ICCJ. Decizia nr. 2427/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2427/2009
Dosar nr. 6927/2/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 42 din 18 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii Ş.C. şi M.A. împotriva Rezoluţiei nr. 1687/II-2/2007 din 31 octombrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 606/P/2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 15 decembrie 2006, petenţii au adresat o plângere penală organelor de poliţie împotriva numiţilor A.O., L.C., V.D. şi a martorului public R.O.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., art. 289, art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în legătură cu modalitatea în care, prin Încheierea nr. 8467 din 12 noiembrie 2004 s-a dispus rectificarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară, autentificat sub nr. 2165 din 29 septembrie 2004, în sensul că s-a făcut precizarea că ipoteca la care face referire acest act se constituie pentru garantarea sumei de 200.000 euro.
Sesizarea se referea, în esenţă, la faptul că rectificarea a vizat un element al contractului, iar nu o simplă omisiune, s-a făcut fără citarea părţilor, iar în cuprinsul încheierii s-a precizat că aceasta a fost comunicată părţilor, deşi nu s-a procedat în acest fel.
Iniţial, la 29 septembrie 2004 a fost autentificat sub nr. 2165/2004 de către notarul I.D. un antecontract de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară un teren în suprafaţă de 5.000 mp situat în Bucureşti, Şoseaua F.G. prin care, Ş.C. şi M.A. promiteau să vândă, iar numiţii A.O., L.C. şi V.D. să cumpere terenul sus-menţionat la preţul de 300.000 euro, din care până la data încheierii antecontractului s-au plătit 100.000 euro.
La 12 noiembrie 2004, prin Încheierea nr. 8467/2004, notarul public I.D. a dispus rectificarea antecontractului sus-menţionat, în sensul că suma de bani pentru garantarea plăţii, căreia promitenţii vânzători consimt la instituirea unei ipoteci de gradul I în favoarea promitenţilor cumpărători asupra terenului, este egală cu dublul avansului achitat la data autentificării contractului, respectiv, suma de 200.000 euro.
Rectificarea a fost dispusă la cererea numitului A.O., prin avocat D.A., determinată de împrejurarea că în lipsa unei astfel de menţiuni nu s-a admis înscrierea ipotecii în cartea funciară.
De menţionat că rectificarea s-a făcut fără citarea vânzătorilor iar încheierea nu a fost comunicată acestora, deşi în cuprinsul încheierii se înserase menţiunea comunicării.
Prin Rezoluţia nr. 606/P/2007 din 25 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public R.O.V. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 2481, art. 249 alin. (2) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceiaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de notarul I.D. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu referire la art. 2481 C. pen., art. 249 alin. (2) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În fine, aceiaşi rezoluţie a dispus următoarele în ce priveşte celelalte persoane reclamate:
- neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de A.O., L.C.N. şi V.D., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.O., L.C.N. şi V.D., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 246 cu referire la art. 2481 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În esenţă, procurorul de caz a reţinut că deşi au existat încălcări ale normelor privind completarea omisiunilor vădite din cuprinsul actelor autentice, acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unor fapte penale pentru tragerea la răspundere penală a notarului public I.D.
Pe de altă parte, s-a reţinut că instituirea ipotecii pentru suma de 200.000 euro, la plata cărora promitenţii vânzători erau obligaţi, potrivit legii, în cazul neîncheierii contractului din culpa lor, nu este de natură a-i prejudicia pe aceştia.
Respectând dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., prin Rezoluţia nr. 1687/II-2/2007 din 31 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept, a respins plângerea petenţilor, ca neîntemeiată.
Adresându-se, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei competente, petenţii au contestat legalitatea şi temeinicia soluţiei de neînceperea urmăririi penale, dispusă de procurorul de caz prin Rezoluţia nr. 606/P/2007, au cerut desfiinţarea ei şi reluarea cercetărilor penale pentru pronunţarea unei soluţii legale în cauză.
Procedând la soluţionarea plângerii, cu respectarea dispoziţiilor legale şi a probelor aflate la dosar, prima instanţă a menţinut soluţia dispusă de procuror, prin respingerea plângerii petenţilor.
În motivarea soluţiei s-a arătat că nu a existat o acţiune de inducere în eroare a vânzătorilor, aceştia fiind de acord cu instituirea ipotecii pentru garantarea obligaţiilor asumate prin contract, iar menţiunile din cuprinsul încheierii fiind urmarea constatărilor directe ale notarului public, iar nu ale părţilor nu pot constitui, în sensul legii, infracţiuni şi nu pot antrena răspunderea penală a persoanelor reclamate.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii Ş.C. şi M.A.
În esenţă, petenţii au susţinut oral prin apărător, cât şi în scris, că hotărârea este nelegală şi netemeinică reiterând aceleaşi consideraţiuni vizând modalitatea în care s-a procedat de notar la rectificarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară şi care a vizat un element esenţial al contractului şi nu doar o simplă omisiune.
Hotărârea atacată a fost examinată în raport de critica formulată, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se, pentru consideraţiunile ce urmează, că recursul este nefondat.
Prima instanţă, conformându-se actelor de la dosar şi dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a apreciat corect că faptele prezentate de petenţi nu conţin elementele constitutive ale unor infracţiuni de natură a atrage răspunderea penală a făptuitorilor.
În primul rând, atât procurorul cât şi prima instanţă au reţinut corect - pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar - că intimatul R.O. - în calitatea sa de notar public nu a participat la efectuarea actelor notariale care-i nemulţumesc pe petenţi, situaţie în care nu se poate discuta despre o activitate culpabilă sau vinovăţie, în comiterea unor fapte de natura celei necesare pentru instituirea răspunderii penale.
Cât priveşte activitatea făptuitorului I.D. care a realizat - în calitate de notar public - cele două acte de constituire a ipotecii de grad I şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare în favoarea promitenţilor cumpărători nr. 2165 din 29 septembrie 2004 şi încheierea de rectificare a acestuia cu nr. 8467 din 12 decembrie 2004, în mod necorespunzător (cu referire la rectificare) nici aceasta nu poate fi subiect al răspunderii penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptelor penale reclamate.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 36/1995, notarul public I.D. avea căderea să îndrepte în actele notariale văditele erori sau omisiuni, la cerere sau din oficiu, dar cu respectarea unor condiţii de formă.
În situaţia nerespectării cerinţelor de formă, a acestor prevederi din legea notarială, notarul public poate fi subiect al răspunderii disciplinare, sau încheierea de rectificare care i-a nemulţumit pe petenţi, putea fi atacată la instanţa competentă, în condiţiile legii.
Dar, nicidecum aceste activităţi nu pot fi de natură penală şi în consecinţă, nu pot justifica admiterea recursului şi pe fond, casarea hotărârii şi a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de petenţi se vor respinge, ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii Ş.C. şi M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia I penală.
Obligă recurenţii petiţionari la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 661/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 671/2009. Penal → |
|---|
