ICCJ. Decizia nr. 659/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 659/2009
Dosar nr. 3/97/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 455 din 8 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 3/97/2004, au fost condamnaţi inculpaţii V.V., V.V.C. şi K.A., la câte 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani.
A fost revocat beneficiul graţierii condiţionate cu privire la pedeapsa de 5.000.000 lei aplicată inculpatului K.A. prin sentinţa penală nr. 330/2002 a Judecătoriei Petroşani şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
A privat pe fiecare inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
A obligat pe inculpaţi, în solidar, la:
- 1.927.416 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Lupeni;
- 906.112 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul de Urgenţă Petroşani;
- 10.584.000 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, Secţia Neurochirurgie, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei.
- 100.000.000 lei daune morale către partea civilă P.V.
A fost respinsă în rest cererea de despăgubiri civile a părţii civile P.V.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 18,50 lei reprezintă contravaloarea raportului de expertiză medico legală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Partea vătămată P.V., în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2004, în jurul orelor 10.00, se afla în barul B. din Lupeni, la o masă cu prietenul său L.C., masă la care s-a aşezat şi inculpatul V.V., întrucât îl cunoştea pe numitul L.C.
În urma discuţiilor avute, între inculpat şi partea vătămată a izbucnit o ceartă, în legătură cu categoriile permisului de conducere al părţii vătămate, ambii fiind în stare de ebrietate, astfel că inculpatul a ameninţat pe partea vătămată cu bătaia, sens în care a dat un telefon fiului său. La scurt timp, în bar a intrat fiul inculpatului, inculpatul V.V.C., împreună cu inculpatul K.A. şi au început toţi trei să ameninţe pe partea vătămată cu bătaia. În această situaţie partea vătămată a plecat de la masă şi din bar însă, în faţa barului, a fost ajuns din urmă de cei trei inculpaţi şi lovit cu bâtele de basseball de către inculpaţii V.V.C. şi K.A., iar după ce a căzut jos, cei doi inculpaţi au continuat să îl lovească, lovindu-l şi inculpatul V.V., cu picioarele.
Imediat, cei trei inculpaţi au părăsit locul faptei, iar partea vătămată a fost transportată la Spitalul din Lupeni, apoi la Spitalul din Petroşani şi de aici la Clinica de Neurochirurgie Cluj - Napoca.
Din raportul medico - legal efectuat a rezultat că partea vătămată, în urma agresiunilor celor trei inculpaţi, a suferit un politraumatism TCC mediu, contuzie cerebrală frontotemporală stg., hemoragie extradurală temporală stg., fractură cu înfundare-denivelare temporală stg., fractură diafiză şi hepifiză distală peroneu stg., concluzionându-se că aceste leziuni cranio - cerebrale i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat pentru vindecare un nr. de 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiaţi, nici unul din inculpaţi nu a recunoscut fapta săvârşită, inculpatul K.A. declarând că în ziua respectivă nu a fost la acel bar, propunând şi martori în acest sens, declaraţia acestora neputând fi însă luată în considerare întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Martorii aflaţi la locul faptei, respectiv B.M., G.M., R.M. şi B.C.l. au declarat fără dubiu că cei trei inculpaţi, în ziua de 8 aprilie 2004, au fost la barul B. din Lupeni, la masă cu partea vătămată şi martorul L.C., au fost ceva discuţii între ei, după care partea vătămată a plecat, fiind urmată de cei trei inculpaţi, iar în faţa barului aceştia au agresat partea vătămată.
S-a reţinut că faptele inculpaţilor aşa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 260.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale, constând în venitul mediu nerealizat pe perioada cât a fost spitalizat, respectiv 8 aprilie - 8 octombrie 2004, 500.000.000 lei daune morale şi o rentă periodică lunară de 1300 euro, reprezentând venitul mediu realizat la muncă în Spania unde nu s-a mai prezentat după incident.
În acest sens, pentru a-şi dovedi despăgubirile civile materiale, a propus probe, însă din nici o declaraţie administrată în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi prestat muncă în Spania şi ar fi câştigat bani, astfel că tribunalul a respins cererea părţii vătămate constituită parte civilă, cu privire la despăgubirile civile materiale, ca nedovedită.
În ce priveşte daunele morale, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 100.000.000 lei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, apreciindu-se că în urma agresiunii partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, de natură a fi recuperat prin obligarea inculpaţilor la plata acestei sume.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul Lupeni, Spitalul de Urgenţă Petroşani şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, Secţia Neurochirurgie, acestea constituindu-se părţi civile cu cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate.
B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii V.V., K.A. şi V.V.C. şi partea civilă P.V.
Inculpaţii apelanţi au solicitat, prin apărător ales, achitarea lor în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu ei sunt autorii faptei reţinute, susţinând că leziunile cauzate victimei s-au datorat căderii acesteia pe scări. Totodată, s-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se avea în vedere că parte din martori şi-au schimbat depoziţiile la instanţa de fond.
Partea civilă a solicitat prin apărător ales majorarea cuantumului daunelor morale la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii la suma de 50.000 lei, plus cheltuieli de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 800 lei.
Prin Decizia nr. 38/A/2008 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate inculpaţii V.V., V.V.C., K.A. şi partea civilă P.V., apreciindu-se criticile neîntemeiate.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând în parte motivele de apel susţinute prin apărătorul ales, respectiv greşita condamnare deşi nu sunt autorii faptei reţinute în sarcina lor. în plus, cu ocazia dezbaterilor, inculpaţii V.V. şi V.V.C. au susţinut prin intermediul apărătorului ales că în faza de urmărire penală au fost lipsiţi de posibilitatea de a-şi face apărări deoarece li s-au luat declaraţii şi s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală la aceeaşi dată, motive în raport de care au solicitate, în principal, restituirea cauzei la procuror.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 3859 pct. 6, 10 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, întrucât au fost lipsiţi de posibilitatea de a-şi face apărări deoarece li s-au luat declaraţii şi s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală la aceeaşi dată, 25 august 2004, aceasta este nefondată. Potrivit dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror se poate face doar în cazurile limitativ prevăzute, respectiv ca urmare a nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. Cum în cauză inculpaţii au fost prezenţi în faţa procurorului iar asistenţa juridică nu era obligatorie întrucât erau cercetaţi în stare de libertate, nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât, întrebaţi fiind cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aceştia au declarat că nu au probe de administrat în apărare şi nici de formulat cereri noi, aspect consemnat în procesul verbal întocmit cu acel prilej şi semnat de inculpaţi.
2. Sub un alt aspect, al comiterii unei grave erori de fapt în interpretarea probelor, cu consecinţa greşitei condamnări a inculpaţilor, Înalta Curte constată critica neîntemeiată, întrucât activitatea infracţională a acestora s-a stabilit pe baza declaraţiilor martorilor B.M., G.M., R.M., date în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi concluziilor actelor medico-legale, probe pe baza cărora s-a stabilit fără dubiu că, la data de 8 aprilie 2004, partea vătămată P.V. a fost agresată de cei trei inculpaţi în faţa barului B. din oraşul Lupeni, aceştia lovind-o cu bâtele şi, respectiv, cu picioarele în timp ce se afla căzută la pământ, cauzându-i multiple leziuni traumatice care au i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat pentru vindecare un nr. de 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale.
Revenirea unora dintre martori asupra declaraţiilor iniţiale nu poate fi luată în considerare având în vedere motivaţiile lipsite de pertinenţă prin care aceştia au încercat să-şi justifice primele declaraţii, respectiv că li s-a promis bani de către partea vătămată, precum şi motivul revenirii asupra acestora, constând în împrejurarea că nu au primit banii promişi. în plus, la dosar există şi declaraţiile altor martori care au văzut momentul în care partea vătămată a fost agresată în faţa barului.
De asemenea, încercarea inculpaţilor de a dovedi cu martorii F.M., B.C. şi D.O.N. că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse de căderea pe scările din faţa barului, nu este în măsură să ducă la stabilirea altei situaţii de fapt decât cea reţinută. Aceasta întrucât, pe de o parte, din declaraţia primilor martori reiese că au văzut-o pe partea vătămată rostogolindu-se pe treptele restaurantului, au încercat să o ajute şi să anunţe salvarea dar au renunţat întrucât deja se auzea sirena salvării, ceea ce înseamnă că fusese anunţată cu ceva timp în urmă, evident mai înainte ca martorii să vadă partea vătămată, iar ceea ce determinase apelarea salvării era starea în care se afla aceasta; pe de altă parte, al treilea martor nu relevă decât împrejurări de care a luat cunoştinţă cu cea. Trei ani în urmă, arătând totodată că persoana pe care a văzut-o căzând pe scările barului nu este partea vătămată, pe care o cunoaşte.
Sub un alt aspect, al omisiunii solicitării avizului Comisiei superioare medico-legale de pe lângă I.N.M.L., critica nu este întemeiată, întrucât nu există contradicţii între raportul de constatare medico-legală nr. 2167/ll/a/85 din 25 aprilie 2004 al I.M.L. Cluj – Napoca, potrivit căruia „leziunile cranio - cerebrale au pus în primejdie viaţa victimei, şi raportul medico-legal de primă expertiză nr. 1079 din 11 iulie 2006 întocmit de I.M.L. Timişoara, pe bază de acte, conform căruia „având în vedere gravitatea leziunilor cranio-cerebrale considerăm că în lipsa tratamentului medical de specialitate viaţa victimei putea fi pusă în primejdie". Aceasta deoarece a doua lucrare nu concluzionează în sensul probabilităţii punerii vieţii în primejdie ci doar nuanţează că, în lipsa tratamentului medical de specialitate, acest rezultat s-ar fi produs. Totodată, nici celelalte critici privind evidenţierea ulterioară a traiectelor de fractură, după întocmirea foii de observaţie, nu pot fi de natură a crea dubii cu privire la corectitudinea actelor medico-legale, din moment ce acest aspect a fost explicat pertinent, prin efectuarea ulterioară a tomografiei, aceasta fiind o analiză de înaltă fidelitate în raport cu simpla radiografie.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, 63 şi 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpaţilor, astfel că este nejustificată şi solicitarea acestora de a fi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, câtă vreme probaţiunea administrată a fost una completă, iar soluţia pronunţată a avut în vedere şi declaraţiile martorilor din fata instanţei de fond.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, constatând neîntemeiate criticile formulate de aceştia.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.V., K.A.l. şi V.V.C. împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi V.V. şi V.V.C. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurentul inculpat K.A.l. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2317/2009. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Penal → |
|---|
