ICCJ. Decizia nr. 2503/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2503/2009

Dosar nr. 666/98/200.

Şedinţa publică din 30 iunie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, pronunţată în dosarul nr. 666/98/2006 s-au respins cererile de restituire a cauzei la Parchet.

 1. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., rap. la art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003.

2. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.A.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşire infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată pedeapsa aplicată pentru art. 293 C. pen.

A făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., ca urmare a intervenim prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 36 C. pen., rap. la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară şi 2 luni închisoare - aplicată pentru art. 290 C. pen., prin prezenta, cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 750 din 23 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A anulat mandatul de executare nr. 872 din 15 mai 2007 emis de Tribunalul Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat pentru 10 ani închisoare.

A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa rezultantă detenţia de la 18 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003 şi de la 24 mai 2004, la zi.

3. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul K.A.M., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003.

4. A respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul A.M.M.S.N.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 74-76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M.M.S.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. - art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi făcând aplicarea art. 74-76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., rap. la art. 65 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa principala de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe timp de 2 ani.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64, lit. a) şi b) C. pen. în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 18 octombrie 2001 la 3 februarie 2003.

5. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) – art. 65 C. pen.

A constatat concursul de infracţiuni între infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre cu infracţiunile pentru care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1573 din 3 iulie 2006 pronunţată de Judecătoria Slobozia.

A constatat executată pedeapsa principală aplicată prin prezenta hotărâre, ca urmare a executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1573/2006, din care a fost liberat condiţionat la data de 28 iulie 2006,prin sentinţa penală nr. 1822 din 24 iulie 2006, pronunţată de Judecătoria Slobozia.

A luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 31 ianuarie 2002 la 5 februarie 2003.

 6. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. rap. la art. 65 C. pen.

În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă reţinerea de 24 ore (din data de 18 februarie 2002).

7. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 248¹ C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., text în baza căruia, făcând aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpata E.G., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată pedeapsa aplicată inculpatei,

A făcut în cauză aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii B.N., A.M.M.S.N. şi K.A.M.

A revocat aceeaşi măsură preventivă luată faţă de inculpaţii A.A. şi G.V.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

A admis acţiunile civile formulate de părţile civile B.C.R., sucursala jud. Ialomiţa şi Direcţia Regională Vamală Bucureşti.

A obligat pe inculpaţi, în solidar, către partea civilă B.C.R., sucursala jud. Ialomiţa, la plata sumei de 592.693,25 lei ( RON) despăgubiri civile plus dobânzile comerciale aferente sumei de la 10 octombrie 2001 până la achitarea integrală a prejudiciului.

A obligat pe inculpatul A.M.M.S.N. către partea civilă Direcţia Regională Vamală Bucureşti la plata sumei de 136.708 lei (RON) despăgubiri civile plus majorări şi penalităţi de întârziere, calculate de la data de 15 octombrie 2002 până la plata efectivă a datoriei.

A menţinut sechestrul asigurător instituit pe bunurile inculpaţilor B.N. la data de 30 ianuarie 2002 şi C.G. la data de 18 februarie 2002.

A menţinut sechestrul asigurător instituit la data de 10 ianuarie 2002, asupra autoturismelor LINCOLN NAVIGATOR 5414 V cu nr. de identificare 5LMPU28A7XLJ 20536, înmatriculat sub nr. şi FORD COUGER V6, cu nr. de identificare IZWFT 6124 X5653532, înmatriculat sub nr., lăsate în custodia numitului T.D. din Bucureşti.

A obligat pe inculpaţii B.N., C.G., A.A., K.A.M. şi A.M.M.S.N. la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii G.V. şi E.G. la câte 500 lei cu acelaşi titlu, din care onorariul pentru avocat oficiu în sumă de 150 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1839/P/2001 din 09 aprilie 2001, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- B.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen. şi complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.;

- K.A.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.;

- A.M.M.S.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale falsificate, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.;

- C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- E.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală, a învinuiţilor C.M. şi M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de E.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor penale de către I.P.J. Ialomiţa, în vederea identificării autorului infracţiunii de fals cu referire la OP nr. 5888 din 10 octombrie 2001 şi a documentelor vamale pentru cele 3 autoturisme, precum şi pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului infracţiunii prev. de art. 288 C. pen., constând în falsificarea paşaportului iranian eliberat pe numele cetăţeanului B.,S.K.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că:

- inculpatul B.N., s-a folosit de un ordin de plată falsificat cu date primite de la inculpaţii K.A.M., A.M.M.S.N. şi A.A., pe care l-a înmânat inculpatului C.G., în vederea transmiterii la plată prin telex de către inculpata E.G., la data de 10 octombrie 2001, creând un prejudiciu de 10 miliarde lei (vechi);

- inculpatul A.A. a indus în eroare funcţionarele de la B.C.R., sucursala Mihai Bravu Bucureşti şi B.C.R., sucursala Ştefan Cel Mare Bucureşti, prin deschiderea unor conturi la diferite societăţi, folosindu-se de documente falsificate sau prin completarea unor file CEC, fără acoperire în relaţia comercială, pentru a încasa 10 miliarde lei; a atribuit o identitate falsă prietenului său G.B.A.K. a înmânat fotografia sa unei persoane rămasă neidentificată, în vederea folosirii paşaportului iranian emis pe numele B.S.K., prin înlocuirea fotografiei;

- inculpatul K.A.M. l-a ajutat pe inculpatul B.N. să inducă în eroare B.C.R., la data de 10 octombrie 2001, prin furnizarea datelor necesare completării unui ordin de plată cu date nereale, cu consecinţa creării unei pagube de 10 miliarde lei şi în scopul obţinerii de bani pentru sine;

- inculpatul A.M.M.S.N., l-a ajutat pe inculpatul B.N., prin intermediul inculpatului K.A.M., pentru a induce în eroare banca şi l-a determinat pe inculpatul A.A. să furnizeze date nereale pentru completarea ordinului de plată fără acoperire în relaţia comercială, în scopul obţinerii de bani şi cu consecinţa creării prejudiciului de 10 miliarde lei.

De asemenea, acelaşi inculpat a introdus în ţară, în mod repetat, pe baza unor documente vamale falsificate, 3 autoturisme, prin procedeul repatrierii, cu consecinţa neplăţii taxelor vamale;

- inculpatul G.V., l-a ajutat pe inculpatul B.N., la data de 10 octombrie 2001, asigurând legătura între acesta şi ceilalţi inculpaţi în vederea coordonării activităţii infracţionale, cu consecinţa creării prejudiciului menţionat la B.C.R. Slobozia;

- inculpatul C.G., l-a ajutat la 10 octombrie 2001, pe inculpatul B.N. să inducă în eroare B.C.R prin remiterea O.P. nr. 5888, falsificat, inculpatei E.G., în vederea transmiterii prin telex;

- inculpata E.G. , funcţionară la BCR Slobozia, la acea dată , a transmis prin telex O.P. nr. 5888 primit de la inculpatul C.G., cu încălcarea normelor bancare interne contribuind la crearea prejudiciului de 10 miliarde lei vechi.

Într-un prim ciclu de judecată, prin sentinţa penală nr. 547 din 19 februarie 1005, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, au fost condamnaţi:

- inculpatul B.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) şi b) C. pen., pentru săvârşirea in fracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic, art. 74-76 C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea in fracţiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., urmând a executa, conform art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

- inculpatul A.A. , la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 – art. 76 C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74-76 C. pen., 2 luni închisoare pentru art. 26 rap. la art. 288 C. pen., cu aplic, art. 74-76 C. pen. şi 2 luni închisoare pentru art. 293 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen.

S-a constatat graţiată pedeapsa aplicată pentru art. 293 C. pen., conf. art. 1 din Legea nr. 543/2002, făcându-se în cauză aplicarea art. 7 din aceeaşi lege.

Conform art.3 3 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

- inculpatul K.A.M., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

 S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

- inculpatul A.M.M.S.N., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi 74-76 C. pen. şi 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea in fracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 37 lit. b) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., având de executat conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

- inculpatul G.V., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea in fracţiunii prev. de art. 26 rap. la art.215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- inculpatul C.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 641 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen., acesta urmând a executa, conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

- inculpata E.G., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248¹ C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată pedeapsa de 1 an închisoare şi s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepse detenţia preventivă, după cum urmează:

- pentru inculpatul B.N., de la 26 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003,

- pentru inculpaţii A.A., A.M.M.S.N. şi K.A.M., de la 18 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003 iar pentru inculpatul G.V., de la 31 ianuarie 2002 la 05 februarie 2003.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin Decizia penală nr. 2616 din 02 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru inculpaţii B.N., A.A., A.M.M.S.N. şi K.A.M. şi prin încheierea din 05 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, pentru inculpatul G.V.

Cât priveşte latura civilă, s-au admis cererile părţilor civile B.C.R., sucursala Ialomiţa, şi Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către partea civilă B.C.R., sucursala Ialomiţa, la plata sumei de. 5.926.932.501 - lei ROL despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă.

Totodată, a fost obligat inculpatul A.M.M.S.N., la plata sumei de 1.367.079.469 lei ROL, despăgubiri civile către Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.

S-au menţinut sechestrele asigurătorii instituite pe averea inculpaţilor B.N. şi C.G., precum şi sechestrul asigurător instituit la 10 ianuarie 2002 asupra autoturismelor LINCOLN NAVIGATOR 5414 V cu nr. şi FORD COUGER V6 cu nr., lăsate în custodie la numitul T.D.

Conform art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, inculpaţii şi partea civilă Direcţia Generală a Vămilor.

Apelul parchetului a vizat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului G.V., greşita individualizare a pedepsei inculpaţilor B.N., A.M.M.S.N., C.G. şi G.V., în sensul reţinerii nejustificate a prevederilor art. 74 - 76 C. pen. şi incorecta aplicare a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) pentru inculpaţii A. şi A.D.

Partea civilă a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei pentru acordarea majorărilor şi penalităţilor de întârziere calculate conform cererii iniţiale.

Inculpaţii au criticat sentinţa pronunţată, în esenţă, pentru încălcarea dreptului la apărare prin înlocuirea apărătorului ales cu un apărător din oficiu (C.G.), greşita condamnare în situaţia în care nu s-au administrat toate probele solicitate iar urmărirea penală a fost incompletă, nepronunţarea asupra cererii de restituire a cauzei la parchet (A.S.N.) , lipsa rolului activ al instanţei (K.A.), reindividualizarea pedepsei (G.V.).

Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, prin Decizia penală nr. 318 din 19 aprilie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, inculpaţii E.G., B.N., A.A., A.M.M.S.N., K.A.M., C.G. şi G.V., şi partea civilă Direcţia Generală a Vămilor, a desfiinţat sentinţa penală nr. 547 din 19 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

A constatat că inculpaţii A.A. şi G.V., sunt arestaţi în altă cauză.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de control judiciar a reţinut încălcarea art. 6 C. proc. pen., care garantează inculpaţilor şi celorlalte părţi deplina exercitare a drepturilor procesuale, cu raportare la art. 171 şi art. 172 C. proc. pen. Aceasta, deoarece, la termenul când a soluţionat cauza prima instanţă a respins nejustificat cererile de amânare pentru imposibilitatea prezentării formulate de doi din avocaţii aleşi, desemnând doi apărători din oficiu fără a se asigura timpul necesar pregătirii apărării, având în vedere natura şi complexitatea cauzei.

De asemenea, s-a reţinut că instanţa nu a luat în discuţie cererile de recuzare, deşi în cuprinsul acestora se făcea menţiune despre ora şi momentul la care au fost invocate, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 51 - 52 C. proc. pen.

Mai mult, în vederea aflării adevărului, instanţa avea obligaţia de a administra toate probele necesare, respectiv audierea martorilor încuviinţaţi la care s-a renunţat fără nicio motivare.

S-a conchis că, lipseşte cercetarea judecătorească , încât fondul cauzei nu a fost soluţionat.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 318 din 19 aprilie 2006, în sensul că s-a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, formulată de către inculpaţii K.A.M., A.A. şi A.M.M.S.N.

Împotriva sentinţei penale nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomiţa au declarat apel inculpaţii C.G., B.N., A.A., A.M.M.S.N. şi K.A.M.

Prin Decizia penală nr. 125 din 15 mai 2008 pronunţată în dosarul nr. 666/98/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.G., B.N., K.A.M. şi A.M.M.S.N.

S-a luat act de declaraţia apelantului inculpat A.A. prin care acesta şi-a retras apelul.

Au fost deduse din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive.

Totodată, apelanţii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs inculpaţii C.G., B.N. şi A.M.M.S.N. precum şi apărătorul inculpatului K.A.M. decedat între timp.

În recursul său, inculpatul C.G. a invocat, prin apărătorul ales, cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 2, 3, 10 şi 18 C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpatului B.N. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, dezvoltând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 18 C. proc. pen.

La rândul său, recurentul inculpat A.M.M.S.N. a invocat, prin apărătorul ales, faptul că actul de sesizare a instanţei nu respectă cerinţele prevăzute de art. 263 şi art. 264 C. proc. pen., iar unul dintre membrii completului de judecată era incompatibil.

De asemenea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

Acelaşi recurentul inculpat a mai învederat faptul că latura civilă a cauzei nu a fost soluţionată, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.

În subsidiar, s-au pus concluzii de achitare a inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) şi e) C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului K.A.M. a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit decesul acestuia.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi (3) şi art. 385⁷ C. proc. pen., constată că recursurile inculpaţilor B.N., C.G. şi K.A.M. sunt fondate doar pentru motivele ce vor fi dezvoltate în continuare, iar recursul declarat de inculpatul A.M.M.S.N. este nefondat.

Îndeplinirea termenului de prescripţie specială în cursul procesului penal are ca efect înlăturarea răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă încetarea procesului penal.

În speţa de faţă, în cazul inculpaţilor B.N. şi C.G., s-a împlinit termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. combinat cu art. 124 C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. reţinută în sarcina lor, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. urmează a se dispune încetarea procesului penal.

Aşa cum s-a arătat mai sus, fondat este şi recursul declarat de apărătorul recurentului inculpat K.A.M.

Astfel, extrasul din registrul de deces nr. 265448 din 12 februarie 2009, emis de Primăria Sectorului 1 Bucureşti, confirmă faptul că pe data de 11 decembrie 2008, inculpatul sus-arătat a decedat (f. 83 dosar recurs).

Aşa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul K.A.M .pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

Celelalte motive de recurs învederate de recurenţii inculpaţi B.N. şi C.G. prin apărătorii aleşi precum şi motivele susţinute de apărătorul ales al inculpatului A.M.M.S.N. sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Susţinerea apărătorului ales al recurentului inculpat B.N. că Decizia instanţei de apel este nemotivată apare ca lipsită de conţinut.

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de apel şi de recurs, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Hotărârea prin care se soluţionează apelul trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la admiterea sau la respingerea apelului, iar în caz de admitere, temeiurile care justifică schimbarea sau modificarea soluţiei de fond.

În cauza de faţă, Decizia atacată corespunde acestor cerinţe ale legii procesual penale, astfel că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Nejustificat este şi al doilea motiv de recurs invocat de recurentul inculpat B.N., prin apărătorul ales, întrucât din probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească rezultă, fără echivoc, vinovăţia acestuia pentru faptele reţinute în sarcina sa.

În mod corect, instanţele de fond şi de apel au înlăturat depoziţiile martorilor G.V. şi M.A. cu ajutorul cărora inculpatul a încercat să-şi construiască apărarea, întrucât acestea vin în contradicţie cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, cum ar fi declaraţiile inculpaţilor K.A.M., A.A. şi G.V. precum şi cu declaraţiile martorului C.M.

Critica privind incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen. formulată de apărătorul ales al inculpatului C.G. nu poate fi primită.

Omisiunea organului de urmărire penală de a întocmi ordonanţa de extindere a cercetării penale se sancţionează cu nulitate relativă care poate fi invocată doar în anumite condiţii, nefiind inclusă în enumerarea limitativă a nulităţilor absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., condiţii în care nu se poate vorbi de nelegalitatea actului de sesizare a instanţei.

În mod justificat, instanţa de fond a motivat că în speţa de faţă s-a utilizat actul procesual corespunzător pentru începerea urmăririi penale, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 228 alin. (3) C. proc. pen., în vigoare la acea dată (oct. 2001).

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen. şi invocat de apărătorul ales al inculpatului C.G. nu operează în prezenta cauză.

În cazul admiterii apelului inculpatului şi trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru motivul că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare - judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei în apel poate participa la judecarea apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate în urma rejudecării deoarece el nu a pronunţat în fond asupra cauzei, în sensul că nu s-a pronunţat asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului.

Nici critica privind cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. nu poate fi luată în seamă întrucât respingerea de către instanţă a administrării unor probe solicitate în apărare de către inculpat nu echivalează cu nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. Prin încheierea din 11 februarie 2007, instanţa de apel a admis doar probele pe care le-a considerat concludente şi utile cauzei.

Solicitarea inculpatului C.G. de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nejustificată, întrucât în cauză vinovăţia acestuia a fost stabilită cu claritate, el fiind acela care i-a înmânat OP 5888 inculpatei E.G.

Cât priveşte primul motiv de recurs invocat de apărătorul ales al inculpatului A.M.M.S.N., referitor la incompatibilitatea unuia dintre judecătorii din apel, Înalta Curte a motivat netemeinicia acestuia atunci când a analizat recursul inculpatului C.G.

Lipsită de temei este şi critica privind nelegalitatea actului de sesizare a instanţei în sensul că acesta nu respectă cerinţele stabilite în art. 263 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în mod just, instanţele de fond şi de apel au reţinut că rechizitoriul din prezenta speţă este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 263 C. proc. pen., cuprinzând toate datele impuse de textul de lege.

Aşa cum s-a mai arătat în cazul recurentului inculpat B.N., Decizia recurată este motivată în drept şi în fapt, astfel că nu poate fi reţinut cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Lipsită de temei juridic este şi solicitarea inculpatului A.M.M.S.N. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

Favorizarea infractorului este o infracţiune subsecventă şi consecutivă săvârşirii unei alte infracţiuni şi constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii. Favorizarea infractorului este însă o infracţiune autonomă şi nu un act de participaţie la comiterea infracţiunii de cel favorizat, activitatea favorizatorului fiind o activitate posterioară consumării infracţiunii precedente. Or, în speţa de faţă inculpatul A.M.M.S.N. a avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpaţilor învinuiţi de săvârşirea faptei, astfel cum corect au reţinut instanţele de fond şi de apel.

În atare condiţii, fapta inculpatului de a-l ajuta pe inculpatul B.N. prin intermediul inculpatului K.A.M. să inducă în eroare banca, precum şi faptul de a-l determina pe inculpatul A.A. să furnizeze date nereale pentru completarea unui ordin de plată în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste şi cu consecinţa producerii pentru BCR a unui prejudiciu ce depăşeşte 2 miliarde lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Lipsită de conţinut este şi critica privind nesoluţionarea laturii civile a cauzei. Astfel, instanţa de fond a stabilit prejudiciul cauzat BCR (592.693,25 lei plus dobânzi) cât şi faţă de Direcţia Regională Vamală Bucureşti (136.718 lei) obligând inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor către partea civilă BCR, iar pe inculpatul A.M.M.S.N. l-a obligat la plata despăgubirilor civile către DRV Bucureşti.

Neîntemeiată este şi critica privind nesemnarea minutei sentinţei penale nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, pe fiecare pagină, întrucât minuta de fond este semnată pe fiecare pagină de către judecătorul fondului.

Lipsită de temei este şi solicitarea de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. d), e) C. proc. pen., probele administrate , atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească conturând fără echivoc vinovăţia inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa.

Având în vedere cele care preced, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii B.N. şi C.G. precum şi recursul declarat de apărătorul inculpatului K.A.M. şi va casa Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. reţinută în cazul primilor doi inculpaţi şi cu infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului K.A.M.

În rejudecare se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaţilor B.N. şi C.G. urmând a se dispune încetarea procesului penal, fiind intervenită prescripţia specială.

De asemenea, ca urmare a decesului inculpatului K.A.M., se va dispune încetarea procesului penal faţă de acesta.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A.M.M.S.N.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.N., C.G. şi K.A.M. împotriva deciziei penale nr. 125 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, secţia penală, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai în legătură cu infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor B.N. şi C.G. şi cu infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului K.A.M.

În rejudecare înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele aplicate inculpaţilor B.N. şi C.G. în individualitatea lor, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., combinat cu art. 121, art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. dispune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B.N. şi C.G. pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul K.A.M. pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.M.M.S.N. împotriva deciziei penale nr. 125 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat A.M.M.S.N. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat K.A.M., precum şi sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.G. şi B.N., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2226/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2521/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2211/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 2224/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2226/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 2521/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2579/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 2678/2009. Penal