. 3609329 din 23 noiembrie 2008 emisă de U.M. 0653 Reşiţa, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de prindere în flagrant, două suporturi magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce conţine aspecte privind intervenţia şi planşa foto, procesul verbal de acte premergătoare din 24 noiembrie 2008, declaraţiile inculpatului V.V., declaraţiile martorilor asistenţi F.M.A. şi S.G. din 24 noiembrie 2008, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de sigilare a autoturismului marca Volksvvagen Passat cu număr de înmatriculare, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de ridicare în fotocopie a dosarelor nr. 324/P/2008 şi nr. 331/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Reşiţa şi fotocopiile acestora, adresa nr. 6372/VI/1/2008 din 27 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reşiţa şi actele anexă (fişa postului, ordinul nr. 5318/I/7/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordonanţa nr. 5076/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinele de delegare a dreptului de semnătură), adresa nr. 6370/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reşiţa împreună cu fotocopia procesului verbal privind predarea dosarelor pe care le avea în lucru inculpatul V.V., adresa nr. 98804 din 27 noiembrie 2008 emisă de I.P.J. Caraş-Severin împreună cu fotocopia adresei nr. 324/P/2008 din 24 noiembrie 2008, adresa nr. 65058 din 11 decembrie 2008 emisă de I.P.J. Caraş-Severin împreună cu fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008 din 13 noiembrie 2008 şi nr. 1959/P/2008, adresa nr. 289/P/2008 din 02 decembrie 2008 a D.N.A. către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind trimiterea legitimaţiei de serviciu emisă pe numele inculpatului V.V., procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de percheziţie asupra autoturismului marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip DVD-R, inscripţionat cu nr. 5 şi planşa foto, procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de restituire către L.M. a bunurilor date ca mită, adresa nr. 2028/II-1/2008 din 27 noiembrie 2008 emisă de Serviciul Tehnic din cadrul D.N.A., adresa Vodafone cu nr. 11988 din 09 decembrie 2008, adresa Cosmote cu nr. COS290/CS/10613 din 08 decembrie 2008, procesul verbal de redare a convorbirii purtată în mediu ambiental între V.V. şi D.G.N. şi suportul ce conţine copia înregistrării discuţiei audio-video purtată în mediu ambiental de cei doi, procesul verbal din 11 decembrie 2008 privind vizionarea înregistrării audio-video efectuată în mediul ambiental în data de 24 noiembrie 2008, procesul verbal din 28 noiembrie 2008 privind desigilarea plicurilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului V.V. date atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească a instanţei de fond a stabilit corect situaţia de fapt imputată, constând în esenţă în aceea că la data de 21 noiembrie 2008, inculpatul V.V., a pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin, în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus, fiind prins în flagrant.
De asemenea, inculpatul V.V. a pretins de la L.M. şi a primit, chiar în ziua flagrantului, 24 noiembrie 2008, două pungi cu ciuperci şi un animal sacrificat pentru consum (caprină) pentru a da o soluţie favorabilă în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care acesta era cercetat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Ceea ce interesează în privinţa existenţei infracţiunii de luare de mită este ca pretinderea sau, în lipsa acesteia, primirea folosului să fie făcute înainte de a îndeplini actul privitor la îndatoririle sale de serviciu, întrucât această conduită infracţională a celui mituit se face tocmai în scopul exercitării atribuţiilor de serviciu într-un anumit fel dorit de către mituitor, deci anterior actului; mai mult decât atât, pe latură subiectivă legiuitorul a impus o intenţie calificată prin scop şi anume pretinderea, primirea folosului să fie făcute numai în scopul îndeplinirii actului de serviciu în acord cu cele dorite de mituitor.
Ori în speţă, din depoziţiile denunţătorului L.M. a rezultat că pretinderea bunurilor a fost efectuată de inculpatul V.V. la data de 13 noiembrie 2008 mai înainte de ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală ce îl viza şi a fost datată 19 noiembrie 2008, iar în mod simetric la 21 noiembrie 2008 a fost pretinsă suma de 800 sau 900 lei de către recurentul inculpat V.V. de la denunţătorul D.G.N. pentru a fi dată în aceeaşi zi o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Astfel, în primul caz la data de 24 noiembrie 2008 numitul L.M. a formulat un autodenunţ cu privire la faptul că, în urmă cu aproximativ două săptămâni, inculpatul V.V., i-a pretins un ied şi nişte ciuperci pentru a-i da o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a primit iedul şi ciupercile pretinse anterior.
În data de 22 noiembrie 2008, L.M. i-a comunicat telefonic inculpatului, de la numărul de telefon la nr. faptul că va sosi în Reşiţa în data de 24 noiembrie 2008. L.M. a mai arătat că în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2008, în jurul orelor 0900, a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin, unde s-a întâlnit cu inculpatul V.V. de la care a primit soluţia pronunţată în dosarul penal nr. 331/P/2008 şi căruia i-a spus că i-a adus produsele solicitate, produse ce se aflau în autoturismul său marca Renault Laguna cu nr. aflat în parcarea din faţa Casei de Cultură. Câteva minute mai târziu, cei doi s-au întâlnit la autoturismul lui L.M., acesta din urmă mutând produsele aduse din portbagajul autoturismului său în portbagajul autoturismului inculpatului V.V., marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare.
Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe al doilea denunţător, la data de 23 noiembrie 2008, numitul D.G.N. a formulat un autodenunţ din care rezultă că, în ziua de 21 noiembrie 2008, procurorul V.V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin i-a pretins suma de 1.200 RON pentru a-i da o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Acesta a mai arătat că urma să se întâlnească cu V.V. la sediul parchetului, în data de 24 noiembrie 2008, în jurul orelor 0945, pentru a-i da suma de bani pretinsă.
Având în vedere denunţul lui D.G.N., au fost efectuate demersuri pentru constatarea infracţiunii în flagrant.
Astfel, în data de 24 noiembrie 2008 în jurul orelor 0950, D.G.N. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin unde, după ce a fost legitimat de jandarmul ce se afla la intrarea în parchet şi a aşteptat mai multe minute, a mers însoţit de inculpatul V.V. în biroul acestuia, aflat la parterul clădirii în care îşi desfăşura la acea dată activitatea.
Înainte de a intra în birou, inculpatul V.V. i-a cerut lui D.G.N. să-şi lase telefoanele mobile pe o măsuţă de pe hol situată lângă uşa biroului. În birou, inculpatul V.V. i-a comunicat lui D.G.N. că el este „şeful Secţiei Urmărire Penală", dar soluţia pe care o va da trebuie confirmată de primul procuror. Cu toate acestea, va încerca să îl ajute, discutând în acest sens cu prim procurorul parchetului „întrucât ar fi păcat să se ajungă în instanţă". În continuare, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. „dacă se rezolvă, aveţi ... ăă ... ca să achitaţi amenda şi tot, aveţi la dumneavoastră?", acesta din urmă confirmându-i că are.
După acest scurt dialog, inculpatul V.V. a părăsit biroul împreună cu D.G.N. (ultimul fiind lăsat pe hol), după care s-a dus „să discute cu prim procurorul despre soluţia ce urma a fi dată în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin".
La întoarcere, inculpatul V.V. a intrat din nou cu D.G.N. în biroul său, unde îi comunică faptul că „a reuşit să-l convingă pe prim procuror" că aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în speţa în cauză este suficientă, relatându-i lui D.G.N. inclusiv cuantumul amenzii administrative (1.000.000 ROL) şi al cheltuielilor judiciare (300.000 ROL) pe care ar urma să le aplice, după care i-a cerut să lase „opt" într-un dosar aflat pe birou. Neînţelegând cuantumul sumei, D.G.N. l-a întrebat pe inculpatul V.V. dacă opt sau nouă milioane (ROL) trebuie să dea, acesta din urmă confirmând suma de 8 milioane ROL.
Denunţătorul D.G.N. a numărat mai multe bancnote pe care le-a aşezat în dosarul indicat de inculpatul V.V.
După primirea banilor inculpatul i-a pus la dispoziţie soluţia pe care o avea deja redactată în dosarul penal nr. 324/P/2008, dându-i din nou explicaţii cu privire la amenda administrativă şi cheltuielile judiciare aplicate.
De asemenea, dând dovadă de multă mărinimie şi disponibilitate, inculpatul V.V. i-a explicat faptul că există posibilitatea ca cei de la poliţie să îi suspende permisul de conducere după ce vor primi comunicarea soluţiei, dar pentru a evita suspendarea permisului de conducere în perioada sărbătorilor poate, în această fază, să îi emită o nouă dovadă de prelungire, iar soluţia să o dea la sfârşitul lunii decembrie, modificând data de pe ordonanţa deja redactată. În acest sens, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. dacă i-a prelungit dovada când a fost ultima dată la el, respectiv vineri, 21 noiembrie 2008, discuţie din care mai rezultă faptul că inculpatul V.V., în cazul în care îi va prelungi îi comunicase lui D.G.N. că dacă îi prelungeşte dovada de circulaţie îl va trimite în judecată.
Cu privire la acest aspect între cei doi a avut loc următorul dialog.
„D.G.N.: Aţi zis că dacă mi-o prelungiţi vineri, trebuie să mă băgaţi, să-mi faceţi ... să mă băgaţi în instanţă?
V.V.: Da. Păi ... ă ... a ... Da. Au... Da, da, da, da. Nu, că am zis că pre ... dacă să prelungesc, nu ştiu exact ce soluţie dau. Auziţi. Haide... Se poate face şi altceva. Cum se poate face? Deci, asta poate să rămână în dosar, la noi, acum să vă dau încă o dată o... Să dispun la Poliţie să vă prelungesc dovada, aţi înţeles? Şi ... Să aveţi toată perioada ... ă ... de Sărbători, iarăşi asigurată cu asta..."
Inculpatul V.V. l-a asigurat pe D.G.N. că soluţia va fi aceeaşi şi la sfârşitul anului, „este STAS", „suntem oameni serioşi" şi va fi cel mai bine pentru a nu-i afecta sărbătorile, întrucât comunicarea o va trimite la poliţie în luna ianuarie.
După stabilirea modului în care urmează să procedeze în legătură cu soluţionarea dosarului, inculpatul V.V. i-a solicitat lui D.G.N. să nu povestească nimănui despre ajutorul dat, totodată înmânându-i cartea sa de vizită: ,,vă dau o carte de vizită... Sunteţi om serios ... ă ... eu vreau ... ă ... ţinem legătura şi după. Poate vă mai ... nu ştiu. Ştiţi cum e, mai apelaţi la mine, la o chestie ...", în acest sens urmând doar să îl apeleze şi să solicite o audienţă. Înainte de a merge pentru a redacta comunicarea către poliţie pentru prelungirea dovezii de circulaţie, inculpatul a reiterat discuţia referitoare la modul în care l-a convins pe primul procuror să fie de acord cu soluţia dispusă în dosar:
„ V.V.: Asta-i ... Deci, când am spus că este aşa, sigur rămâne această soluţie. Oricând, oricând vreţi să veniţi eu vă ... vin şi vă dau asta ... Ă ... da n-are rost să veniţi mai devreme de ... ă ... douăzeci şi ... Hai, nu douăzeci şi patru, douăzeci şi doi. Douăzeci şi ... În perioada aia.
D.G.N.: Douăzeci şi doi cred că pică ...
V.V.: Veniţi când vreţi, că noi suntem aicea. Asta a rămas aşa. Deci e clară. Staţi liniştit, petreceţi sărbătorile liniştit, că asta este solu ... Deci, pe lipsa pericolului social ... ă ... că n-au fost consecinţe, că sunteţi om serios, că sunteţi cutare ... că aţi cooperat ... Deci chestiuni de astea, mă rog. N-au fost consecinţe grave ... Ştiţi cum zic? Şi s-a ... Mi-a semnat şi amenda aia foarte bine. Minim-minimorum, ce s-o mai învârtim? Dec, asta aşa rămâne, un milion trei sute.
V.V.: În instanţă ... cu ... şi ... Nu, da ştii ce se întămplă? Şi asta era că e avocat, e cutare, e, nu ştiu ce, avocaţii sunt bandiţi. Ă ... Acum ce să zic. Eu nu prea fac cu cei care nu-i cunosc asta. Da am apucat să-i zic pro ... primului procuror: domne, vreau să-l ajut pe omul acesta. M-a prins. El a crezut că ... Vă spun cinstit, a crezut că-i ... ori mi-e rudă ori umplu eu buzunaru. Şi-atunci a zis: Bine, mă."
Ulterior, inculpatul V.V., însoţit de denunţător, care a rămas pe hol, a mers în alt birou pentru a emite adresa către poliţie în vederea prelungirii dovezii de circulaţie. După redactare, inculpatul i-a înmânat adresa denunţătorului explicându-i faptul că va trebui să meargă cu documentul la poliţie pentru prelungirea dovezii.
Se reţine aşadar că în ambele dosare ale unităţii de parchet de pe lângă Tribunalul Caraş Severin nr. 324/P/2008 şi nr. 331/P/2008 au soluţiile scrise cu data de 21 noiembrie 2008, după pretinderea banilor de la D.G.N. şi a bunurilor de la L.M. (pretindere ce a avut loc la data de 13 noiembrie 2008 cu ocazia emiterii adresei de prelungire a dovezii), dosare ce nu fuseseră predate la grefă, astfel cum rezultă din adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin prin care a fost înaintat procesul verbal de predare-primire a dosarelor şi lucrărilor pe care le avea în lucru inculpatul V.V., întocmit în data de 25 noiembrie 2008, după realizarea flagrantului.
Faptul că inculpatul V.V. modifica datele de emitere a soluţiilor în cele două dosare, tergiversând astfel soluţionarea cauzelor şi determinându-i pe cei cercetaţi să accepte pretenţiile sale, rezultă şi din faptul că în dosarele nr. 324/P/2008 şi nr. lin ilor date ca mită, adresa
331/P/2008 există adrese emise în luna octombrie 2008 către I.P.J. Caraş-Severin – Serviciul Circulaţie prin care îi înştiinţa cu privire la faptul că în cele două dosares-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de D.G.N. şi L.M.
Aşa fiind, în mod legal s-a statuat că fapta inculpatului V.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin, care în data de 21 noiembrie 2008 a pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus, fiind prins în flagrant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată şi modificată, faptă săvârşită cu intenţie directă.
Fapta inculpatului V.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin, care la data de 13 noiembrie 2008 a pretins de la L.M. şi a primit în data de 24 noiembrie 2008 două pungi cu ciuperci şi un animal sacrificat pentru consum pentru a emite o soluţie favorabilă în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care acesta era cercetat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată şi modificată, faptă săvârşită cu intenţie directă, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2) Nu este fondată nici critica din recursul aceluiaşi inculpat V.V., în sensul nulităţii absolute a tuturor actelor şi măsurilor procesuale efectuate de D.N.A. – Structura Centrală prin încălcarea competenţei Serviciului Teritorial Timişoara al D.N.A., întrucât se constată că, potrivit art. 13 alin. (2) lit. b) din OUG nr.43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 şi ulterior modificată, faptele prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârşite de magistraţi sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care funcţionează la nivel naţional aşa încât, cererea de „desesizare a instanţei şi trimiterea cauzei la Serviciul Teritorial Timişoara al D.N.A." în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. este nefondată şi urmează a fi respinsă.
De altfel, argumentul decisiv este acela că nu există o separaţie cu privire la competenţa materială a Serviciilor Teritoriale ale D.N.A., aceasta exista numai înainte de modificările legislative din anul 2004.
3) Nu este întemeiată nici critica ultimă din recursul inculpatului V.V. prin care se tinde la achitarea sa datorită lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Aceasta cu referire la infracţiunea de luare de mită de la denunţătorul D.G.N. se reţine că recurentul inculpat a negat săvârşirea acestei fapte, arătând că din comportamentul lui D.G.N. rezulta faptul că intenţiona să dea mită, motiv pentru care urma să se sesizeze sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită de către acesta, pentru prinderea în flagrant, deşi el dăduse soluţia. Nu a ştiut că acesta a lăsat bani sub un dosar, dar dacă îi găsea, urma să întocmească un proces verbal de constatare a infracţiunii
Declaraţia inculpatului este contrazisă însă de convorbirea purtată în mediu ambiental din care rezultă că discuţia cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa în dosarul nr. 324/P/2008 pe care îl instrumenta a avut loc în data de 21 noiembrie 2008 şi a fost condiţionată de darea sumei de bani pretinsă şi de neprelungirea dovezii de circulaţie.
De altfel, cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, martorul D.G.N. a reiterat aspectele menţionate mai sus.
Tot astfel cu referire la infracţiunea de luare de mită de la denunţătorul L.M. se are în vedere că acesta a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin (ce se află în acelaşi sediu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa) în zilele de 13 noiembrie 2008 şi 24 noiembrie 2008, aşa cum rezultă din menţiunile efectuate în registrul de intrare de la jandarmul de serviciu (adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin). De altfel, la data de 13 noiembrie 2008, lui L.M. i-a fost emisă adresă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin pentru prelungirea dovezii de circulaţie, aceasta rezultând din comunicarea nr. 65058 din 11 decembrie 2008 a I.P.J. Caraş-Severin la care se află anexată o fotocopie a adresei nr. 331/P/2008 din 13 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin semnată de inculpatul V.V. în numele prim procurorului parchetului.
Din listingul (desfăşurătorul) aferent postului telefonic cu numărul de apel rezultă că la data de 22 noiembrie 2008, orele 1012 şi nu 21 noiembrie 2008, a avut loc apelul telefonic la numărul, ce este utilizat de inculpatul V.V., astfel cum rezultă din declaraţia acestuia din urmă, din cartea de vizită dată lui D.G.N. şi din adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Tot din adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie rezultă că numărul de telefon aparţine lui L.M.
Inculpatul V.V. a negat şi săvârşirea acestei fapte, recunoscând însă că s-a întâlnit în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2008 cu L.M. căruia i-a dat un exemplar al soluţiei pronunţate în dosarul nr. 331/P/2008, pe care îl instrumenta şi care i-ar fi comunicat că i-a adus nişte ciuperci. Neconsiderând că „au o valoare patrimonială" a fost de acord să le primească, motiv pentru care s-a deplasat cu autoturismul său la locul unde era parcat autoturismul lui L.M., unde, după ce a deschis portbagajul autoturismului, „a plecat neştiind că acesta a pus în portbagaj şi un ied sau miel sacrificat", portbagajul urmând să fie închis de L.M.
Nici această declaraţie nu poate fi luată în considerare, având în vedere că un dosar este considerat soluţionat atunci când este efectiv predat la compartimentul grefă cu dovada de predare. Altminteri, în condiţiile în care dosarul se mai afla la el (fiind găsit pe biroul său cu ocazia intervenţiei organelor de urmărire penală) în birou exista oricând posibilitatea să îi modifice soluţia sau data de pe soluţie, punând în acest sens o dată anterioară sau ulterioară.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenţia recurentului inculpat V.V. de la 24 noiembrie 2008 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul V.V., împotriva sentinţei penale nr. 59/P din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 noiembrie 2008 la 01 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2503/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2579/2009. Penal → |
|---|
