ICCJ. Decizia nr. 2226/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2226/2009
Dosar nr. 6304/114/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Buzău, s-a dispus condamnarea, după cum urmează, a inculpaţilor:
- D.A. la pedepsele de 9 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen.; 11 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2), (3) din Legea nr. 678/2001 şi 7 ani închisoare pentru iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicând conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită cu un 1 an închisoare, urmând să execute în final rezultanta de 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
- I.G.S. la pedepsele de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru trafic de persoane de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen.; 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001; 6 ani închisoare pentru iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se în total, conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
În baza art. 864 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării sancţiunii de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final, prin cumul aritmetic, acesta să execute rezultanta de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
- V.C. la pedepsele de 4 ani închisoare şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru trafic de persoane de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conf. art. 334 C. proc. pen. din două infracţiuni prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.; 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001; 2 ani şi 6 luni închisoare pentru iniţiere şi constituirea unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., toate cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 76 lit. b), a) şi c) C. pen., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
Potrivit art. 71 C. pen., s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.), b) şi e) C. pen., pentru toţi inculpaţii.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.G.Ş. în conformitate cu art. 1608 rap. la art. 1602 C. proc. pen. s-a respins pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
S-a menţinut starea de arest preventiv a celor trei inculpaţi, computându-se din pedepsele rezultante deţinerea începând cu 11 octombrie 2007 pentru D.A., 9 octombrie 2007 pentru I.G.Ş. şi 21 decembrie 2007 pentru V.C., în baza mandatelor nr. 5527, nr. 5496 şi nr. 5869/2007 emise de Tribunalul Buzău.
În latură civilă, s-a dispus obligarea în solidar a coinculpaţilor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă F.G.E., luându-se act că părţile vătămate T.C., I.(C.)C.L. şi I.R.N. nu au exercitat acţiune civilă în procesul penal.
Pe cale de consecinţă, s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale a echivalentului în lei la data executării acesteia pentru sumele de 20.000 Euro de la inculpatul D.A., 3.000 Euro de la inculpatul I.G.Ş. şi 17.000 Euro de la inculpata V.C. , menţinându-se sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa procurorului din 19 noiembrie 2007 cu privire la sumele de 600 Euro şi 195 lei ridicate de la primul inculpat şi consemnate la CEC, sucursala Buzău, cu recipisele nr. 569447/1 şi nr. 569446/1/2007.
În fine, fiecare inculpat a fost obligat şi la plata sumei de câte 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriile întocmite de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău nr. 1/D/P/2007 din 11 decembrie 2007 şi nr. 1/D/P/2008 din 8 februarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, separat, a inculpaţilor D.A. şi I.G.Ş. şi respectiv V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) (pentru ultima două fapte), art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 37 lit. a) C. pen.
La termenul de judecată din 4 martie 2008, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, constatându-se cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus conexarea dosarului nr. 536/114/2008 la dosarul nr. 6304/114/2007 înregistrat la 11 noiembrie 2007, pe rolul aceleiaşi instanţe.
S-a stabilit că inculpaţii I.G.Ş., zis „P." şi D.A., zis „B." sau „R." s-au cunoscut în anul 2004 şi devenind apropiaţi petreceau o mare parte din timp împreună în Italia.
În acest context, susţinând că şi mama sa este angajată în această ţară, în luna aprilie 2005 inculpatul I.G.Ş. a reuşit să convingă pe partea vătămată T.C., consăteanca sa, să-l însoţească pentru a lucra în Italia.
Ca urmare, suportând parţial cheltuielile de transport (100 Euro), cei doi s-au deplasat cu o maşină în municipiul Galaţi, iar de aici cu un autobuz până în Italia, unde au fost aşteptaţi de alte două persoane între care şi inculpatul D.A. şi cazaţi într-un apartament locuit de o altă fată şi coinculpata V.C., zisă „M.", care prezenta urme de violenţă la ochi şi pe mâini.
Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că trebuie să practice prostituţia la stradă (primind fuste scurte şi sutiene), fiind ameninţată că în situaţia în care nu va accepta va suferi acelaşi tratament ca şi M. şi „va ajunge acasă la pachet", atenţionări efectuate de inculpatul D.A., nemulţumit în acelaşi timp că I.G.S. nu-i precizase desfăşurarea unor atari activităţi, la plecarea din România.
Ulterior, a fost cazată împreună cu alte tinere (denumite M., E., D. „fetele lui R.") şi inculpata V.C. la hotelul Malta situat lângă gara Termini din Roma, după care însoţită de acestea a practicat prostituţia pe o stradă din aceiaşi localitate.
Banii obţinuţi în fiecare seară, totalizând sume între 70-100 Euro, erau preluaţi de inculpatul I.G.S. sau coinculpata, ei asigurând şi supravegherea activităţilor, ţinând evidenţa numărului clienţilor şi atenţionând-o telefonic ori de câte ori apreciau că stă retrasă ori nu lucrează suficient de mult.
Astfel, partea vătămată T.C. a realizat că inculpatul D.A. este „şeful" iar inculpata V.C. era prietena şi persoana de încredere a acestuia, având şi sarcina de a colecta sumele obţinute, exceptând pe acelea necesare asigurării hranei zilnice.
S-a stabilit că până la momentul depistării de către autorităţile italiene şi expulzării în România, aceasta a predat coinculpaţilor „supraveghetori" suma de 4.000 Euro, beneficiul realizat din practicarea prostituţiei.
In vara anului 2005, profitând de faptul că partea vătămată F.G. se afla în rele raporturi cu familia şi folosind aceiaşi modalitate de operare, inculpatul I.G.S. îi propune să accepte un loc de muncă într-un bar din Italia, scop în care i-a achitat sumele necesare pentru transport şi eliberarea unui paşaport.
După trecerea frontierei de stat el i-a preluat paşaportul pretinzând că astfel va fi în siguranţă şi ca în precedente, la Roma partea vătămată a fost aşteptată de inculpaţii D.A. şi V.C., precum şi fratele primului „Arici", după care cazată în acelaşi apartament şi informată că va trebui să practice prostituţia.
Necunoscând limba, în lipsa paşaportului şi a vreunei sume de bani pentru asigurarea libertăţii de mişcare, deşi iniţial nu a fost de acord, circa două săptămâni, victima F.G. a fost nevoită să se supună dispoziţiei acestora, obţinând aproximativ 3.500 Euro ce au fost predaţi inculpatului I.G.S., care la rândul său i-a împărţit cu inculpatul D.A.
Actele materiale au fost întrerupte la intervenţia autorităţilor italiene, partea vătămată fiind trimisă în România pe 27 octombrie 2005.
În baza rezoluţiei infracţionale iniţiale, în aprilie 2006, folosind aceiaşi modalitate de operare, inculpatul I.G.S. racolează victima I.(C.)C.L., fostă colegă de liceu, propunându-i să lucreze într-un club de noapte din Italia, ca dansatoare, asigurând-o că va fi angajată pe bază de contract de muncă.
Datorită situaţiei financiare precare, aceasta a acceptat ca el să suporte cheltuielile ocazionate pentru obţinerea paşaportului şi deplasarea până în oraşul Galaţi, unde în prezenţa altor persoane a fost predată inculpatului D.A. iar de aici transportată la Roma, fiind preluată de fratele său şi inculpata V.C.
Ca urmare, invocându-se existenţa unei datorii în sumă de 760 Euro către „B." şi ameninţată că în caz de nesupunere „o să fie dată pe mâna acestuia", partea vătămată a practicat prostituţia, respectând tarifele şi programul de lucru (17,00 - 4 sau 5 dimineaţa), stabilite de asociaţii făptuitori, timp în care era obligată să stea numai în picioare, purtând încălţăminte cu toc, îmbrăcată sumar, în condiţii de frig şi fără permisiunea de a mânca.
Şi în cazul părţii vătămate I.(C.)C.L., evidenţa clienţilor şi a banilor obţinuţi în fiecare seară era ţinută de inculpaţii V.C. şi I.G.S., la care s-au adăugat fratele şi un prieten al inculpatului D.A., iar din suma de aproximativ 30.000 Euro realizată circa două luni (600-700 Euro/seară) revenindu-i numai 1.000 Euro.
Prin intermediul acesteia, tot în cursul anului 2006 „ inculpatul I.G.S. a cunoscut-o pe partea vătămată I.R.N., născută la 20 martie 1989, motiv pentru care după plecarea verişoarei sale, repetat, a sunat-o propunându-i să meargă la rândul său în Italia pentru că „se pot câştiga bani mulţi", urmând să aleagă între a lucra într-un club „cu clienţii" ori să practice prostituţia la stradă.
Acceptând oferta, în final, de 3-4 ori inculpatul a transportat minora, însoţită de părinţi, în municipiul Buzău pentru a obţine paşaport, iar la data de 12 mai 2006, împreună s-au deplasat în municipiul Galaţi, unde au fost aşteptaţi de coinculpatul D.A..
In continuare, folosind microbuze separate cei doi au ajuns în Italia, cazându-se în apartamentul din Roma, alături de inculpata V.C. şi alte persoane apropiate ale coinculpatului D.A..
De această dată, deşi nu a fost de acord, reţinându-i-se paşaportul şi sub motivaţia necesităţii achitării datoriei în sumă de 700 Euro, partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia în stradă, supravegheată fiind de inculpaţii V.C. şi I.G.S., ultimul apărând intempestiv cu o maşină în zonă şi ţinând evidenţa zilnică a clienţilor.
Astfel, timp de 3 săptămâni aceasta a reuşit să obţină un beneficiu de circa 4.000 Euro (câte 60-800 Euro/noapte), sumele fiind predate inculpatei V.C. .
În final, împreună cu verişoara sa I.(C.)C.L. s-a reuşit recuperarea paşapoartele şi scăparea de sub supravegherea coinculpaţilor, refugiindu-se în alte localităţi, cu ajutorul a doi tineri, cunoscuţi ai acesteia din urmă.
S-a considerat că inculpaţii au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale din mai 2005 şi până în aprilie 2006, săvârşind la diferite intervale de timp acţiuni de autorat, care fac parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată conf. art.41 alin. (2) C. pen., în modalităţile recrutării, transportării, cazării şi primirii, prin înşelăciune şi ameninţare, în scopul exploatării femeilor prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Astfel, I.G.S. a recrutat pe minora I.R.N., relatându-i că poate lucra într-un bar de noapte ori practicând prostituţia din care se poate obţine bani mulţi iar după găzduirea acesteia de coautorii V.C. şi D.A. a fost lovită şi ameninţată în acest scop pentru a-şi plăti datoria în sumă de 760 Euro.
Pe de altă parte, ei au iniţiat şi constituit un grup ocazional în scopul comiterii de infracţiuni, respectiv obligarea la practicarea prostituţiei de către cele patru părţi vătămate, acţiuni desfăşurate în mod coordonat, fiecare contribuind specific prin împărţirea actelor subsumate şi necesare realizării scopului, acela de trafic de persoane, atribuţiile esenţiale constând în: D.A.- rolul de lider, C.V. - supraveghetoare a părţilor vătămate iar I.G.S. - recrutare, transport şi supraveghere a acestora.
S-a constatat de asemenea că pe parcursul cercetării judecătoreşti coinculpaţii D.A. şi V.C. nu au dat declaraţii, înţelegând să beneficieze de dreptul la tăcere admis în art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Audierea părţii vătămate I.R.N., în lipsa reprezentantului legal, care a semnat declaraţia dată în faza de urmărire penală s-a apreciat ca fiind efectuată în limita dispoziţiilor art. 481 alin. (1) C. proc. pen., respingându-se ca neîntemeiată susţinerea apărării privind incidenţa art. 64 alin. (2) din acelaşi cod, mijlocul de probă obţinându-se în mod legal.
Faţă de imposibilitatea audierii la primul grad de jurisdicţie a părţilor vătămate I.(C.)C.L., I.R.N. şi F.G.E., pentru a da eficienţă principiului contradictorialităţii procesului penal s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) rap. la art. 325 alin. (2) şi art. 77 C. proc. pen.
Cât priveşte pe inculpatul I.G.S., faţă de conduita adoptată în cursul urmăririi penale, în sensul facilitării identificării şi prinderii acestora ulterior datei de 10 octombrie 2007, s-a apreciat că sunt întrunite dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
La respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice privind infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în proxenetism prev. de art. 329 C. pen., parte vătămată fiind minora I.R.N., s-au avut în vedere faptul că a fost recrutată de inculpatul I.G.S. care i-a plătit transportul şi obţinerea paşaportului, cunoscându-i situaţia financiară precară şi dorinţa de a pleca din ţară iar consimţământul a fost viciat atât de încurajările primite de la verişoara sa cât şi ale făptuitorului, care a asigurat-o asupra posibilităţii alternative de a alege între practicarea prostituţiei şi o activitate licită într-un club.
Starea de recidivă s-a constatat în raport de pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 15/1995 a Curţii de Apel Galaţi pentru art. 26 rap. la art. 208-209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. (executată 17 septembrie 1993 - 24 martie 1997 conf. art. 60 C. pen.) pentru inculpatul D.A. şi respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2206 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin nerecurare la 8 februarie 2003, suspendată sub supraveghere potrivit art. 861 C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru inculpatul I.G.Ş.
Cu privire la inculpata V.C. s-a considerat că atâta timp cât a participat alături de ceilalţi doi inculpaţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, săvârşind acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, răspunderea penală este atrasă pentru o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată şi nu în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. ce reglementează concursul real a două fapte de acelaşi gen.
Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpaţii D.A., I.G.S. şi V.C. , care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpaţii D.A. şi V.C. au invocat nulitatea absolută a hotărârii atacate întrucât cauza s-a judecat în şedinţă publică, cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Aceeaşi inculpaţi au solicitat achitarea, în baza art.10 lit. c) pentru inculpatul D. şi în baza art. 10 lit. a) pentru inculpata V. şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de minori şi de persoane în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.
Inculpatul I.G.S. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism.
Tot inculpaţii au solicitat, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 30 din 4 martie 2009 a admis apelurile inculpaţilor şi a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, în sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă adăugate pedepselor principale, urmând ca aceştia să execute:
- D.A. - pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe un termen de 7 ani;
- I.G.S. - pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),e) C. pen. pe un termen de 5 ani, la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară;
- V.C. - pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe un termen de 4 ani.
Instanţa de apel a reţinut că motivul de apel vizând nulitatea absolută a sentinţei nu este întemeiată, întrucât norma invocată protejează inclusiv interesele minorilor victime, iar nerespectarea acesteia este sancţionată cu nulitate absolută conform art. 197 alin. (1) şi (3) numai în măsura în care publicitatea procesului ar fi adus vreo vătămare acestora, aspect neconfirmat în cauză, victima minoră I.R.N. neprezentându-se la primul grad de jurisdicţie.
S-a mai apreciat că solicitările inculpaţilor D. şi V. de achitare nu pot fi primite, probele administrate dovedind comiterea de către aceştia a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
De asemenea, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, constatându-se că Decizia nr. XVI/2007 adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii nefiind aplicabilă la situaţia de fapt stabilită prin mijloacele de probă examinate, din care rezultă vicierea consimţământului celor patru victime, limitarea libertăţii acestora de acţiune şi voinţă, ameninţarea şi exercitarea de violenţe.
S-a apreciat ca întemeiată critica privind individualizarea pedepselor, constatându-se că sporurile de pedeapsă nu se justifică, atâta timp cât scopul acesteia poate fi atras prin dozarea pedepsei, sub maximul special, sens în care au fost admise apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii V.C., D.A. şi I.G.S.
Inculpata V.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 solicitând în principal achitarea întrucât nu se face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnată ci, mai mult, chiar a fost o victimă a infracţiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul I.
În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism şi reducerea pedepsei.
Inculpatul D.A. a invocat o serie de neregularităţi ale modului în care s-a desfăşurat urmărirea penală şi a solicitat, prin motivele scrise şi cele formulate oral, achitarea sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism şi reducerea pedepsei.
Inculpatul I.G.S., în temeiul cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând Decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpaţii V.C. şi D.A., prin care aceştia solicită achitarea, nu este fondat.
Probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, la prima instanţă şi completate în apel dovedesc că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect stabilite, pronunţându-se condamnarea inculpaţilor.
S-au avut astfel în vedere declaraţiile constante date în cursul procesului de inculpatul I.G.Ş. şi partea vătămată T.C., ale martorilor I.N. şi C.C., ale victimelor F.G., I.C.L., I.R.N. şi inculpatei V.C., efectuate la urmărirea penală, precum şi procesele verbale încheiate în aceeaşi fază procesuală, cu ocazia confruntărilor dintre victime şi inculpaţi, percheziţiilor domiciliare, identificării apelanţilor din fotografiile aflate în baza de date a poliţiei şi transcrierii convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii I.G.Ş. şi V.C., înregistrate în condiţiile art. 91 şi urm. C. proc. pen.
Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracţiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obţinerii de foloase din practicarea prostituţiei, rezultă cu certitudine că în contextul unor relaţii prestabilite în anului 2004, în înţelegere coinculpaţii D.A., I.G.Ş. şi V.C. au comis acţiuni prevăzute ca modalităţi alternative în sensul art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 constând în recrutarea prin înşelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea şi plasarea părţilor vătămate T.C., F.G., I.C.L. şi I.R.N. (minoră) pe teritoriul Italiei, constrângându-le fizic şi moral să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, contra unor sume de bani, beneficii pe care şi le-au însuşit, împărţindu-le proporţional participaţiei la activitatea infracţională.
În concret, în intervalul 2005 - 2006 conjugându-şi acţiunile şi profitând de situaţia materială precară sau conflictele familiale cu care se confruntau respectivele tinere femei din judeţul de domiciliu, inculpatul I.G.Ş. a reuşit să le convingă să accepte să lucreze în cluburi de noapte din oraşul Roma, asigurându-le că vor obţine venituri mari, în baza unor relaţii contractuale licite.
Potrivit atribuţiilor stabilite în cadrul grupului, după racolarea acestora, el s-a preocupat de obţinerea paşapoartelor, plătindu-le parţial sau în tot transportul la Galaţi, în trei situaţii însoţindu-le până la destinaţia finală, unde erau primite de coinculpatul D.A. şi respectiv inculpata V.C., care deţinea un apartament special închiriat "pentru fetele acestuia din urmă" , ajutată fiind în unele cazuri şi de alte persoane respectiv D.C. zis "Ţ.", L.M. zis "T.", V.M.A. zis "C." şi I.V.
Limitarea libertăţii de voinţă şi acţiune privind viaţa sexuală s-a realizat în primul rând prin reţinerea paşapoartelor, după care în contextul inexistenţei vreunei surse de venituri şi necunoaşterii limbii, victimele treceau sub supravegherea coinculpatei V.C., apropiata apelantului D.A. şi desemnată să colecteze sumele realizate, ea însăşi practicând prostituţia.
S-a dovedit de asemenea că în scopul executării rezoluţiei infracţionale, aceeaşi inculpată, pe lângă asigurarea locuinţei, iniţierea şi procurarea vestimentaţiei "adecvate", urmărea respectarea unui anume program de lucru (între orele 17,00 până la 4,00 sau 5,00 dimineaţa), perioadă în care cele patru victime erau obligate să se expună în stradă, în frig, îmbrăcate sumar, purtând tocuri înalte, în locurile repartizate pentru racolarea clienţilor, să nu refuze ofertele acestora, să practice preţurile anume stabilite de asociaţii făptuitori, în caz contrar fiind ameninţate că atitudinea va fi adusă la cunoştinţa coinculpaţilor D.A. "şeful" şi I.G.Ş.
Credibilitatea şi vicierea consimţământului s-au obţinut în unele cazuri chiar de la primirea în apartamentul din Roma, când informată fiind asupra scopului real în care a fost racolată şi refuzând să practice prostituţia la stradă, în prezenţa coinculpatului I.G.Ş. victima T.C. a fost atenţionată de apelantul D.A. "că o să ajungă acasă la pachet dacă nu îl ascultă şi va păţi ceea ce a păţit şi M.", aceasta din urmă prezentând semne de violenţă la ochi şi mâini.
Pe de altă parte în situaţia în care avea dubii asupra stăruinţei victimelor în racolarea clienţilor, în prezenţa acestora, inculpata V.C. desemnată "şefa prostituatelor", purta convorbiri telefonice lăsând să se înţeleagă solicitarea intervenţiei coinculpaţilor, acte materiale coordonate cu apariţia în zonă a altor persoane între care şi apelantul I.G.Ş.
Consecinţele nerespectării regulilor impuse potrivit programului coordonat de apelantul D.A. au fost percepute direct de partea vătămată I.(C.)C.L. şi minora I.R.N., care locuind cu alte două tinere minore, au declarat constant în faza de urmărire penală, că aproape zilnic acestea din urmă erau lovite de coinculpaţii I.G.Ş. şi V.C.
Susţinerea apelantului D.A. în sensul că trimiterea în judecată ar fi rezultatul unui consens fraudulos intervenit între fostul asociat I.G.Ş. şi victimele interesate în obţinerea unor daune morale, pe lângă faptul că nu este justificată în vreun mod, contravine inclusiv înscrisurilor depuse ca acte noi în recurs, precum şi apărărilor formulate la audierea în faţa instanţei de control judiciar.
Astfel, prin relaţiile comunicate de către Serviciul de Evidenţă Operativă al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră se confirmă împrejurările relatate de victimele T.C. şi F.G. în sensul că atât în anul 2005, cât şi în anul 2006, de regulă la sfârşitul lunii, apelantul D.A. "şeful R." se deplasa la Roma pentru încasarea beneficiilor cuvenite, locuind în aceeaşi casă cu persoana sa de încredere coinculpata V.C., cea care îl informa asupra numărului clienţilor, sumelor realizate şi conduitei tinerelor obligate să se prostitueze la stradă.
Împrejurarea că în evidenţele Serviciului de trecere a frontierei nu se regăseşte vreo menţiune privind deplasările din anul 2005, nu poate susţine prezumţia de nevinovăţie cât timp proba scrisă atestă că deşi acesta a părăsit teritoriul statului român prin PTF Borş în datele de 14 martie 2002 şi 01 iunie 2006, s-a reîntors prin vama Nădlac abia la 18 septembrie 2006.
Este cert aşadar că în perioada martie 2002 - iunie 2006 tranzitarea s-a efectuat în condiţii de clandestinitate, deoarece atât în aprilie 2006 cât şi la 12 mai 2006 el s-a aflat în municipiul Galaţi, pentru acceptarea primirii "în afacere" a părţilor vătămate I.(C.)C.L. şi verişoarei sale, minora I.R.N., în ultimul caz preocupându-se de îmbarcarea în mijlocul de transport şi predând personal paşaportul acesteia conducătorului auto.
Prin urmare, el nu s-a aflat exclusiv pe teritoriul României după anul 2004 când a fost expulzat din Spania şi nici nu a reluat deplasările în afara acestuia în ianuarie 2007 când statul român a aderat la Uniunea Europeană, aşa cum a declarat în şedinţa publică din data de 09 ianuarie 2009 iar afacerile sale cu inculpatul I.G.S. în realitate nu au avut ca obiect comercializarea de produse cosmetice ci recrutarea tinerelor dornice să meargă „la muncă" în Italia, respectiv primirea şi trimiterea acestora în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei la stradă, în interesul său şi al celor doi asociaţi - coinculpaţi.
Plasarea părţilor vătămate sub total control al celor trei apelanţi, asociere în cadrul căreia acesta avea rolul de lider şi organizator al grupului, apelantul I.G.S. pe acela de racolator şi transportator iar inculpata V.C. de "supraveghetoare a victimelor" şi persoană desemnată pentru colectarea câştigurilor ilicite, rezultă indubitabil din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în condiţiile art. 91 şi urm. C. proc. pen., purtate în perioada 10 -12 octombrie 2007 între ultimii doi făptuitori.
Că apelanta V.C. era în relaţii apropiate cu inculpatul D.A. şi de fapt în lipsa celor doi "şefa prostituatelor" rezultă şi din procesul - verbal întocmit cu ocazia verificării telefonului acestuia, în memoria căruia s-au regăsit o serie de apeluri recepţionate şi numere formate de la telefon utilizat în Italia, inclusiv în luna octombrie 2007, anterior identificării prin intermediul apelantului I.G.S. şi punerii în executare a mandatului European de arestare emis împotriva sa.
Separat de aceasta din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate şi martorei I.N. rezultă cu certitudine că racolarea victimei minore I.R.N. (născută la 20 martie 1989), consăteanca şi ruda inculpatului I.G.S., s-a efectuat prin inducerea în eroare asupra naturii locului de muncă, profitându-se de situaţia materială precară a acesteia şi mamei sale, de lipsa de instrucţie şi informaţie minimă privind exercitarea unui contract încheiat în afara statului român, având ca obiect "lucrul cu clienţii", într-un bar, ea fiind la prima ieşire din ţară.
Confirmarea unor convorbiri telefonice purtate cu victima I.(C.)C.L., nu poate conduce la înlăturarea sau atenuarea răspunderii penale a apelantului, cât timp s-a dovedit rolul esenţial avut în acceptarea ofertei, prin insistenţele repetate şi demersurile efectuate pentru obţinerea paşaportului, procurii de reprezentare, deplasarea la Galaţi şi preluarea de către coinculpatul D.A.
De altfel, intervenţia rudei apropiate poate fi şi consecinţa constrângerii fizice ori psihice exercitate la reşedinţa din Roma de către ceilalţi participanţi la activitatea infracţională, în contextul statutului de victimă exploatată în condiţiile expuse.
La aceasta se adaugă împrejurarea că după preluarea de către inculpata V.C., reţinându-i-se paşaportul sub motivaţia achitării datoriei în sumă de 700 Euro, nefiind de acord să practice prostituţia la stradă, minora-victimă a fost supravegheată direct de inculpatul I.G.S., care pe lângă ameninţările adresate, zilnic a supus-o la rele tratamente, lovind-o cu motivaţia că nu ar fi depus suficientă stăruinţă pentru racolarea clienţilor interesaţi să consume relaţii cu asemenea tânără.
Rezultând aşadar că în modalităţile expuse, asociindu-se în vederea obţinerii de câştiguri ilicite prin limitarea dreptului de voinţă şi acţiune a celor patru victime între care una minoră, deci sub forma unui grup cu o anume specializare dar fără o structură piramidală conformă art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea apelanţilor D.A. zis "B. " sau "R.", I.G.S. zis "P." şi V.C. zisă "M.", obţinând beneficii în sumă de 20.000 Euro, 3.000 Euro şi respectiv 17.000 Euro, condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., secundul şi cu aplic. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 este legală.
Statutul de victimă a infracţiunii invocat de inculpata V.C. în mod corect nu a fost reţinut, nefiind aplicabile prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Chiar dacă în perioada incriminată şi ea a practicat prostituţia, probele prezentate mai sus au dovedit că, în asociere cu ceilalţi doi inculpaţi, a acţionat asupra celor patru victime, având calitatea de supraveghetoare şi sarcini de colectare a sumelor realizate, răspunderea sa penală fiind corect stabilită.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de toţi inculpaţii, nu este fondat.
În mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia nr. XVI/2007 a I.C.C.J. în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi sancţionarea asigurării ilicite a mijloacelor de existenţă.
În speţă, s-a dovedită că acţiunile convergente săvârşite de cei trei coinculpaţi au fost subsumate obţinerii de venituri ilicite din practicarea prostituţiei, prin vicierea consimţământului celor patru victime, induse în eroare asupra condiţiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultăţile materiale în care se aflau de lipsa de informaţie şi instrucţie. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acţiune şi voinţă prin reţinerea paşaportului, fiind obligate la racolarea clienţilor după un anumit program, exercitându-se asupra lor ameninţări şi violenţe.
S-a probat, prin urmare activitatea de constrângere desfăşurată de inculpaţi asupra victimelor, astfel că, în mod corect s-a stabilit incidenţa art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001.
De altfel, în cazul victimei persoană minoră, consimţământul chiar liber exprimat, nu are nici o relevanţă pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 13, dat fiind că textul nu o cere.
Ultimul motiv de recurs invocat de recurenţii inculpaţi, prin care se critică individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) este de asemenea, nefondat.
În apel, în mod corect, s-a apreciat nelegala acordare a sporurilor de pedeapsă şi au fost înlăturate, astfel că aceştia au de executat pedeapsa stabilită la limita minimă specială înscrisă în textele incriminatorii.
Perseverenţa manifestată în activitatea infracţională, modalitatea de operare, acţiunea în grup şi cuantumul foloaselor obţinute, sunt elemente care fac ca solicitarea de reducere a pedepselor să nu poată fi primită.
Cât priveşte criticile formulate de inculpatul D. privind neregularităţile efectuării urmăririi penale, acestea nu se circumscriu nici unuia din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., incluzând şi onorariile apărătorilor din oficiu pentru victimele intimate.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru fiecare inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.C. , D.A. şi I.G.S. împotriva deciziei penale nr. 30 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate V.C. , durata arestării preventive de la 21 decembrie 2007, la 12 iunie 2009, pentru recurentul inculpat D.A., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 11 octombrie 2007, la 12 iunie 2009, iar din pentru recurentul inculpat I.G.S., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 9 octombrie 2007, la 12 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat I.G.S. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea sa, iar suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate F.G., C.L.C., I.R.N. şi T.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurenţii inculpaţi V.C. şi D.A. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate F.G., C.L.C., I.R.N. şi T.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2224/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2503/2009. Penal → |
|---|
