ICCJ. Decizia nr. 2317/2009. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2317/2009
Dosar nr. 3/118/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 97 din 28 februarie 2001 pronunţată de Tribunalului Constanţa, în Dosarul penal nr. 1215/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului G.M.A.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) inculpatul G.M.A.S. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.519.054.251 ROL şi a sumei de 517.518.977 ROL către partea civilă Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Constanţa, reprezentând neplata taxelor vamale conform Adreselor nr. 13505 de la 3 septembrie 1998, 12807 de la 17 august 1998, precum şi a majorărilor legale de întârziere aferente calculate conform H.G. nr. 354/1999.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantităţii de 537,500 tone zahăr în valoare de 1.599.389.121 ROL indisponibilizată, aflată în custodia SC A.M. Constanţa.
Prin Decizia penală nr. 246/P din 07 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. 859/P/2002 s-a admis apelul declarat de inculpatul G.M.A.S., s-a desfiinţat în totalitate hotărârea apelată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanţa pentru judecare fondului, cu citarea inculpatului.
S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 137 de la 26 martie 2001 al Tribunalului Constanţa şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. R.1893/2002 din 16 octombrie 2002.
Prin Sentinţa penală nr. 196 de la 15 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 3/118/2002 (nr. vechi R.1893/2002) Tribunalul Constanţa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) a dispus achitarea inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor din Direcţia Regională Vamală Constanţa.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantităţii de 537,500 tone zahăr indisponibilizată şi lăsată în custodia SC A.M. Constanţa, conform Ordonanţei din 02 septembrie 1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa sau a sumelor de bani rezultate din valorificarea acestei cantităţi de zahăr.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Sumele reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului de Justiţie ca şi onorariul de traducător.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La rejudecarea cauzei instanţa a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări şi la administrarea altor probe.
Inculpatul H.M.A.A.N. fiind audiat a declarat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Astfel, acesta a susţinut că infracţiunile reţinute au fost săvârşite anterior venirii sale în România şi că de fapt persoana la care se face referire în actul de inculpare că ar fi vinovată de comiterea infracţiunilor este fratele său, numitul G.M.A.S.
Inculpatul a mai susţinut că numele său real este H.M.A.A.N., putând dovedi acest lucru cu actele sale de identitate. A mai arătat că a venit pentru prima dată în România la data de 10 martie 2001, obţinând statutul de refugiat după 2 - 3 zile. Inculpatul a negat că ar fi declanşat cu ocazia depistării sale de către organele de poliţie că numele său ar fi G.M.A.S.
Referitor la fratele său, numitul G.M.A.S., care în prezent este decedat, a susţinut că acesta a venit în România în perioada anilor 1995 - 1996 şi a sta până la sfârşitul anului 1998 şi din câte ştie s-a ocupat de comerţ.
Pornind de la aceste susţineri ale inculpatului şi având în vedere şi înscrisurile existente la dosar s-a apreciat că se impune a fi lămurită identitatea acestuia.
Prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.S., susţinându-se în înscrisurile depuse la dosar, ulterior, că este vorba despre una şi aceeaşi persoană cu H.M.A.A.N.
Din Adresa nr. 145809 de la 03 decembrie 2002 adresată Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică a rezultat că amprentele papilare prelevate de la persoanele cu datele H.M.A.A.N. şi G.M.A.S. aparţin aceleiaşi persoane.
Din Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a rezultat că numitul H.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaştere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001, înregistrată sub nr. 11629/c/DD, ocazie cu care a declarat că se numeşte H.M.A.A.N., născut în Irak. Cererea sa a fost înregistrată cu „identitate declarată”, întrucât nu a prezentat niciun act care să-i ateste identitatea.
Prin Sentinţa civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea celui în cauză i s-a acordat stat de refugiat în România.
Ulterior, la data de 10 septembrie 2002 Institutul de criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei a semnalat că în urma examinării în banca de date a sistemului AFIS s-a constatat ă fişa cu impresiunile papilare prelevate numitului H.M.A.A.N. corespunde, în evidenţa centrală a amprentelor papilare, cu cele prelevate de la numitul G.M.A.S., născut în Irak.
Întrucât prin Adresa cu nr. 1215 de la 22 august 2002, Serviciul de poliţie Port Constanţa a înaintat declaraţia cetăţeanului irakian în care acesta a recunoscut că numele său real este G.M.A.S., fiind înregistrat în evidenţe şi cu această identitate. Sub această identitate sus-numitul nu a depus cerere de recunoaştere a statutului de refugiat.
Din Adresa nr. 2181235 de la 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări a rezultat că la data de 22 august 2002 IPT Constanţa - Serviciul de Poliţie Port Constanţa a solicitat efectuarea unor demersuri în vederea obţinerii unui document de identitate pentru cetăţeanul irakian G.M.A.S., fiul lui M. şi S., născut în R., Irak, care a fost introdus în arestul IPJ Constanţa la data de 21 august 2002. S-a arătat că cel în cauză a fost identificat de Poliţia municipiului Bucureşti în data de 20 august 2002, iar în urma verificărilor s-a stabilit că este urmărit general, fiind căutat de IPT Constanţa.
Cu ocazia depistării, s-a stabilit că datele de identitate prezentate cu această ocazie sunt false, sus-numitul prezentându-se sub numele de H.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak, prezentând în acest sens legitimaţia de şedere temporară pentru cetăţeni străini, având calitatea de refugiat, respect seria H nr. X, document eliberat de ONR la data de 06 iulie 2001 şi un permis de conducere internaţional cu aceleaşi date false, din 11 decembrie 2000, eliberat de autorităţile irakiene.
În cuprinsul aceleiaşi adrese s-a mai arătat că, fiind audiat, acesta a recunoscut că s-a folosit de această identitate falsă în scopul de a se sustrage de la executarea mandatului despre a cărui existenţă avea cunoştinţă.
În urma elementelor de identificare (fotografii, semnalmente), cât şi propria declaraţie, s-a stabilit că în realitate adevărata sa identitate este cea pentru care s-a solicitat darea în urmărire generală, arătându-se că cererea de eliberare a unui act de identitate este pertinentă.
Prin Adresa nr. 435535 de la 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Serviciul de Evidenţă Operativă a rezultat că cetăţenii irakieni G.M.A.S. şi H.M.A.A.N. nu figurează în evidenţe, anterior anului 2001, cu intrări/ieşiri în/din România.
Contrar menţiunilor din această adresă, din procesul-verbal încheiat la data de 14 august 1998 la sediul Serviciului de Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Probleme de Migrări a rezultat că numitul G.M.A.S. figura în evidenţele serviciului ca aflându-se pe teritoriul României, încă din data de 07 decembrie 1994.
Prin Adresa nr. 748829/C.D. din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare s-a comunicat că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat de către Poliţia Port Constanţa numitul G.M.A.S.
Din analiza înscrisurilor prezentate mai sus a rezultat că în opinia organelor de cercetare penală numele real al inculpatului este G.M.A.S., având în vedere solicitarea Serviciului de Poliţie Port Constanţa adresată Oficiului Român pentru Imigrări în vederea efectuării unor demersuri în vederea obţinerii unui document de identitate pentru cetăţeanul irakian G.M.A.S.
În opinia instanţei însă, numele real al inculpatului este H.M.A.A.N., în condiţiile în care la data de 27 martie 2001, a depus cerere de recunoaştere a statutului de refugiat, fiindu-i eliberată legitimaţia seria R nr. 629/2001 pe acelaşi nume.
De asemenea, inculpatul din prezenta cauză a fost condamnat pe numele de H.M.A.A.N., prin Sentinţa penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 6 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 20 noiembrie 2007.
După eliberarea din penitenciar, inculpatului i-a fost eliberată, de către Oficiul Român pentru Imigrări, legitimaţia de şedere temporară seria H nr. Y de la 06 decembrie 2007, cu aceleaşi date, respectiv H.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak.
Pe de altă parte, deşi la dosar există copia unei legitimaţii de şedere temporară, cu seria H nr. Z, emisă pe numele de G.M.A.S., nu rezultă organul emitent al acestei legitimaţii şi nici nu s-a făcut dovada că anterior eliberării acestei legitimaţii a existat o cerere formulată în acest sens de numitul G.M.A.S.
De asemenea, pe numele aceleiaşi persoane s-a mai eliberat o legitimaţie seria B nr. B1, la data de 01 august 1995, în baza paşaportului seria M nr. M1. Deşi, ar rezulta că persoana cu numele de G.M.A.S. a intrat legal în România, pe baza paşaportului, din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008, a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Serviciul de Evidenţă Operativă, a rezultat că această persoană nu figurează în evidenţe, anterior anului 2001, cu intrări/ieşiri în/din România.
Totodată, deşi există două legitimaţii eliberate pe numele de G.M.A.S., anterior anului 2001, nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar că s-a realizat şi o amprentare a persoanei cu acest nume, la acel moment.
S-a mai reţinut că, la momentul depistării sale, inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., aspect contestat însă de către acesta, care a susţinut că nu ar fi făcut o asemenea susţinere.
Deşi în înscrisurile depuse la dosar s-a făcut vorbire despre existenţa unei declaraţii a inculpatului prin care acesta ar recunoaşte că numele său real este G.M.A.S., nu s-a făcut şi dovada existenţei acestei declaraţii.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nemotivat se susţine că permisul de conducere internaţional, găsit asupra inculpatului cu ocazia depistării, eliberat la data de 11 decembrie 2000 de autorităţile irakiene, pe numele de H.M.A.A.N. este fals în lipsa unor date concrete pe care să se întemeieze această susţinere.
Mai trebuie menţionat şi faptul că la solicitarea instanţei s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, copia tradusă a certificatului de deces al numitului G.M.A.S.
Din declaraţia martorului M.M.A.A.E.B., propus în apărare de către inculpat a rezultat că-l cunoaşte pe acesta din anul 2002 şi ştie că numele său este M.H.
Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, în opinia instanţei numele real al inculpatului este H.M.A.A.N.
Instanţa a procedat la audierea martorilor din lucrări, atât la prima judecată, cât şi la rejudecare.
La prima judecată au fost audiaţi martorii M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. şi I.A.
Martorul M.M. (taximetrist) a declarat că în ziua de 03 august 1998 l-a dus cu maşina pe numitul F. în Portul Constanţa pentru a ridica un container, fără să-i precizeze conţinutul acestuia. Numitul F. mai era însoţit de alte persoane, tot cetăţeni arabi. A aşteptat în maşină între orele 9.00 - 17.00, timp în care l-a văzut pe F. discutând cu un cetăţean arab care avea un C. verde. Împreună cu F. şi ceilalţi doi cetăţeni arabi a participat la vămuirea a 2 containere, luând trei saci, unul dintr-un container şi doi dintr-un container, pe care i-a dus la maşină, urmând să-i transporte ulterior la restaurantul I.
Martorul M.A. a arătat că a venit în România în anul 1991, iar din anul 1992 s-a ocupat de activitatea de comisionar pentru patroni români şi arabi. Astfel, l-a cunoscut pe numele F. pe care l-a rugat să-i procure zahăr, pe care să-l valorifice pentru a face rost de bani. După un timp a fost anunţat telefonic de către F. care i-a spus că are cunoştinţă de faptul că ar fi nişte zahăr în port, motiv pentru care, cu autoturismul său C. verde, s-a deplasat în Constanţa. La solicitarea lui F. s-a împrumutat de la numitul E. de 3.000 RON, pentru plata vămii. Ulterior însă, nu a mai primit zahărul, întrucât F. i-a spus că patronul nu mai vrea să vândă, ci caută un lor de depozitare. Cunoscând că are un depozit a luat legătura cu numitul E. care a fost de acord să depoziteze zahărul. A arătat martorul că au fost transportate un număr de 20 - 25 de containere, contravaloarea transportului fiind achitată la solicitarea lui F. de către numitul E.
Martorul B.D. a declarat că în vara anului 1998 lucra la sectorul vamal - Constanţa Port. S-a prezentat la el declarantul vamal M.A. pentru efectuarea formalităţilor vamale în ceea ce priveşte importul unui număr de 20 containere cu zahăr, lucrarea fiindu-i repartizată de şeful de serviciu. A precizat martorul că marfa a fost introdusă în ţară cu scutire vamală pe baza unui certificat de investitor şi o declaraţia pe proprie răspundere a angajatorului, fiind depuse şi documentele necesare acordării regimului vamal. Potrivit declaraţiei martorului numitul M. s-a prezentat însoţit de investitor, care era un cetăţean irakian.
Martorul D.G. - conducător auto la SC 2S SRL Constanţa, a arătat că patronul său S.Ş. i-a transmis că trebuie să efectueze un transport cu containere, pe ruta Constanţa - Bucureşti Chitila, containere ce conţineau cafea. Martorul a arătat că transportul s-a efectuat la societatea T., în aceeaşi zi fiind transportat încă un container de un coleg al său. A mai precizat martorul că nu cunoaşte cine s-a ocupat de vămuirea mărfii şi nici cum s-a făcut exact plata, însă este posibil cu ordin de plată.
Martorul L.A. - casieră la SC CFR T.A. SA a declanşat că avea ca atribuţie încasarea prestaţiilor calculate de biroul de expediţie. În ziua de 31 iulie 1998 a venit la ghişeu un cetăţean arab care i-a înmânat documentaţia pentru un număr de 13 containere încărcate cu zahăr, pentru firma T., acesta fiind însoţit şi de alţi cetăţeni, tot arabi. La data de 4 august 1998 şi respectiv data de 7 august 1998 s-au mai efectuat operaţiuni de plată pentru transporturi de zahăr tot de către un cetăţean arab, pentru aceeaşi firmă.
Martora D.C. - a arătat că în luna octombrie 1997 era angajată la secţia SCM - Punct de lucru Bucureşti Noi în funcţia de casier şi avea ca atribuţie calcularea contravalorii transporturilor. A declarat că la data de 31 iulie 1998 au fost primite o serie de documente pentru un număr de 12 containere încărcate cu zahăr, pentru SC T., pentru care, împreună cu colega sa, a calculat prestaţiile. În acest timp în birou s-au aflat trei persoane, care nu vorbeau corect româneşte, posibil arabi, care solicitau urgentarea calculelor. După efectuarea calculelor cei trei au achitat contravaloarea la casierie. Aceleaşi operaţiuni au mai fost efectuate la 4 august 1998 şi 7 august 1998, pentru un container şi respectiv 2, de fiecare dată contravaloarea prestaţiilor fiind achitată de un cetăţean arab.
Martor M.C. - la data de 29 iulie 1998 a primit dispoziţie de la şeful său să efectueze un transport. S-a deplasat la terminalul de containere SOCEP unde a încărcat un container şi după efectuarea operaţiunilor de vămuire şi sigilarea acestuia a plecat spre Chitila, unde a ajuns în jurul orelor 2.00 - 23.00. Aici a fost preluat de un cetăţean arab care i-a indicat unde să descarce, constatând că era vorba de saci cu cafea verde. După descărcare, transportul a fost achitat tot de un cetăţean arab căruia i-a înmânat factura. La recunoaşterea din fotografii a arătat că, într-adevăr, a indicat două persoane ca fiind cele care au preluat marfa la Chitila, fără a fi influenţat în vreun fel, dar a menţionat că şi la acel moment a precizat că nu este sigur.
Martor C.G. - a declarat că în luna august 1998 s-a deplasat la depozitele numitului V. de unde a luat 22 tone de zahăr pe care l-a transportat la societatea soţiei sale, respectiv SC I.I., având aviz de expediţie, urmând ca ulterior să se emită factura. Cu acea ocazie i-a împrumutat numitului V. suma de 5.000 RON.
Martorul V.E. - a declarat că i s-a oferit posibilitatea de a achiziţiona o cantitate mai mare de zahăr de la un cetăţean arab, numitul M. La sosirea mărfii în depozitele sale, a arătat că aceasta a fost evaluată de către organele de poliţie, sigilată. Odată cu marfa a primit şi avizul de expediţie.
Martor V.C. - şofer la SC B&B I. Constanţa, în luna iunie 1998 a încărcat maşina cu cafea verde şi după efectuarea vămuirii a primit o copie de pe declaraţia vamală, foaia de transport şi specificaţia containerului, deplasându-se la depozitul Chitila. A menţionat că în apropierea depozitului era o instalaţie de prăjit cafea.
Martorul P.A. - şofer la G.I. Constanţa, a fost anunţat că va efectua un transport la Bucureşti. Containerul s-a încărcat de la SOCEP, după care s-a deplasat pentru vămuire. Aici a observat mai mulţi cetăţeni arabi care se agitau, dar nu a văzut ce acte au fost prezentate la vamă. După ce a primit o copie de pe declaraţia vamală şi aviz s-a deplasat la Chitila unde a descărcat marfa, respectiv cafea verde, şi i s-a achitat contravaloarea transportului. În apropierea depozitului a observat o instalaţie de prăjit cafea.
Martora O.C. - magaziner comercial la Terminalul transcontainere Bucureşti. În luna iulie 1998, într-o dimineaţă s-au prezentat mai mulţi cetăţeni arabi cu documentaţia necesară, cărora le-a eliberat mai multe containere încărcate cu zahăr, după ce au achitat la casierie contravaloarea serviciului efectuat. A mai declarat martora că lucrătorii de poliţie i-au prezentat fotografii cu cetăţeni arabi, recunoscând pe G.M.A., cel care s-a recomandat ca fiind patronul, şi pe numitul S.A.A., cel care a ştampilat documentele. Din discuţiile cu aceştia a înţeles că zahărul trebuia să ajungă la o fabrică de biscuiţi, deşi a fost predat unor persoane fizice.
Martora I.A. - la data de 4 august 1998 s-a prezentat la biroul său numitul F., cetăţean arab, care i-a prezentat documentele pentru 25 containere cu zahăr. Întrucât nu el era proprietarul mărfii, i-a prezentat o fotocopie a paşaportului proprietarului al cărui nume nu şi-a mai aminteşte, dar pe care l-a precizat la urmărirea penală.
La rejudecare au fost audiaţi următorii martori: M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. şi P.I.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că în perioada martie - iunie 1998, SC T. SRL a cumpărat cantitatea de 216.000 kg cafea verde, inculpatul G.M.A.S. prezentându-se la autoritatea vamală cu setul de documente pentru efectuarea operaţiunilor de vămuire. S-a reţinut că a fost ajutat de numitul M.F.A.K.E.H., fiind cunoscător al limbii române.
S-a arătat că deşi s-au întreprins multiple verificări cafeaua importată nu a fost găsită şi nu s-a putut stabili modul în care a fost valorificată, stabilindu-se însă că nu a fost supusă unui proces de producţie cum susţinuse inculpatul că se va întâmpla.
Martorul M.A. - nu-i cunoaşte numele inculpatului, îl ştie doar din vedere, întâlnindu-se de câteva ori; nu cunoaşte amănunte în legătură cu operaţiunile de import derulate de inculpat; nu a fost în raporturi comerciale cu inculpatul; în perioada 1997 - 1998 lucrătorii de poliţie i-au arătat un document în care figura un cetăţean, fiind întrebat dacă este cumva inculpatul, arătând că nu a recunoscut figura acelei persoane văzând pentru prima dată acea fotografie; a intermediat operaţiuni de vânzare-cumpărare de zahăr pentru un domn O. sau L.
Martorul D.G. - nu-l cunoaşte pe inculpat; a transportat o anumită cantitate de cafea, respectiv un container, de la terminalul Socep la Chitila; documentele au fost întocmite de firma de shipping, respectiv de declarantul vamal, primind declaraţia vamală şi specificaţia de transport; la depozitul Chitila unde a predat marfa şi documentele erau numai cetăţeni arabi. Martorul a fost audiat şi în cursul urmăririi penale, arătând că la poliţie i-au fost arătate 4 planşe fotografice, nerecunoscând nicio persoană.
Martorul M.C. - a lucrat la SC C.A. SRL; a transportat un container de cafea, încărcat la SOCEP, pentru care s-au întocmit formalităţile; a transportat de mai multe ori cafea verde la diferite destinaţii; formalităţile pentru drum erau îndeplinite de reprezentantul vamal; din ce ţine minte depozitele ILF din apropierea depozitelor Chitila aveau mai mulţi proprietari; a văzut şi cetăţeni arabi la acele depozite; pe inculpat nu-l cunoaşte şi nu crede să-l fi văzut în port sau la depozite; la poliţie i-au fost arătate nişte fotografii din care, la acel moment a recunoscut o persoană pe care este posibil s-o fi văzut în împrejurări legate de activitatea sa, de exemplu în port; este posibil să fi văzut la depozite o instalaţie de prăjit cafea, dar la acest moment nu şi-a mai amintit cu certitudine.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale martorul a precizat că la sediul poliţiei i-au fost arătate 4 planşe fotografice, cu câte 5 fotografii, din care a recunoscut 2 cetăţeni arabi care au recepţionat marfa la Bucureşti, unul dintre ei plătindu-i cursa.
Martorul N.P. - a primit dispoziţie de la patronul său pentru un transport, fiind vorba de cafea verde; containerul a fost încărcat în port, iar documentele au fost întocmite de către R.; transportul l-a efectuat la Chitila, marfa fiind descărcată de angajaţii depozitului, care erau cetăţeni români; martorul cunoştea că depozitul aparţinea unui cetăţean arab; a văzut la acel depozit o instalaţie de prăjit cafea; pe inculpat nu-l cunoaşte; la poliţie i-au fost arătate fotografii însă nu-şi aminteşte dacă a recunoscut pe cineva, motivând că cetăţenii arabi seamănă între ei. S-a precizat însă că din declaraţia dată în cursul urmăririi penale a rezultat că i-au fost arătate la poliţie 4 planşe fotografice din care nu a recunoscut nicio persoană.
Martorul O.V., controlor vamal, a declarat în cursul urmăririi penale că la efectuarea controlului fizic al mărfurilor nu a fost prezentă nicio persoană din partea firmei importatoare.
Martorul F.C.D., director la SC M. SRL Constanţa, a declarat că are cunoştinţă doar despre două importuri cu cafea verde pentru SC T.I. SRL, în ambele situaţii, prezentându-se numitul F., care a prezentat un set de documente şi care mai era însoţit de un cetăţean arab, despre care i-a spus că este patronul societăţii importatoare. A mai precizat că nu-şi aminteşte nici semnalmentele şi nici numele acelui cetăţean.
Martora S.L., comisionar vamal la SC M. SRL, a declarat că a întocmit trei declaraţii vamale de import a 3 containere cu cafea verde pentru SC T.I. SRL, din partea căreia s-a prezentat numitul F. A mai arătat că de fiecare dată acesta a fost însoţit de patronul firmei, al cărui nume nu-l cunoaşte şi pe care nici nu l-ar mai recunoaşte, persoană care nu s-a implicat în niciun fel în prezentarea documentelor şi în efectuarea ulterioară a formalităţilor de vămuire şi expediere.
Martora C.N., comisionar vamal, a declarat că a efectuat formalităţile necesare vămuirii a trei containere cu cafea verde pentru firma SC T.I. SRL, documentele fiindu-i prezentate de numitul F., care era însoţit de un cetăţean arab, care s-a legitimat cu legitimaţie de şedere temporară cu numele de G.M.A.S. De asemenea, martora a mai arătat că la poliţie i-au fost prezentat mai multe planşe foto, recunoscându-l pe numitul F.
Martorul M.C., conducător auto la SC Ş.T. SRL Bucureşti, audiat doar în cursul urmăririi penale a declarat că a efectuat transportul unui container cu cafea verde şi că la operaţiunile de vămuire a fost prezent şi un cetăţean arab, al cărui nume nu-l cunoaşte.
La rejudecare martorul V.C. nu a mai fost audiat, însă la urmărirea penală a declarat că la poliţie i-au fost arătate mai multe planşe fotografice, din care i s-au părut cunoscute două persoane, însă nu a putut preciza de unde şi cum se numesc.
Şi martorul P.A. a arătat în declaraţia de la urmărirea penală că i-au fost arătate la sediul poliţiei 4 planşe fotografice, precizând însă că nu a recunoscut nicio persoană.
Martorul J.G., audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că i-au fost arătate 4 planşe fotografice, din care a recunoscut o persoană despre care cunoştea că se numeşte F. şi care a participat la vămuirea unui container cu cafea verde pe care l-a transportat la depozitul Chitila - Bucureşti.
Martorul S.F. a declarat în cursul urmăririi penale că a efectuat un transport de cafea pentru firma SC T. Bucureşti, la vămuire fiind prezenţi doi cetăţeni arabi, pe care i-a recunoscut în planşele fotografice ce i-au fost arătate la poliţie, arătând însă că nu ştie cum îi cheamă.
În Procesul-verbal încheiat la data de 27 august 1998 cu ocazia deplasării la depozitul din Chitila unde au fost descărcate containerele cu cafea, s-a consemnat că numitul F.A.K. a relatat că din dispoziţia lui G.S. containerele cu cafea verde au fost descărcate noaptea şi că personal nu a participat şi nu a fost prezent la descărcarea niciunui container.
Aceste susţineri al numitului F. consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu au fost confirmate de nicio probă administrată în cauză, mai mult au fost combătute de declaraţiile martorilor care au relatat că acesta a fost prezent la operaţiunile de vămuire sau la cele de descărcare.
S-a mai susţinut în actul de inculpare că inculpatul G.M.A.S. s-a prezentat la autoritatea vamală prezentând declarantului vamal mai multe documente, printre care şi declaraţii privind aplicarea prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 57/1993.
Din raportul de expertiză grafoscopică din 02 aprilie 1999 a rezultat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre aceste declaraţii examinate a fost executat de numitul M.A.K.E.H.
Este inexplicabil de ce acele declaraţii au fost semnate de numitul A.K.E.H., în condiţiile în care în rechizitoriu s-a susţinut că acesta, la solicitarea inculpatului, l-a ajutat doar la realizarea operaţiunilor de vămuire. Or, în mod normal în condiţiile în care importator era SC T.I. SRL, toate documentele ar fi trebuit să fie semnate de către inculpat, martorul neavând nicio calitate în cadrul societăţii.
Deşi s-a susţinut că inculpatul G.M.A.S. s-a prezentat la autoritatea vamală, din declaraţiile date de martorii N.T., A.C., I.C.L., B.C., H.R., angajaţi în acea perioadă la vama Port Constanţa şi care au efectuat operaţiuni de vămuire pentru SC T.I. SRL, a rezultat că niciunul nu l-a văzut în acele împrejurări pe reprezentantul societăţii, respectiv pe inculpat.
S-a mai reţinut prin actul de inculpare că la data de 29 iulie 1998, inculpatul s-a prezentat la declarantul vamal SC S.S. SRL Bucureşti - Filiala Constanţa, unde a prezentat mai multe documente, solicitând îndeplinirea formalităţilor de eliberare de sub regim de import a cantităţii de 322.500 kg zahăr.
Martorul M.A., declarant vamal la SC S.S. SRL, audiat la urmărire penală, a declarat că la data de 29 iulie 1998 s-a prezentat cetăţeanul irakian G.M.A.S. care i-a prezentat mai multe documente pe baza cărora a întocmit declaraţia vamală de import cu scutire de taxe vamale şi TVA, întrucât cantitatea de zahăr importată era destinată producţiei. A mai arătat martorul că la poliţie i-a fost prezentată o planşă fotografică cu patru fotografii din care la poziţia I l-a recunoscut pe G.M.A.S., sens în care s-a întocmit şi un proces-verbal de recunoaştere.
Martorul B.E. - la vremea respectivă era inspector vamal; nu-şi mai aduce aminte în mod detaliat faptele petrecute şi nici declaraţiile date; a reţinut că fusese identificată o declaraţie vamală privind o anumită cantitate de zahăr pentru care nu fuseseră achitate taxele aferente; nu-şi aminteşte de unde provenea marfa şi care era destinaţia; au fost prezentate documente care permiteau introducerea în ţară a cantităţii de zahăr fără plata taxelor vamale, cu condiţia să fi fost destinat producţiei; a afirmat că documentele prezentate erau reale; ulterior a aflat că marfa fusese vândută chiar din incinta portului; pe inculpat nu-l cunoaşte, iar numele de M.A.S. nu-i spune nimic.
Cu toate acestea în procesul-verbal de recunoaştere s-a consemnat că fiindu-i arătate un număr de 4 fotografii, martorul B.E. a recunoscut fără ezitare persoane din fotografia nr. 1, aflând că se numeşte G.M.A.S.
Contrar celor consemnate în cuprinsul acestui proces-verbal, referitor la recunoaşterea fără ezitare a persoanei din fotografia nr. 1, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale martorul a susţinut că i se parte doar că persoana din fotografia nr. 1, ar fi una şi aceeaşi cu cea care s-a prezentat la Vama Constanţa cu documentele pentru cele 25 containere cu zahăr.
Martorul S.M., în calitate de controlor vamal, a declarat că, împreună cu comisionarul vamal, a efectuat controlul fizic al celor 25 de containere cu zahăr, fiind prezent şi reprezentantul firmei.
Şi în cazul acestui martor, deşi în declaraţia dată a arătat că din fotografiile care i-au fost prezentate i s-a părut că recunoaşte persoana din fotografia nr. 1, ca fiind care a efectuat importul zahărului, în procesul-verbal de recunoaştere s-a consemnat că acesta a indicat fără ezitare persoana din fotografia cu nr. 1, respectiv pe G.M.A.S.
Martora O.C. - a lucrat la transcontainere Bucureştii Noi; pe inculpat nu îl cunoaşte; îţi aminteşte declaraţia pe care a dat-o în legătură cu 12 containere cu zahăr; întocmea chitanţe referitoare la transcontainere pentru ca acestea să-şi urmeze destinaţia, respectiv pentru a merge la descărcat; au fost 3 - 4 persoane care au efectuat plata, cetăţeni sirieni; nu mai ţine minte dacă ulterior au mai sosit şi alte transcontainere, dar în caz afirmativ se urma aceeaşi procedură; la poliţie i-au fost arătat mai multe fotografii, nu-şi mai aminteşte dacă a recunoscut o persoană sau două, precizând însă că nu l-a recunoscut pe inculpat.
S-a constatat astfel, că, deşi în cursul urmăririi penale în declaraţia dată şi în procesul-verbal de recunoaştere s-a consemnat că martora a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate pe numiţii G.M.A.S. şi S.A.A., ca fiind cei care s-au interesat de sosirea containerelor cu zahăr, în instanţă martora a precizat că nu-l cunoaşte pe inculpat.
Martora V.E. - angajată la Terminal Transcontainere Bucureştii Noi - magaziner comercial; nu-l cunoaşte pe inculpat şi nu-şi aminteşte să fi fost la terminal; îşi aminteşte că dat declaraţii la poliţie în legătură cu 12 containere cu zahăr, pentru care a întocmit chitanţe completate cu datele corespunzătoare din scrisoarea de trăsură; ulterior se mergea la casierie pentru efectuarea plăţii de către beneficiari; nu cunoaşte care a fost destinaţia containerelor; i-au fost arătate fotografii la sediul poliţiei şi din câte îţi aminteşte nu a recunoscut pe cineva; cu privire la inculpat nu-şi aminteşte dacă era în vreuna din fotografiile arătate.
În declaraţia de la urmărire penală aceasta a arătat că din fotografiile care i-au fost prezentate a recunoscut persoana care se interesase de transportul de zahăr şi despre care i s-a spus că se numeşte S.A.A., fiind întocmit şi proces-verbal de recunoaştere.
Martora L.I.A. - casier la Transcontainere Bucureştii Noi; îşi aminteşte că a dat declaraţii în legătură cu 12 containere cu zahăr; încasa sumele de bani calculate de către colegele sale; nu-şi aminteşte de către cine a fost făcută plata şi dacă a fost făcută de o persoană sau mai multe; la poliţie i-au fost arătate mai multe fotografii şi nu-şi aminteşte dacă a recunoscut pe cineva; în niciuna din fotografii nu era inculpatul.
În declaraţiile de la urmărirea penală martora a arătat că în fotografiile care i-au fost prezentate la poliţie i-a recunoscut pe numiţii G.M.A.S. şi S.A.A., ca fiind persoanele care au achitat taxele calculate pentru transporturile de zahăr.
Martora D.C. - a lucrat la punctul RCM Bucureşti Noi; a dat o declaraţie în legătură cu transportul unei cantităţi de zahăr; a participat la o recunoaştere dintr-un album foto; pe inculpat nu şi-l aduce aminte, pentru că în biroul său intrau mai multe persoane; cunoaşte că la un moment dat a fost vorba despre mai multe containere cu zahăr; persoanele interesate veneau la biroul său pentru efectuarea calculelor; nu a reţinut dacă pentru toate persoanele s-au prezentat aceleaşi persoane, dar a reţinut trei persoane, care erau cetăţeni arabi; a menţinut declaraţia de la urmărire penală; când i-au fost arătate fotografiile este posibil să fi recunoscut pe cineva; nu-şi aminteşte dacă a recunoscut o persoană sau două; este posibil ca în acele fotografii să-l fi recunoscut şi pe inculpat, dar nu a putut susţine acest lucru cu siguranţă.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale a arătat că la poliţie, în fotografiile ce i-au fost arătate i-a recunoscut pe M.A.S. şi S.A.A., fiind întocmite şi procese-verbale de recunoaştere.
Martora R.C. - a fost angajată la Transcontainere Bucureştii Noi; a dat o declaraţie în legătură cu un număr de transcontainere cu zahăr; a calculat contravaloarea transportului auto pentru toate containerele, calcul care privea fiecare transcontainer în parte pe chitanţe separate; pentru transportul respectiv s-au prezentat 3 - 4 persoane, cetăţeni sirieni sau irakieni; la poliţie i-au fost arătate fotografii, din care a recunoscut o persoană, care i-a înmânat actul de identitate pentru a le trece pe chitanţă; pe inculpat nu îl cunoaşte.
Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale a rezultat că, fiindu-i arătate mai multe fotografii, martora i-a recunoscut pe cei doi cetăţeni arabi care s-au prezentat pentru ridicarea containerelor cu zahăr, aflând că se numesc M.A.S. şi S.A.A.
Martorul P.I. - lucrează la atelierul de reparaţii utilaj mecanic din staţia căi ferate Bucureştii Noi, conducător auto; îşi aminteşte că a dat o declaraţie referitoare la transportul unor transcontainere cu zahăr; pe baza bonului primit a transportat transcontainerul din terminalul Bucureştii Noi la Fabrica de biscuiţi; acelaşi lucru l-au făcut şi colegii săi; nu-şi aminteşte să fi făcut transporturi şi la SC T.; nu avea nicio legătură cu beneficiarii transcontainerelor; pe inculpat nu îl cunoaşte, nu l-a văzut niciodată; i-au fost arătate mai multe fotografii din care părea că una dintre persoane semăna cu magazionerul de la Fabrica de biscuiţi care era cetăţean român.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale martorul a arătat că în fotografiile ce i-au fost arătate a recunoscut pe cetăţeanul arab care l-a îndrumat la destinaţie cu containerele, aflând că se numeşte S.A.A.
Martorul S.F., şofer la A. 16 Februarie, a declarat că a efectuat două transporturi cu containere cu zahăr, unul la o magazie de pe Str. C. şi unul la firma R.S.. A mai arătat că de toate operaţiunile de preluare a zahărului, de dirijare a transporturilor şi de plata acestora s-a ocupat un cetăţean străin, aflând la poliţie că-l cheamă S.A.A. şi pe care l-a şi recunoscut cu ocazia prezentării mai multor fotografii, fapt consemnat în cuprinsul unui proces-verbal.
Martorul N.C., şofer la atelierul de reparaţii utilaj mecanic Bucureştii Noi, îşi aminteşte că a dat o declaraţie în legătură cu transportul unui transcontainer cu zahăr; nu mai reţine unde a efectuat acel transport, este posibil la Fabrica de Biscuiţi; nu mai ştie dacă a făcut un transport sau mai multe; nu-şi aminteşte să fi efectuat vreun transport pentru T.; nu-şi aminteşte dacă la poliţie i-au fost arătate fotografii; pe inculpat nu îl cunoaşte.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale a relatat că la poliţie i-au fost arătate mai multe fotografii, într-una dintre ele recunoscând pe cel care i-a indicat adresele la care să transporte containerele cu zahăr, aflând că se numeşte S.A.A., fapt consemnat şi în cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia prezentării pentru recunoaştere.
Martorul M.C. - a lucrat la SC T.E. SRL, fiind conducător auto; îşi aminteşte că a transportat un container cu zahăr la Fabrica de biscuiţi, unde erau şi cetăţeni români şi cetăţeni străini, însă nu-şi aminteşte dacă a efectuat un transport sau două. Pe inculpatul prezent la audierea sa a arătat că nu îl cunoaşte.
Martorul R.E. - a lucrat conducător auto la Bucureştii Noi. Îţi aminteşte că a transportat un transcontainer la Fabrica de biscuiţi, însă nu-şi aminteşte dacă a efectuat vreun transport la SC T.; pe inculpat nu îl cunoaşte şi nu a intrat în contact cu nicio persoană.
Martorul B.D., şofer la A. - 16 Februarie, a declarat că a transportat un transcontainer cu zahăr pe Calea Ş.V. nr. 25, fiind însoţit de un delegat din partea beneficiarului, iar la destinaţie, marfa a fost preluată de şeful depozitului.
La poliţie fiindu-i arătate mai multe fotografii, martorul l-a recunoscut pe numitul S.A.A., despre care a relatat că se ocupa cu dirijarea containerelor în vederea distribuirii.
Martorul P.I. - angajat la SC T.A. Bucureşti, a arătat că avea ca atribuţii transportul unor transcontainere cu mărfuri pe baza bonurilor pe care le primea. Referitor la transportul unui transcontainer cu zahăr a declarată că l-a efectuat la SC A. CO, depozit cu mai multe firme; îşi aminteşte că a efectuat două transporturi la SC A. CO şi altul în Ghencea unde era tot un depozit; în timpul operaţiunilor de încărcare, transport, descărcare nu a luat legătura cu nicio persoană, totul fiind dirijat; la poliţie i-au fost arătate nişte fotografii, dar a susţinut că nu a recunoscut pe nimeni. Pe inculpatul prezent în instanţă a precizat că nu îl cunoaşte.
Contrar susţinerilor sale, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a relatat că la poliţie i-au fost arătate mai multe fotografii în care a recunoscut o persoană, despre care a aflat că se numeşte S.A.A. şi cu privire la care a arătat că era cea care îndruma transporturile cu zahăr.
Martorul I.M.B., şofer la T.E. SRL Bucureşti, a declarat că a primit dispoziţie să încarce un transcontainer cu zahăr, sens în care s-a deplasat la grupa terminal, la macarale, iar de aici a intrat în incinta terminalului, în faţa biroului dirijare unde erau staţionate trei remorci şi unde a fost descărcat zahărul ambalat în saci şi încărcat într-unul din camioane.
Din procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoaşterii a rezultat că i-au fost prezentate mai multe fotografii din care l-a recunoscut pe numitul S.A.A., care era prezent în terminal.
Martorul A.A., şofer la T.E. SRL Bucureşti, a declarat, la rândul său, că a efectuat două transporturi cu maşina în incinta terminalului la biroul dirijare, unde un cetăţean arab, după ce a deschis uşile transcontainerului, a dirijat în spatele maşinii un camion în care s-a încărcat zahărul.
Cu privire la cetăţeanul arab, în procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoaşterii, s-a consemnat că martorul, cu ocazia prezentării mai multor fotografii, l-a recunoscut într-una din ele pe acest cetăţean, despre care a aflat că se numeşte S.A.A.
Ceea ce a rezultat cu certitudine din analiza declaraţiilor date de martorii prezentaţi mai sus, este faptul că niciunul dintre cei care au fost audiaţi şi în instanţă, în prezenţa inculpatului, nu l-au recunoscut pe acesta.
Este real că unii dintre martori au relatat că în fotografiile care le-au fost prezentate la poliţie l-au recunoscut pe numitul G.M.A.S., însă în opinia instanţei singura concluzie este cea potrivit căreia nu este vorba de una şi aceeaşi persoană cu inculpatul.
Pe de altă parte, ceea ce a rezultat şi nu poate fi ignorat de către instanţă este faptul că majoritatea martorilor l-au indicat pe numitul S.A.A. ca fiind persoana care s-a implicat cel mai mult în operaţiunile de vămuire a zahărului, de încărcare, transport şi descărcare, fiind şi cel care se ocupa de dirijarea transporturilor.
S-a considerat că în raport cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu pot fi reţinute ca sincere apărările acestui martor, potrivit căruia nu a făcut altceva decât să-l împrumute cu o sumă de bani pe G.M.A.S. şi să-l ajute la operaţiunile de vămuire.
Tot în actul de inculpare s-a mai reţinut că inculpatul G.M.A.S., la data de 3 august 2008, s-a deplasat în Portul Constanţa, la SC „S.S.” SRL Constanţa în vederea întocmirii formalităţilor de import pentru 25 containere cu zahăr, unde s-a reţinut că s-a întâlnit cu martorul M.F.A.K.E.H. care l-a ajutat la prezentarea documentelor. S-a mai arătat că martora I.A. a verificat documentele comerciale şi a întocmit dispoziţia de livrare, iar M.A. a completat declaraţia vamală.
Audiată, în faţa instanţei, martora I.A., referent la SC „S.S.” SRL Constanţa, a arătat că nu-l cunoaşte pe inculpat şi numele acestuia nu-i spune nimic; este posibil ca în anul 1998 să fi intrat în legătură cu un cetăţean arab pe nume F., dar nu-şi aminteşte cu exactitate ce s-a întâmplat pentru că la acea vreme se aflau în relaţii comerciale cu sute de importatori străini.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martora I.A. a arătat că, în ziua de 4 august 1998, a venit în biroul său un cetăţean arab, despre care ştia să se numeşte „F.”, care i-a prezentat mai multe documente pentru vămuirea a 25 containere cu zahăr. Martora a precizat că deşi numitul F. i-a spus că proprietarul mărfii este pe hol, i-a adus doar paşaportul acestuia, aflând că se numeşte G.M.A.S. Tot din declaraţia martorei a rezultat că cel care a semnat pe adresa tipizată de declarare a documentelor a fost tot numitul F., care a aplicat şi ştampila societăţii SC T. SRL.
Martorul M.A., declarant vamal la SC „S.S.” SRL Constanţa, a declarat, în cursul urmăririi penale, că la data de 4 august 1998 s-a prezentat în biroul său numitul G.M.A.S. cu un set de documente pentru vămuirea unui număr de 25 containere cu zahăr, din documente rezultând că zahărul era destinat producţiei, iar firma importatoare era SC T. SRL.
A mai arătat că după efectuarea controlului fizic, i-a înmânat numitului G.M.A.S. declaraţia vamală, după care le-a înmânat şi şoferilor câte o copie. A precizat că a observat un cetăţean arab care le indica şoferilor traseul şi care i-a fost prezentat la sediul poliţiei ca fiind M.A.
Martorul S.S.M., casier la SC „S.S.” SRL Constanţa, a declarat că în ziua de 3 august 1998 i-au fost aduse documentele firmei SC T. SRL de către I.A., pentru a calcula taxele pentru serviciile efectuate, reţinând că suma de aproximativ 1,600 RON a fost plătită de numitul F.
Martorul B.E., lucrător vamal la Vama Constanţa, a declarat în cursul urmăririi penale că a fost solicitat să efectueze controlul documentelor pentru importul a 25 containere cu zahăr pentru SC T. SRL, constatând că erau în regulă. La solicitarea sa a arătat că s-a prezentat cel care semnase declaraţia de valoare în vamă, respectiv numitul G.M.A.S., pe care l-a recunoscut şi în una din fotografiile ce i-au fost prezentate de lucrătorii de poliţie.
Martorul Ş.D., agent container în cadrul firmei S. SRL Constanţa a declarat că în seara zilei de 4 august 1998 a fost sunat de numitul F., care i-a solicitat emiterea unei comenzi pentru scoaterea ultimelor 10 containere cu zahăr, sens în care s-a deplasat în faţa porţii Terminal Containere unde s-a întâlnit cu numitul F. care era însoţit de un alte cetăţean arab, pe care i l-a prezentat ca fiind M. A constatat că acesta din urmă avea asupra lui declaraţia vamală în original şi anexa cu cele 25 de containere. După plecarea lui F., a arătat că împreună cu M., a mers în birou, unde a făcut copii de pe declaraţia vamală. Ulterior, după plecarea primelor două containere a observat că plecase şi numitul M.
Martorul S.M., controlor vamal la punctul vamal SC „S.S.” SRL Constanţa a declarat că în ziua de 3 august 1998, a fost desemnat să efectueze controlul fizic la 25 de containere cu zahăr, pentru firma SC T. SRL, fiindu-i înmânat setul de documente. De asemenea a arătat că a fost prezent şi numitul G.M.A.S., pe care l-a recunoscut în una din fotografiile ce i-au fost prezentate la poliţie.
Martorul V.E. - în anul 1998 avea funcţia de director la SC A. SRL Constanţa, unde au fost depozitate mai multe cantităţi de zahăr prin numitul M., cetăţean arab, necunoscând provenienţa exactă a mărfii; la descărcare s-au prezentat organele de poliţie, marfa fiind confiscată (un număr de 25 de containere); nu-l cunoaşte pe inculpat şi nici numele acestuia.
Din procesul-verbal încheiat la data de 5 august 1998 a rezultat că în urma deplasării la sediul firmei A.M. SRL, s-a luat legătura cu directorul acesteia, numitul V.E., care a relatat că a primit un telefon de la cetăţeanul sirian M.A. care i-a propus să-i depoziteze o cantitate de zahăr în depozitul firmei.
Martorul C.G. - nu-şi mai aminteşte amănunte vis-a-vis de cantităţile de zahăr, datorită timpului care a trecut; reţine însă că a efectuat un transport pentru 20 tone de zahăr, de undeva din zona A.V., de la SC A., fiind trimis de numitul V.E.; pentru marfă a primit un aviz şi urma ca a doua zi să primească şi factura, pe care însă nu a mai primit-o pentru că între timp zahărul a fost ridicat de către lucrătorii de poliţie; nu-l cunoaşte pe inculpat şi nu a făcut afaceri cu vreo persoană numită M.A.S.
Aceste aspecte au rezultat şi din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 6 august 1998.
Martorul M.M., taximetrist, a declarat că la solicitarea numitului F., în ziua de 3 august 1998 a mers în gară de unde l-a luat pe acesta, care era însoţit de un cetăţean străin şi pe care i-a dus la SC S.S. SRL. Aici, cei doi au intrat în birouri şi după vămuirea containerului ce trebuia ridicat, au ieşit şi împreună cu un al treilea cetăţean străin s-au deplasat în Terminalul SOCEP, unde au participat la vămuirea a două containere cu zahăr.
Fiindu-i arătate mai multe fotografii la poliţie martorul a arătat că i-a recunoscut pe cei trei cetăţeni străini.
În faţa instanţei, martorul a arătat că nu cunoaşte informaţii în legătură cu activitatea comercială a persoanelor care derulau astfel de operaţiuni, doar efectua anumite transporturi de la gară în port; o persoană pe care o transporta mai des era numitul F., despre care ştia că se ocupă cu operaţiuni de import de cafea şi zahăr; îl recunoaşte pe inculpat arătând că l-a transportat şi pe el de câteva ori; revine şi arată că l-a dus pe inculpat o singură dată, dar nu-i cunoaşte numele şi nici perioada în care s-a întâmplat acest lucru.
Din procesul-verbal încheiat la data de 6 august 1998 cu ocazia verificării autoturismului condus de numitul M.A. a rezultat că au fost identificate xerocopii ale DVI din 03 august 1998 pentru importul a 537.000 kg zahăr, destinat SC T. SRL, dispoziţia de livrare din 4 august 1998 privind 25 de containere cu zahăr, beneficiar fiind SC T. SRL.
Şi din analiza declaraţiilor prezentate mai sus, s-a putut constata că doar doi dintre aceştia au făcut referire la prezenţa în port a numitului G.M.A.S., precizând că l-au recunoscut şi în fotografiile prezentate la poliţie. Nu a rezultat însă, aşa după cum am mai arătat că este vorba de una şi aceeaşi persoană cu inculpatul din prezenta cauză.
Ceea ce s-a remarcat însă este faptul că aproape toţi martorii vorbesc de prezenţa şi implicarea în operaţiunile de vămuire ale numiţilor F. şi M.
Această implicare s-a reţinut chiar şi prin actul de inculpare, făcându-se însă menţiunea că aceştia nu au urmărit decât să-l ajute pe numitul G.M.A.S., necunoscând caracterul fals al documentelor prezentate.
În opinia instanţei, din analiza întregului material probator administrat în cursul procesului penal nu a rezultat vinovăţia inculpatului H.M.A.A.N.
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din dispoziţiile art. 200 C. proc. pen. a rezultat că probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai pentru trimiterea în judecată.
Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen. instanţa îţi formează convingerea pe baza probelor administrate. Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanţă, în cursul judecăţii, care se desfăşoară în condiţiile art. 289 şi art. 290 C. proc. pen., adică prin administrarea lor în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.
Instanţa trebuie să ajungă motivat la o soluţie temeinică şi legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi prin exercitare rolului activ.
În acest sens se înscriu şi dispoziţiile art. 62 C. proc. pen. care prevăd că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească pricina, sub toate aspectele, prin probe.
Cunoscând că în materie penală funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată trebuie să desfăşoare o intensă activitate probatorie; procurorul nu-l poate trimite în judecată pe inculpat până ce, personal sau prin organele de cercetare penală, nu a strâns probe care stabilesc vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea infracţiunii; instanţa de judecată nu-l poate condamna pe inculpat dacă nu-şi formează convingerea, din probele pe care le administrează nemijlocit în şedinţa de judecată, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Prezumţia de nevinovăţie este consacrată explicit în art. 23 alin. 8 din Constituţia României, care prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De asemenea, prezumţia de nevinovăţie este prevăzută în art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. în 1948; în art. 6 § 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1959 şi în art. 14 § 2 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966.
Prezumţia de nevinovăţie trebuie privită în strânsă interdependenţă şi cu celelalte principii ale procesului penal, prevăzute în art. 2 - 6 C. proc. pen., respectiv principiul legalităţii, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertăţii persoanei şi a dreptului la apărare.
Pe de altă parte, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În vederea unei complete şi juste aprecieri a probelor, autorităţile judiciare au obligaţia de a lega operaţiunea de apreciere cu alte operaţiuni ale probaţiunii, cum sunt verificarea probelor şi administrarea de noi probe, prin care să se înlăture contradicţiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru a se putea ajunge, în final, la certitudine. Aprecierea completă şi justă a probelor trebuie să e întemeieze pe o analiză minuţioasă a materialului probator şi apoi pe o sinteză raţională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor în ansamblul lor.
Plecând de la cele menţionate mai sus, s-a putut constata că ceea ce a rezultat cu certitudine din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti şi care nu poate fi ignorat de către instanţă este faptul că niciunul dintre aceşti martori nu l-au recunoscut pe inculpat, cu excepţia martorului M.M. care a relatat că-şi aminteşte că l-ar fi transportat pe inculpat o dată cu taxiul, arătând însă că nu-şi aminteşte perioada şi nici numele acestuia.
S-a susţinut prin actul de inculpat că unii dintre martorii cărora le-au fost prezentate fotografii la poliţie l-au recunoscut în acestea pe numitul G.M.A.S. Deşi s-a considerat că procesele-verbale întocmite cu ocazia prezentării fotografiilor pentru recunoaştere nu au forţă probantă majoră în cauză, în condiţiile în care în opinia instanţei se impunea ca momentul recunoaşterii să fie surprins pe suport fotografic, se poate constata că martorii care în cursul urmăririi penale au declarat că l-au recunoscut în fotografii pe numitul G.M.A.S., în instanţă au arătat că nu-l cunosc pe inculpat, acesta fiind prezent la audiere.
S-a apreciat că din probele care au fost administrate în cursul procesului penal nu a rezultat că numitul G.M.A.S. şi inculpatul trimis în judecată şi care aşa după cum s-a arătat, în opinia instanţei se numeşte H.M.A.A.N. sunt una şi aceeaşi persoană.
Din nicio declaraţia nu a rezultat că inculpatul trimis în judecată a fost prezenta la operaţiunile de vămuire, de încărcare şi descărcare a containerelor cu marfă, în cele trei perioade reţinute prin actul de inculpare, sau de dirijare a transporturilor.
De altfel, deşi s-a susţinut că vinovat de săvârşirea infracţiunilor se face numitul G.M.A.S., se poate constata că din declaraţiile date de majoritatea martorilor a rezultat o implicare deosebită în operaţiunile de vămuire şi în cele ulterioare ale numiţilor M.A., M.F.A.K.E.H. şi S.A.A., care însă nu au fost trimişi în judecată pe considerentul că aceştia nu au cunoscut caracterul ilicit al operaţiunilor.
Pe de altă parte, în sprijinul nevinovăţiei inculpatului H.M.A.A.N. vine şi faptul că nu s-a putut stabili cu certitudine că acesta a venit în România anterior anului 2001, în condiţiile în care din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 emisă de Serviciul Evidenţă Operativă, din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul general al Poliţiei de Frontieră, a rezultat că acesta nu figurează în evidenţe, anterior anului 2001, cu intrări sau ieşiri în şi din România.
În susţinerea convingerii că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată s-a avut în vedere şi articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care impune, printre altele, ca, în îndeplinirea funcţiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat; sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală declaraţie de culpabilitate, iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat.
Prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată decât prin certitudinea, dovedită, a vinovăţiei inculpatului. Dacă această certitudine nu există, prezumţia de nevinovăţie funcţionează şi este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului.
În termen legal, împotriva Sentinţei penale nr. 196 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 3/118/2002 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivele de apel vizează:
- greşita achitare a inculpatului G.M.A.S. (H.M.A.A.N.) pe baza probelor administrate numai în cursul cercetării judecătoreşti, după reînregistrarea cauzei la Tribunalul Constanţa, ignorând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale;
- greşita reţinere a instanţei de fond, că inculpatul G.M.A.S. nu ar fi una şi aceeaşi persoană cu H.M.A.A.N. faţă de Adresa nr. 2181235 din 30 august 2008 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări şi înscrisurile anexate.
S-a solicitat ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se pronunţe o nouă hotărâre legală şi temeinică.
La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr 3/118/2002.
În apel, instanţa a procedat la audierea inculpatului H.M.A.A.N. în temeiul art. 378 alin. (11) C. proc. pen. care după înştiinţarea acestuia cu privire la dispoziţiile art. 322 C. proc. pen. a învederat că îşi menţine declaraţiile date până în prezent şi că înţelege să facă uz de dreptul la tăcere.
Prin Decizia penală nr. 122/P de la 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3/118/2002, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 196 din 15 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 3/118/2002, privind pe inculpatul H.M.A.S.A.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii la regimul vamal
(Legea nr. 141/1997), 78 Legea nr. 141/1997, art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Onorariu translator autorizat în cuantum de 250 RON - d-nul B.P. - s-a decontat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1179/P/1998 din 30 iunie 2000 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
În fapt s-a reţinut că inculpatul, prin rezoluţie infracţională unică, cu ocazia mai multor importuri de cafea şi zahăr derulate în perioada iunie 1998 - 03 august 1998, în Vama Port Constanţa a prezentat documente ce nu corespundeau realităţii, pe baza cărora s-au întocmit declaraţii vamale false pe care inculpatul le-a prezentat autorităţii vamale. În aceleaşi ocazii, folosindu-se de documente false ce prezentau cu adevărate o faptă mincinoasă s-a sustras de la plata taxelor vamale datorate statului, în sumă totală de 3.892.884.508 ROL.
Din analiza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, cu ocazia primei judecăţi şi la rejudecare a rezultat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. privind condamnarea inculpatului întrucât, faptele deduse judecăţii, nu au fost săvârşite de inculpatul H.M.A.A.N.
Astfel, audiat în faţa instanţei de fond, inculpatul a susţinut că se numeşte H.M.A.A.N., că nu a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii, faptele fiind comise de fratele său G.M.A.S. - în prezent decedat, care a venit în România în perioada 1995 - 1996 şi a stat până la finele anului 1998 efectuând activităţi comerciale.
A mai arătat că a venit în România prima dată la data de 10 martie 2001 şi nu a declarat la depistarea sa de către organele de poliţie că s-ar numi G.M.A.S.
În mod corect a apreciat prima instanţă că se impune stabilirea cu prioritate a identităţii inculpatului câtă vreme acuzarea a susţinut că inculpatul G.M.A.S. este una şi aceeaşi persoană cu H.M.A.A.N., aspect contestat de inculpat.
Susţinerea acuzării nu este conformă cu dovezile produse.
Înscrisurile depuse în acest sens, emise de autorităţile statului cuprind informaţii contradictorii, fără acoperire probatorie, lăsând loc îndoielii. Astfel, dacă din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Serviciul de Evidenţă Operativă a rezultat că cetăţenii irakieni G.M.A.S. şi G.M.A.A.N. nu figurează în evidenţe anterior anului 2001 cu intrări-ieşiri din România, din procesul-verbal încheiat la Serviciu Paşapoarte - Evidenţa Străinilor şi Probleme de Migrări la data de 14 august 1998 a rezultat că numitul G.M.A.S. figura în evidenţele serviciului cu aflându-se pe teritoriul României din data de 7 decembrie 1994.
Pe de altă parte, din Adresa nr. 748829/CD din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare a reieşit că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat numitul G.M.A.A.N. de către Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, iar la 21 august 2008 Poliţia Port Constanţa l-a amprentat pe numitul G.M.A.S.
Din înscrisurile existente la dosar nu a rezultat însă că anterior anului 2001 s-ar fi realizat amprentarea numitului G.M.A.S. cu prilejul eliberării pe numele acestuia a legitimaţiei de şedere temporară în România - seria H nr. Z şi a legitimaţiei seria B nr. B1 - la data de 01 august 1995.
Totodată, nu s-a făcut dovada existenţei declaraţiei prin care inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., astfel cum s-a susţinut în Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Naţional pentru refugiaţi, aspect negat de inculpatul G.M.A.A.N. prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond.
De asemenea, lipsită de susţinere probatorie este şi menţiunea din Adresa nr. 2181235 din 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Oficiul Român Pentru Imigrări privind caracterul fals al datelor de identitate prezentate cu ocazia depistării inculpatului cuprinse în legitimaţia de şedere temporară pentru cetăţeni străini seria H nr. X eliberat de O.N.R. la data de 6 iulie 2001 şi în permisul internaţional de conducere din 11 decembrie 2000 eliberat de autorităţile italiene pe numele G.M.A.A.N. - fiul lui M. şi T, născut în Bagdad - Irak.
Analizând temeinic şi coroborat probele din dosar care vizează identitatea inculpatului, instanţa de fond a făcut o justă apreciere a acestora stabilind că numele real al inculpatului este G.M.A.A.N.
Din Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Naţional pentru refugiaţi a rezultat că numitul G.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaştere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001 înregistrată sub nr. 1169/CDD declarând că se numeşte G.M.A.A.N. - născut în Irak, fiindu-i eliberată legitimaţia seria R. nr. R1 pe acelaşi nume.
Prin Sentinţa penală nr. 166 din 23 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia I penală - definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reieşit că inculpatul G.M.A.A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Din probele administrate a mai rezultat că la data de 20 noiembrie 2007 instanţa de executare a dispus liberarea condiţionată a inculpatului, iar la 06 decembrie 2007 Oficiul Român Pentru Imigrări a eliberat inculpatului legitimaţia de şedere temporară seria H. nr. Y pe numele G.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak.
Susţinerea inculpatului G.M.A.A.N. privind decesul numitului G.M.A.S. a fost confirmată de existenţa la dosar a copiei traduse a certificatului de deces.
În cauză, la prima judecată, au fost audiaţi martorii M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. şi I.A.
La rejudecare au fost audiaţi martorii M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. şi P.I.
Din analiza depoziţiilor acestora a rezultat că marea lor majoritate au relatat că operaţiunile de primire, vămuire şi respectiv distribuire a mărfii s-au făcut de către - sau în prezenţa - unor cetăţeni arabi.
Pe de altă parte, martorii audiaţi în cursul urmăririi penale care au declarat că îl cunosc pe inculpatul G.M.A.S., reaudiaţi în faţa instanţei în prezenţa inculpatului G.M.A.A.N. au revenit asupra declaraţiilor, arătând că nu-l recunosc pe inculpat.
Toţi martorii au relatat despre implicarea în operaţiunile de vămuire de la declaranţii vamali Agenţia R. Constanţa şi SC „S.S.” SRL Bucureşti - Filiala Constanţa şi în cele ulterioare, a numiţilor M.A., M.F.A.K.E.H. şi S.A.A., faţă de care nu s-a dispus începerea urmăririi penale şi trimiterea lor în judecată.
De altfel, Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 02 aprilie 1999 a confirmat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre declaraţiile prezentate la autoritatea vamală au fost executate de numitul M.F.A.K.E.H., ceea ce a infirmat susţinere cuprinsă în rechizitoriu cum că inculpatul G.M.A.S. ar fi fost cel care a prezentat declarantului vamal declaraţiile privind aplicarea prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 57/1993.
Critica parchetului cum că instanţa de fond ar fi ignorat probele administrate în cursul urmăririi penale - în pronunţarea soluţiei atacate - este neîntemeiată.
Este cunoscut că probele administrate în cursul procesului penal, în diferite faze nu au valoare prestabilită, astfel încât organul judiciar poate reţine în urma unei analiza temeinice, ca reflectând realitatea oricare din probele administrate - atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond. Faptul că prima instanţă, reevaluând şi verificând prin readministrarea probelor a ajuns la o altă realitate juridică decât cea reţinută în rechizitoriu, nu justifică susţinerea acuzării cât timp Tribunalul Constanţa a analizat minuţios şi complet probele administrate în cauză.
Concluzionând, instanţa a reţinut că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu dovedesc că inculpatul G.M.A.S. este una şi aceeaşi persoană cu inculpatul G.M.A.A.N. şi că acesta din urmă este autorul infracţiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (2) şi 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), câtă vreme probele pe care se sprijină rechizitoriul s-au dovedit a fi nesigure, neconcordante, existând o puternică stare de îndoială, nefiind apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.
Într-o atare situaţia se impune aplicarea principiului „in dubio pro reo” - dubiul profită inculpatului, cum corect a procedat şi instanţa de fond.
Pentru considerentele de faţă, alături de cele cuprinse în hotărârea apelată şi însuşite de curte s-a constatat că Sentinţa penală nr. 196 din 15 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul 3/118/2002 (nr. vechi R.1893/2002) Tribunalul Constanţa este legală şi temeinică, neexistând motive de reformare.
Drept urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanţa a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, ca nefondat.
Onorariul translator autorizat în cuantum de 250 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către d-nul B.P.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul a arătat că instanţa de apel a ajuns la concluzia că inculpatul G.M.A.A.N. nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, motivat de împrejurările expuse după cum urmează: faptele au fost comise de fratele său G.M.A.S., în prezent decedat; a venit în România la 10 martie 2001 şi nu a declarat la depistarea sa de organul de poliţie că s-ar numi G.M.A.S.; din procesul-verbal încheiat la 14 august 1998 de către Serviciul Paşapoarte - Evidenţa Străinilor şi Probleme de Migrări a rezultat că numitul G.M. figura în evidenţele serviciului ca aflându-se în România de la 7 decembrie 1994; susţinerea inculpatului G.M.A.A.N. în legătură cu decesul lui G.M. este confirmată de existenţa la dosar a copiei traduse a certificatului de deces; nu s-a făcut dovada existenţei declaraţiei prin care inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S. aşa cum s-a susţinut în Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a MAI - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
Din verificarea materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală, Dosarul nr. 1215/2000 al Tribunalului Constanţa, Dosarul nr. 859/P/2002 al Curţii de Apel Constanţa (în primul ciclu procesual), Dosarul nr. 3/118/2002 al Tribunalului Constanţa, Dosarul nr. 3/118/2002 al Curţii de Apel Constanţa (al doilea ciclu procesual) şi Dosarul nr. 1749/2002 al Tribunalului Constanţa (contestaţie la executare) ataşat la dosarul Tribunalului Constanţa în cel de-al doilea ciclu procesual, parchetul a reţinut: inculpatul G.M. a înregistrat la 22 noiembrie 1995 sub nr. J/40/10191 la Registrul Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, societatea comercială „T.I.” SRL; conform statului societăţii, obiectul principal de activitate era comercializarea de produse alimentare, precum şi producţia de bunuri alimentare şi import/export; inculpatul G.M. s-a prezentat cu paşaportul nr. M M1 eliberat de autorităţile irakiene la 3 iulie 1994; actele constitutive ale societăţii au fost modificate la 15 mai 1998 după ce a încheiat un contract de cesiune cu numitul R.H.R. care a devenit asociat unic, acesta din urmă după numai 4 zile a plecat din România; astfel a devenit evidentă dorinţa inculpatului de a nu-şi asuma nicio responsabilitate în legătură cu activitatea ce urma să o desfăşoare; în perioada următoare, iunie-august 1998 a efectuat importuri în regim de scutire de plată a taxelor vamale conform Legii nr. 57/1993, cu toate că societatea nu avea înregistrat puncte de lucru pentru desfăşurarea de activităţi de producţie; între martie - iunie 1998 SC T.I. a cumpărat cantitatea de 216.000 kg cafea verde de la diferite societăţi, mărfurile fiind introduse în ţară ca fiind scutite de plata taxelor vamale; cafeaua a sosit în Portul Constanţa pe adresa importatorului care nu era altul decât societatea inculpatului; acesta s-a prezentat la Autoritatea vamală Agenţia R. Constanţa cu documentele pe baza cărora i s-a acordat liberul de vamă; iar marfa a intrat în ţară; inculpatul a fost ajutat de martorul M.F.A.K.E.H., care s-a ocupat de angajarea conducătorilor auto cărora le-a fost indicat locul unde urmau să ducă marfa; martorii N.P., V.C., P.A. au menţionat că au descărcat marfa într-un depozit din zona Chitila - unde exista o instalaţie de prăjit cafea care însă nu aparţinea SC „T.I.”; din procesul-verbal din 27 august 1998 încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de Poliţie Port Constanţa şi IPT Bucureşti a rezultat că, s-au deplasat cu martorul M.F.A.K. la depozitul din str. Aeroportului - zona Chitila, unde a fost găsită o instalaţie de prăjit cafea în stare de funcţionare care fusese cumpărată de SC F.I. SRL Bucureşti; împrejurarea de mai sus a fost confirmată de reprezentantul firmei - B.A.O.; din acelaşi proces-verbal s-au reţinut şi afirmaţiile martorului F.A.K. potrivit cu care, transporturile cu cafea au fost dispuse de inculpatul G.M. care a transmis ca marfa să fie descărcată mai ales noaptea; unii conducători auto V.C., J.G., M.C. i-au recunoscut pe martorii M.F. şi M.A. ca fiind cei care i-au condus la depozite sau le-au plătit cursele efectuate; în acelaşi fel a procedat inculpatul şi în legătură cu importul cantităţii de 322.500 kg zahăr importat de la firma „A.A.G.C.”; marfa a sosit în portul Constanţa unde, la 29 iulie 1998 inculpatul s-a prezentat pentru a i se întocmi documentele necesare îndeplinirii formalităţilor de vămuire; containerele de zahăr au fost trimise pe calea ferată cu destinaţie CFR Bucureşti Noi; inculpatul a fost recunoscut de martorii O.C., V.E., D.C., R.C.; containerele au fost transportate, printre alţii, de conducătorii auto P.I., N.C. care l-au recunoscut din fotografiile prezentate de poliţie pe numitul S.A.A.; acesta din urmă l-a însoţit pe inculpat în locurile unde au fost angajaţi transportatorii, dar nu a cunoscut destinaţia reală a mărfii; alte containere au fost transportate de B.D., I.D., O.I. şi P.I.; din întreaga cantitate de zahăr s-au putut recupera doar 8.000 kg care fuseseră preluate de învinuitul S.A.A. pentru suma de 25.000.000 RON pe care i-o împrumutase inculpatului; G.M. a mai cumpărat zahăr în cantitate de 537.500 kg de la firma L.O.F.I.C.L.B.; inculpatul s-a deplasat la 3 august 1998 în Portul Constanţa întâlnindu-se din nou cu martorul M.F. care l-a ajutat la întocmirea formalităţilor de vămuire; prin intermediul martorului M.A. (contactat de M.F.) s-a luat legătura cu V.E. în depozitul căruia (la SC A.M. SRL Constanţa) a fost depozitată cantitatea de zahăr cu excepţia unui container dus la SC I.U.I. - asociat fiind martorul C.G.; s-a constatat astfel că inculpatul a importat mărfuri pe care le-a declarat la autoritatea vamală ca fiind destinate producţiei, preluării pentru ca după ce a beneficiat de scutire de plata taxelor vamale, să schimbe destinaţia mărfurilor, valorificându-le; edificatoare în acest sens este declaraţia privind aplicare prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 57/1993 a SC „T.I.” semnată de inculpat - potrivit cu care importul constă în bunuri necesare şi folosite efectiv în producţie pe o perioadă de 2 ani; la fila 225 vol. I urm. pen. - se află Procesul-verbal nr. 4 din 30 martie 1997 prin care inculpatul „hotăra punerea în funcţiune a atelierului de producţie pentru fabricarea produselor din ciocolată, cacao şi fabricarea îngheţatei”; astfel, inculpatul s-a sustras de la plata taxelor vamale datorate statului; G.M. a fost dat în urmărire generală (Adresa nr. 211149 din 1 septembrie 1998 a Inspectoratului de Poliţie Transporturi Bucureşti - Serviciul Poliţiei Criminale, menţinându-se că în urma activităţilor specifice executate s-a stabilit că a părăsit ilegal teritoriul României; anterior, la 17 august 1998, pe numele său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa emisese mandat de arestare în lipsă; la adresa amintită a I.P.T. Bucureşti era ataşată fotografia numitului G.M.; aceeaşi fotografie o regăsim pe planşa foto - aflată la fila 438 vol. I urm. penală - şi după care G.M. a fost identificat de M.C, B.E., S.M., O.C., R.C.; în toate cazurile menţionate s-a procedat la recunoaşterea inculpatului în luna august 1998 la foarte scurtă vreme după ce aceştia veniseră în contact cu G.M.; reaudiaţi în apel - după trecerea a 10 ani martorii nu au mai fost în măsură să-şi reamintească fizionomia unei persoane întâlnite în urmă cu atâţia ani; împrejurările legate de darea în urmărirea generală a inculpatului le întâlnim şi în Dosarul nr. 1749/2002 al Tribunalului Constanţa care a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de H.M. când s-a procedat la punerea în executare a mandatului de executare mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 97 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Constanţa (în primul ciclu procesual) pe numele de G.M.; dosarul de executare - a fost ataşat la Dosarul nr. 3/118/2002 (al doilea ciclu procesual) dar nu a fost avut în vedere la soluţionarea cauzei în al doilea ciclu procesual; conform cererii de recunoaştere a statutului de refugiat formulat de H.M. la 27 martie 2001 a intrat ilegal în România la 20 martie 2001; cererea sa a fost înregistrată cu „identitate declarată”, întrucât a depus numai un act de identitate irakian a cărui autenticitate nu a putut fi stabilită, fără să prezinte şi un paşaport eliberat de autorităţile irakiene (Dosar nr. 3/118/2002 al Tribunalului Constanţa); persoana care s-a prezentat sub numele de H.M. a fost amprentată la 27 martie 2001 (Adresa nr. 145.809 din 3 decembrie 2002 a IGPR - fila 70 - dosar contestaţie la executare ); prin Sentinţa civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea, lui H.M. i s-a recunoscut statutul de refugiat, iar la 3 ianuarie 2002 a solicitat eliberarea paşaportului; la 20 august 2002, Poliţia Municipiului Bucureşti l-a identificat pe G.M. pe numele căruia fusese emis mandatul de executare în baza sentinţei pronunţate în primul ciclu procesual; acesta a fost introdus la 21 august 2002 în arestul IPJ Constanţa, stabilindu-se că este urmărit general, iar la aceeaşi dată i s-au prelevat urmele papilare; cu ocazia depistării s-a constatat că datele de identitate prezentate (H.M.) sunt false, iar la audiere, a recunoscut că s-a folosit de această identitate pentru a se sustrage de la executarea mandatului de care avea cunoştinţă; la 2 septembrie 2002, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi în vederea stabilirii identităţii reale ca solicitant de azil, a solicitat Inspectoratului General al Poliţiei - Institutul de Criminalistică - efectuarea unor examinări în banca de date a sistemului AFIS cu privire la faptul dacă impresiunile papilare prelevate numitului H.M. sunt identice cu cele ale numitului G.M., iar în urma verificărilor s-a stabilit că impresiunile papilare prelevate aparţin uneia şi aceleiaşi persoane.
Curtea de Apel Constanţa a pus la îndoială existenţa unei declaraţii a persoanei cercetate în care ar fi recunoscut că s-a prezentat sub o identitate falsă; la fila 269 vol. 4 Dosar 3/118/2002 se află Adresa nr. 2/2308 din 22 august 2002 a Biroului pentru străini şi probleme de organizare către Oficiul Naţional pentru Refugiaţi în care se face vorbire despre declaraţia persoanei în cauză; declaraţia a fost dată la 20 august 2002 - data depistării şi a fost transmisă cu Adresa nr. 1215 din 22 august 2002 de către Serviciul de Poliţie Port Constanţa către Oficiul Naţional pentru refugiaţi; inculpatul a susţinut că faptele au fost comise de fratele său G.Y.; la fila 150 vol. III - se găseşte certificatul de deces al numitului Y.A.N. - dar această împrejurare nu explică identitatea dintre impresiunile digitale ale persoanei prezentate sub două identităţi H.M. şi G.M.; prin Sentinţa penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, H.M.A.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 288 alin. 1 C. pen., art. 293, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); modalitatea infracţională reţinută în cauza de mai sus nu este prea departe de cea deja cunoscută (sustrage 2 paşapoarte, le falsifică prin înlocuirea fotografiei titularilor cu a sa, le foloseşte în „afaceri comerciale” pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale).
În raport cu cele expuse mai sus, parchetul a apreciat că inculpatul G.M. a comis faptele pentru care a fost dedus judecăţii, iar pentru a se sustrage cercetării penale, s-a prezentat sub numele de H.M.A.N.
Referitor la acţiunea civilă, s-a constatat că în al doilea ciclu procesual, deşi legal citată, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Constanţa nu s-a prezentat la niciun termen.
Doar în primul ciclu procesual - Dosarul nr. 1215/2000 partea civilă prin Adresa nr. 9747 din 2 august 2000 a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.892.884.508 ROL la care s-au adăugat majorări legale de întârziere, aceasta este poziţia părţii civile în condiţiile în care instanţa nu ar dispune confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracţiunilor reţinute în cauză.
Pentru motivul expus, parchetul a solicitat în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în rejudecarea, condamnarea inculpatului G.M.A.S.
La termenul de judecată de la 9 aprilie 2009, în recurs, intimatul inculpat a fost identificat de către instanţă şi a depus o copie a legitimaţiei de şedere temporară, arătând că actele originale sunt reţinute de poliţie.
Instanţa a pus în vedere inculpatului să depună la dosar acte de stare civilă în original, iar Ministerului Public să facă demersurile necesare pentru depunerea actelor de stare civilă ale inculpatului.
Fiind întrebat de instanţă unde sunt actele originale, intimatul inculpat a arătat, prin interpret, că certificatul de naştere şi actul de identitate se află la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, iar originalul legitimaţiei de şedere la Poliţia Capitalei.
Înalta Curte în vederea depunerii de către intimatul inculpat a actelor sale de identitate, a acordat termen la 21 mai 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 26 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de la 21 mai 2009, apărătorul intimatului inculpat a depus la dosar actele de identitate ale acestuia solicitate de instanţă la termenul anterior.
Instanţa, constatând prezenţa intimatului inculpat la acest termen, a trecut la ascultarea acestuia, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul actelor depuse în şedinţă publică.
Înalta Curte, în vederea studierii actelor din care rezultă identitatea reală a inculpatului, depuse în şedinţă publică de către apărătorul acestuia a amânat cauza la 18 iunie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 35 dosarul Înaltei Curţi.
La dosarul cauzei au fost depuse copia actului de identitate tradus din limba arabă legalizat (certificat de naştere) nr. ............, seria ......... eliberat de Republica Irak, Ministerul de Interne, Departamentul General de Cetăţeni şi Stări Civile, direcţia AL-Ramadi, nr. registrului: 23M, pagina: 186, eliberat conform Codului Stării Civile nr. 65 modificat în anului 1972, Fotografia titularului ataşată şi ştampilată cu ştampila rotundă a autorităţilor emitente privind pe Prenume: H., Prenumele tatălui şi al bunicului: M.A., Nume: -; Prenumele mamei şi al bunicului: T.A.; Sexul: B.; Semnătura funcţionarului: indescifrabilă; Data organizării: 15 iunie 1996; Numele întreg al organizatorului: ilizibil; Ocupaţia: -; religia: ISLAM; Data naşterii: 01 februarie 1956; Locul naşterii; Al-Anbar - Ramadi; Semne particulare: Nu are; Starea civilă: Căsătorit; Numele soţiei: A.A.M.; Locul înregistrării: Al-Ramadi. Descriere: Culoarea ochilor: Căprui; Culoarea feţei: Creolă; Culoarea părului: Negru; Înălţimea: 150 cm; Grupa sanguină: -, o fotografie, precum şi copia tradusă din limba arabă legalizată a permisului de conducere naţional categoria B emis de Republica Irak, Ministerul de Interne, Departamentul General al Poliţiei, la care se află ataşată fotografia titularului şi ştampilată cu ştampilă rotundă cu înscrisul: Departamentul General al Poliţiei. Seria: .......; Numele complet: H.M.A.; Domiciliul: Al Anbar; Naţionalitatea: IRAKIANĂ; Nr. licenţei: ..........; Data emiterii: ..............; Valabil până: 19 august 2010; Semnătura funcţionarului de la Poliţia rutieră: ilizibil/semnătură/, Ştampila rotundă a autorităţilor emitente.
În declaraţia dată în recurs, aflată la fila 34 dosarul Înaltei Curţi, intimatul inculpat H.M.A.A.N. a arătat că „Mă numesc H.M.A.A.N. şi sunt născut la data de ........... în Irak în oraşul A. G.M.A.S. născut la ................ este fratele meu, însă acesta a decedat, din câte îmi amintesc în luna mai 2000. Suntem fraţi numai după tată, mamele fiind diferite, respectiv pe mama mea o cheamă T., iar mama fratele decedat se numea M.A. Mama fratelui meu mai purta şi prenumele de S. Eu am intrat pe teritoriul României în 2001, după decesul fratelui meu, care este de fapt ce-l care dezvoltase aceste afaceri comerciale.”
La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri, a pus concluzii de admiterea recursului, menţionând că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Totodată a susţinut că există documente din care rezultă că martorii au recunoscut pe inculpat după numele de G.M.A.S., rezultând identitatea dintre inculpat şi persoana care a săvârşit infracţiunea, iar pentru a se sustrage cercetării penale s-a prezentat sub numele de H.M.A.A.N.
La solicitarea Înaltei Curţi, reprezentantul Ministerului Public, în raport cu motivele expuse în scris a arătat că este certă împrejurarea că fapta a fost săvârşită de inculpatul G.M.A.S., fiind exclusă îndoială cu privire la acest aspect.
Concluziile apărătorului intimatului inculpat asupra recursului declarat de parchet, poziţiile apărătorului din oficiu şi a intimatului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, aflate la dosarul Înaltei Curţi, intimatul inculpat G.M.A.A.N., prin apărător a solicitat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi menţinerea în totalitate a Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3/118/2002, ca fiind temeinică şi legală.
În dezvoltarea concluziilor, s-a arătat că din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, cu ocazia primei judecăţi şi la rejudecare a rezultat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. privind condamnarea intimatului-inculpat, deoarece faptele deduse judecăţii nu au fost săvârşite de intimatul-inculpat G.M.A.A.N.
Astfel, intimatul inculpat G.M.A.A.N. fiind audiat în faţa instanţei de fond a declarat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, infracţiunile reţinute au fost săvârşite anterior venirii sale în România, iar persoana la care se face vorbire în actul de inculpare că ar fi vinovată de comiterea infracţiunilor este fratele său, numitul G.M.A.S.
Intimatul inculpat a mai susţinut că numele său real este G.M.A.A.N., dovedind acest lucru cu actele sale de identitate, arătând că a venit pentru prima dată în România la data de 10 martie 2001 şi nu a declarat la depistarea sa de către organele de poliţie că s-ar numi G.M.A.S.
Referitor la fratele său, numitul G.M.A.S., intimatul inculpat a declarat că acesta în prezent este decedat şi a susţinut că acesta a venit în România în perioada anilor 1995 - 1996 şi a stat până la sfârşitul anului 1998 şi din câte ştie s-a ocupat de comerţ.
În mod corect, atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond au apreciat că se impune stabilirea cu prioritate a identităţii inculpatului câtă vreme acuzarea susţine că inculpatul G.M.A.S. este una şi aceeaşi persoană cu G.M.A.A.N., aspect contestat de intimatul inculpat cât şi de probele administrate în cauză, respectiv acte şi declaraţii ale martorilor, susţinerile parchetului devenind astfel neconforme cu dovezile produse.
Astfel, înscrisurile depuse în acest sens, emise de autorităţile statului, cuprind informaţii contradictorii, fără acoperire probatorie.
Dacă din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Serviciul de Evidenţă Operativă a rezultat faptul că cetăţenii irakieni G.M.A.S. şi G.M.A.A.N. nu figurează în evidenţe anterior anului 2001 cu intrări-ieşiri din România, din procesul-verbal încheiat la Serviciul Paşapoarte - Evidenţa Străinilor şi Probleme de Migrări la data de 14 august 1998 rezultă faptul că numitul G.M.A.S. figura în evidenţele serviciului ca aflându-se pe teritoriul României încă din data de 07 decembrie 1994.
Din Adresa nr. 748829/CD din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare a reieşit faptul că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat numitul G.M.A.A.N. de către Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, iar la 21 august 2002 Poliţia Port Constanţa l-a amprentat pe numitul G.M.A.S.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că anterior anului 2001, s-ar fi realizat amprentarea numitului G.M.A.S., cu prilejul eliberării pe numele acestuia a legitimaţiei de şedere temporară în România seria H nr. Z şi a legitimaţiei de şedere temporară în România seria B nr. B1 eliberată la data de 01 august 1995.
Deci, deşi există două legitimaţii eliberate pe numele de G.M.A.S. anterior anului 2001 nu rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că s-a realizat şi o amprentare a persoanei cu acest nume, la acel moment.
Totodată, nu s-a făcut dovada existenţei declaraţiei prin care intimatul-inculpat ar fi recunoscut că numele său reala este G.M.A.S., astfel cum se susţine în Adresa nr. 1901229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, aspect negat de intimatul-inculpat G.M.A.A.N. şi prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond.
În motivele de recurs, parchetul susţine că „declaraţia a fost dată la data de 20 august 2002, data depistării şi a fost transmisă cu Adresa nr. 1215 din 22 august 2002 de către Serviciul de Poliţie Port Constanţa către Oficiul Naţional pentru Refugiaţi”.
După cum se poate constata, există dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul B.D.
Deci, parchetul nu a făcut niciodată dovada existenţei acestei „declaraţii” şi nici nu putea să facă această dovadă, deoarece în realitate, „declaraţia” nu există.
De asemenea, lipsită de susţinere probatorie este şi menţiunea din Adresa nr. 2181235 din 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări privind caracterul fals al datelor de identitate prezentate cu ocazia depistării intimatului-inculpat, cuprinse în legitimaţia de şedere temporară pentru cetăţenii străini seria H nr. X eliberată de O.N.R. la data de 06 iulie 2001 şi în permisul internaţional de conducere nr. 12574 din 11 decembrie 2000 eliberat de autorităţile irakiene pe numele de G.M.A.A.N. - fiul lui M. şi T., născut în Irak.
Pe de-o parte, intimatul-inculpat prin apărător a apreciat că nemotivat se susţine că permisul de conducere internaţional găsit asupra intimatului-inculpat, cu ocazia depistării, eliberat la data de 11 decembrie 2000 de autorităţile irakiene pe numele de G.M.A.A.N., este fals în lipsa unor date concrete pe care să se întemeieze această susţinere.
Pe de altă parte, analizând întregul material probator din dosarul cauzei care a vizat identitatea intimatului-inculpat, atât instanţa de apel, cât şi cea de fond au făcut o justă apreciere a acestora stabilind că numele real al inculpatului este G.M.A.A.N.
Din declaraţia martorului M.M.A.A.E.B., propus în apărare de către intimatul-inculpat rezultat faptul că îl cunoaşte pe acesta din anul 2002 şi ştie că numele său este M.H.
Din Adeverinţa nr. 91023 din 19 decembrie 2005 eliberată de Administraţia Şcolii Al-Araaf pentru băieţi din Irak, rezulta faptul că H.M.A. este unul dintre profesorii care a predat materia de istorie în cadrul şcolii noastre în perioada 1996 - 2000, fila 83 vol. 3 al Tribunalului Constanţa (R 1893/2002).
După cum se poate observa, în perioada reţinută în rechizitoriu, numitul G.M.A.A.N. se afla în Irak.
Din Adresa nr. 1901229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - O.N.R. a rezultat faptul că numitul G.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaştere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001 înregistrată sub nr. 11628/c/DD, ocazie cu care a declarat că se numeşte G.M.A.A.N., născut în Irak, fiindu-i astfel eliberată legitimaţia seria R nr. R1 pe acelaşi nume.
Prin Sentinţa civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea, numitului G.M.A.A.N. i s-a acordat statut de refugiat în România.
Prin Sentinţa penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia penală a reieşit faptul că inculpatul G.M.A.A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Tot din probele dosarului a mai rezultat faptul că la data de 20 noiembrie 2007, instanţa de executare a dispus liberarea condiţionată a inculpatului G.M.A.A.N., iar la data de 06 decembrie 2007 Oficiul Român pentru Imigrări a eliberat intimatului-inculpat legitimaţia de şedere temporară seria H nr. Y pe numele de G.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak.
S-a mai menţionat faptul că susţinerea intimatului-inculpat G.M.A.A.N., privind decesul fratelui său, numitul G.M.A.S. este confirmată de existenţa la dosar a copiei traduse a certificatului de deces al acestuia.
Din probele ce au fost administrate în cursul procesului penal nu a rezultat faptul că numitul G.M.A.S. şi intimatul-inculpat trimis în judecată, numitul G.M.A.A.N. sunt una şi aceeaşi persoană.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, se solicită a se avea în vedere, ca numele real al intimatului-inculpat este G.M.A.A.N., fapt stabilit, atât de instanţa de apel, cât şi de instanţa de fond.
Cu privire la martorii audiaţi în cauză, atât la prima judecată, cât şi la rejudecare, din depoziţiile acestora a rezultat că majoritatea relatează faptul că operaţiunile de primire, vămuire şi respectiv distribuire a mărfii s-au făcut de către sau în prezenţa unor cetăţeni arabi.
Cu certitudine se poate constata că din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, niciunul dintre aceşti martori nu l-au recunoscut pe inculpatul G.M.A.A.N., declarând că nu îl cunosc, cu excepţia martorului M.M., care a relatat că îşi aminteşte că l-ar fi transportat pe inculpat o singură dată cu taxiul, arătând însă că nu îşi aminteşte perioada şi nici numele acestuia.
Din nicio declaraţie nu a rezultat că inculpatul, trimis în judecată, a fost prezent la operaţiunile de vămuire, de încărcare şi descărcare a containerelor cu marfă, de dirijare a transporturilor în cele trei perioade reţinute prin actul de inculpare.
De altfel, deşi se susţine ca vinovat de săvârşirea infracţiunilor se face numitul G.M.A.S., se poate constata că din declaraţiile date de majoritatea martorilor a rezultat o implicare deosebită în operaţiunile de vămuire, cât şi în cele ulterioare ale numiţilor M.A., M.F.A.K.E.H. şi S.A.A., care însă nu au fost trimişi în judecată pe considerentul că aceştia nu au cunoscut caracterul ilicit al operaţiunilor.
Astfel, Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 02 aprilie 1999 confirmă faptul că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre declaraţiile prezentate la autoritatea vamală au fost executate de numitul M.F.A.K.E.H., fapt ce infirmă susţinerea cuprinsă în rechizitoriu cum că inculpatul G.M.A.S. ar fi fost cel care a prezentat declarantului vamal declaraţiile privind aplicarea prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 57/1993.
În concluzie, intimatul inculpat prin apărător a solicitat instanţei să constate că din întregul material probator administrat în cauză de-a lungul întregului proces penal, nu s-a dovedit că inculpatul G.M.A.S. este una şi aceeaşi persoană cu inculpatul G.M.A.A.N. şi nu s-a dovedit că inculpatul G.M.A.A.N. este autorul infracţiunilor reţinute în actul de inculpare, câtă vreme probele pe care se sprijină rechizitoriul sunt neconcordante şi nesigure, existând o puternică stare de îndoială, nefiind apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.
Prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăţiei inculpatului. Dacă această certitudine nu există, prezumţia de nevinovăţie funcţionează şi este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului.
În concluzie, s-a solicitat instanţei, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) respingerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat şi menţinerea în totalitate a Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa,
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3/118/2002, ca fiind temeinică şi legală.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit nevinovăţia inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.) în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în raport cu situaţia de fapt stabilită.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se mai întâi că numele real al inculpatului este H.M.A.A.N., ca urmare a unui riguros examen asupra tuturor înscrisurilor, respectiv a adreselor emise de Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Român pentru Imigrări, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică, Serviciul de Identificări Judiciare, Sentinţa civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea prin care s-a acordat statut de refugiat în România numitului H.M.A.A.N., legitimaţia de şedere temporară pentru cetăţeni străini, având calitatea de refugiat a numitului H.M.A.A.N., respectiv seria H nr. X, document eliberat de ONR la data de 06 iulie 2001 şi un permis de conducere internaţionale cu aceleaşi date din 11 decembrie 2000 eliberat de autorităţile irakiene, Sentinţa penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat inculpatul H.M.A.A.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 20 noiembrie 2007, legitimaţia de şedere temporară seria H nr. Y din 06 decembrie 2007 cu aceleaşi date, respectiv H.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak, copia legitimaţiei de şedere temporară cu seria H nr. Z emisă pe numele de G.M.A.S., legitimaţia seria B nr. B1 la data de 01 august 1995, în baza paşaportului seria M nr. M1, copia tradusă a certificatului de deces al numitului G.M.A.S., declaraţia martorului M.A.A.E.B.
Ulterior stabilirii numelui real al inculpatului H.M.A.A.N., în raport cu inculpatul G.M.A.S., ce a fost trimis în judecată, nefiind una şi aceeaşi persoană, în baza coroborării declaraţiilor martorilor, audiaţi la prima judecată, respectiv M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. şi I.A., cu declaraţiile martorilor audiaţi la rejudecarea cauzei şi anume M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. şi P.I., cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de martorii O.V., F.C.D., S.L., C.N., M.C., V.C., P.A., J.G., S.F., M.A., B.E., S.M., O.C., V.E., L.I.A., D.C., R.C., P.I., S.F., N.C., B.D., I.M.B., A.A., S.S.M., Ş.D., M.M., cu Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 2 aprilie 1999, ce a confirmat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre declaraţiile prezentate la autoritatea vamală au fost executate de numitul M.F.A.K.E.H., ceea ce infirmă susţinerea din actul de sesizare că inculpatul G.M.A.S. ar fi fost cel care a prezentat declarantului vamal declaraţiile privind aplicarea prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 57/1993, s-a stabilit nevinovăţia inculpatului H.M.A.A.N.
Înalta Curte, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, inclusiv a actelor depuse în recurs de către intimat cu privire la identitatea sa, aflate la filele 30 - 33 dosarul Înaltei Curţi, a declaraţiei date în recurs, de către intimatul inculpat H.M.A.A.N., aflată la fila 34 dosarul Înaltei Curţi, în care a făcut precizări cu privire la identitatea sa, pe care le-a evaluat coroborat, în baza procesului de analiză şi ulterior de sinteză a constatat că inculpatul H.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în localitatea A.A. – R., Republica Irak nu este aceeaşi persoană cu inculpatul G.M.A.S., fiul lui M. şi S., care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis la 30 iunie 2000 în Dosarul nr. 1179/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, secţia de urmărire penală.
În declaraţia dată de inculpatul H.M.A.A.N.,în faţa primei instanţe, în rejudecare, la data de 1 martie 2006 acesta a arătat că nu recunoaşte învinuirea ce i se aduce, deoarece nu este vorba de persoana sa, autorul faptei fiind o altă persoană, presupusul autor indicat în actul de sesizare fiind fratele său G.M.A.S., care a venit în România în 1995 - 1996 şi a stat până la sfârşitul anului 1998, în prezent este decedat, certificatul acestuia de deces se află la dosarul cauzei, nu este adevărat că ar fi declarat cu prilejul depistării sale de către organele de poliţie după emiterea unui mandat de executare al pedepsei de 12 ani că identitatea reală ar fi G.M.A.S., că este real că a fost reţinut pentru punerea în executare al acelui mandat de organele de poliţie, că poliţiştii cu acea ocazie au susţinut că ar fi G.M.A.S., el însă le-a precizat că este Hares şi le-a prezentat o legitimaţie, că este vorba de un document eliberat de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, că deţine un permis de conducere eliberat de autorităţile irakiene, este real că a fost amprentat la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, precum şi la Poliţia Capitalei, că la Poliţia Capitalei însă când a fost amprentat au consemnat cu numele de J., că există o amprentare făcută sub numele de G. (J.) trimisă din Irak, că a cerut această amprentare prin ambasadă şi a fost trimisă, acele amprente trimise de ambasadă aparţin fratelui său şi provin din dosarul militar, numele său real fiind H.M.A.S.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak.
În declaraţia dată în recurs, aflată la fila 34 Dosarul nr. 3/118/2002 al Înaltei Curţi, intimatul inculpat H.M.A.A.N. a arătat că se numeşte H.M.A.A.N. şi este născut în Irak, în oraşul A., că G.M.A.S., este fratele său, însă acesta a decedat, din câte îşi aminteşte în luna mai 2000, că sunt fraţi numai după tată, mamele fiind diferite, respectiv pe mama sa o cheamă T., iar mama fratelui decedat se numea M.A., mama fratelui său mai purta şi prenumele de S., că el a intrat pe teritoriul României în 2001, după decesul fratelui său, care este de fapt cel care dezvoltase aceste afaceri comerciale.
De asemenea la dosarul instanţei de recurs, filele 25; 30 - 33 dosarul Înaltei Curţi mai sus indicat se află acte doveditoare, respectiv fotocopia legitimaţiei de şedere temporară seria H nr. Y eliberată la data de 6 decembrie 2007 şi valabilă până la 3 decembrie 2010 de către Oficiul Român pentru Imigrări privind pe G.M.A.A.N., prenumele părinţilor M. şi T., data şi locul Irak, copia tradusă din limba arabă legalizată a actului de identitate (certificat de naştere) nr. .......... Seria: ....... privind pe H.M.A., născut în A.A.R., copia tradusă din limba arabă legalizată a permisului de conducere naţional categoria B privind pe H.M.A., precum şi fotografiile acestuia.
La Dosarul cu nr. 3/118/2002 (R 1893/2002) vol. III al Tribunalului Constanţa, la fila 150 se află copia traducerii din limba arabă a certificatului de deces întocmit la 09 septembrie 2002 pentru J.A.N., născut la A.R., data decesului 07 martie 2000, ora 03,00, prenumele şi numele tatălui: M.A.S., Prenumele şi numele mamei: M.A.
Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus menţionate, cu celelalte înscrisuri, respectiv Adresa nr. 14589 din 3 decembrie 2002 a Ministerului de Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică, Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, Adresa nr. 2181235 de la 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări, Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare, Adresa nr. 748829/C.D. din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare, Sentinţa civilă nr. 1881 de la 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea, pronunţată în Dosarul nr. 3021/2001 prin care a fost acordat statutul de refugiat numitului H.M.A.A.N., Sentinţa penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. 5328/2003 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4453 de la 19 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care inculpatul H.M.A.A.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, alte înscrisuri, declaraţia martorului M.M.A.A.E.B. dată la 18 septembrie 2007, la prima instanţă, în rejudecare şi în care a precizat că îl cunoaşte pe inculpat cu numele de M.H., din anul 2002, întrucât acesta a închiriat o locuinţă de la agenţia soţiei sale, a rezultat că nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul H.M.A.A.N. este aceeaşi persoană cu inculpatul G.M.A.S. ce a fost trimis în judecată.
Astfel, s-a constatat existenţa multor contradicţii între adresele emise de autorităţi cu privire la faptul că cele două persoane cetăţeni irakieni nu figurează în evidenţe anterior anului 2001 cu intrări-ieşiri din România, cu privire la amprentarea celor două persoane, respectiv numitul G.M.A.A.N. a fost amprentat la data de 27 martie 2001 iar la 21 august 2008 a fost amprentat numitul G.M.A.S., nu rezultă că anterior anului 2001 s-ar fi realizat amprentarea acestuia din urmă cu prilejul eliberării legitimaţiei de şedere temporară în România seria H nr. Z şi a legitimaţiei seria B nr. B1 la data de 01 august 1995.
De asemenea, nu s-a făcut dovada existenţei declaraţiei prin care inculpatul H.M.A.A.N. ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., astfel cum se susţine în Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
De altfel, verificând menţiunea făcută în motivele de recurs formulate de parchet, că declaraţia mai sus menţionată ce ar fi fost dată la 20 august 2002 transmisă cu Adresa nr. 1215 din 22 august 2002 de către Serviciul de Poliţie Port Constanţa către Oficiul Naţional pentru Refugiaţi s-ar afla la fila 57 în vol. IV s-a constatat că în vol. IV al dosarului Tribunalului Constanţa se află o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul B.D. pentru a se prezenta la termenul din 15 mai 2007, iar în Dosarul nr. 1215/2000 al Tribunalului Constanţa, la aceeaşi filă 57, se află o altă dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul P.A. pentru a se prezenta la termenul de la 2 noiembrie 2000, aşa încât nu se susţine existenţa declaraţiei mai sus menţionate, în condiţiile în care inculpatul H.M.A.A.N., în declaraţia dată la data de 1 martie 2006, în primă instanţă, în rejudecare a negat că ar fi dat o asemenea declaraţie, aşa cum s-a arătat.
În Dosarul nr. 1749/2002 al Tribunalului Constanţa, se află nota de interviu întocmită la data de 6 aprilie 2001 întocmită de Ministerul de Interne, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, privind pe numitul H.M.A.A.N. referitor la solicitarea acestuia a statutului de refugiat în România.
De asemenea, nu se susţine probator menţiunea din Adresa nr. 2181235 din 30 ianuarie 2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Român pentru Imigrări referitoare la caracterul fals al datelor de identitate prezentate cu ocazia depistării inculpatului cuprinse în legitimaţia de şedere temporară pentru cetăţenii străini seria H nr. X eliberată de O.N.R. la data de 06 iulie 2001 şi în permisul internaţional de conducere din 11 decembrie 2000 eliberat de autorităţile irakiene pe numele de G.M.A.A.N., fiul lui M. şi T., născut în Irak.
Astfel, Înalta Curte consideră că există un dubiu cu privire la identitatea inculpatului G.M.A.S., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în condiţiile menţionate şi inculpatul H.M.A.A.N., cel prezent, astăzi, în faţa instanţei de recurs, în raport cu toate mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, existând diferenţe semnificative privind datele de naştere ale celor două persoane menţionate, respectiv inculpatul G.M.A.S. este născut la .................. sau ................., această ultimă dată fiind menţionată în copia certificatului de deces, numele părinţilor fiind cel al tatălui M.A.S. şi al mamei M.A., decedat la 07 martie 2000, în timp ce inculpatul H.M.A.A.N. este născut la data de ....................., numele părinţilor fiind al tatălui M. şi al mamei T., fiind plauzibile susţinerile inculpatului H.M.A.A.N. cu privire la fratele său decedat, în sensul că au fost fraţi numai după tată, mamele fiind diferite, aşa cum a rezultat din declaraţia dată în recurs.
În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că instanţele, în rejudecare au apreciat în mod judicios şi motivat în baza unui amplu probatoriu administrat că există neconcordanţe semnificative cu privire la identitatea inculpatului trimis în judecată şi cel care a fost prezent, în faţa acestora, dubiul care îi profită celui din urmă.
De asemenea, Înalta Curte constată că nu numai mijloacele de probă referitoare la identitatea inculpaţilor, în condiţiile arătate, dar şi din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi, în primul ciclu procesual, în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea cauzei, cu declaraţiile martorilor date şi în cursul urmăririi penale, ce au fost expres indicate, al căror conţinut a fost evidenţiat în mod concret în considerentele sentinţei pronunţată de prima instanţă, în rejudecare, însuşite, atât de curtea de apel, cât şi de instanţa de recurs, s-a dovedit că inculpatul H.M.A.A.N. nu este autorul infracţiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (2) şi 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Din examinarea declaraţiilor date a rezultat în general că operaţiunile de primire, vămuire şi respectiv distribuire a mării s-au făcut de către sau în prezenţa unor cetăţeni arabi, martorii audiaţi în cursul urmăririi penale evidenţiaţi în concret în considerentele sentinţei primei instanţe, în rejudecare au declarat că îl cunosc pe inculpatul G.M.A.S., şi reaudiaţi în faţa instanţei în prezenţa inculpatului H.M.A.A.N. au revenit asupra declaraţiilor, menţionând că nu-l recunosc pe inculpat.
De asemenea, în mod corect au fost făcute referiri la toţi martorii care au relatat implicarea în operaţiunile de vămuire de la declaranţii vamali Agenţia R. Constanţa şi SC „S.S.” SRL Bucureşti - Filiala Constanţa şi în cele ulterioare, a numiţilor M.A., M.F.A.K.E.H. şi S.A.A., faţă de care nu s-a început urmărirea penală şi trimiterea lor în judecată, precum şi la Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 02 aprilie 1999.
Înalta Curte constată că în cauză instanţa de apel în mod judicios a apreciat critic materialul probator administrat, în raport cu motivele de apel invocate de către parchet, înlăturându-le motivat şi nu numai că şi-a însuşit argumentele primei instanţe, dar la rândul său a evaluat materialul probator administrate.
Totodată, Înalta Curte în condiţiile arătate, în raport cu motivul de recurs invocat şi-a însuşit argumentele prezentate de prima instanţă de control judiciar, iar la rândul său, în baza propriei evaluări analitice şi sintetice asupra mijloacelor de probă administrate şi evidenţiate, în mod concret, în baza procedeelor deductive, a constatat că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, iar critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, nu este fondată.
Altfel spus, între percepţia asupra materialului probator administrat de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată nu există vădite şi esenţiale neconcordanţe, aşa încât în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu privire la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.).
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat H.M.A.A.N. (G.M.A.S.).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, ca urmare a asigurării asistenţei obligatorii, fiind desemnată doamna avocat G.M., cu împuternicirea avocaţială emisă la 31 martie 2009, în vederea studiul dosarului şi prezentarea la termenul din 18 iunie 2009, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Potrivit art. 192 alin. (6) C. proc. pen. onorariul interpret de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat H.M.A.A.N. (G.M.A.S.).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpret de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Penal. Cerere de amânare a... | ICCJ. Decizia nr. 659/2009. Penal → |
|---|
