ICCJ. Decizia nr. 2335/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2335/2009
Dosar nr. 655/44/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 40/P/2008 din 19 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.A., M.A.M. şi C.A. din cadrul Tribunalului Galaţi şi procurorului L.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 alin. (1) C. pen. şi de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut următoarele:
Persoana vătămată B.V. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor C.A., M.A.M., C.A. de la Tribunalul Galaţi şi procurorului L.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. În plângere, persoana vătămată a indicat la început doar cele două infracţiuni menţionate, dar, ulterior în descrierea faptelor, persoana vătămată a vorbit şi despre constituirea unui grup infracţional de către magistraţii menţionaţi.
Pentru acest motiv, cercetările au fost extinse şi cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
În motivarea plângerii, persoana vătămată a arătat că la termenul din data de 26 noiembrie 2007 când s-a judecat Dosarul penal nr. 57/233/2005 al Tribunalului Galaţi, procurorul de şedinţă L.D. a pus concluzii în sensul de a se dispune ca B.V. să-şi procure şi să depună până la termenul următor probele pe care le consideră necesare. De asemenea, persoana vătămată B.V. este nemulţumită că instanţa de judecată a dispus acelaşi lucru în Încheierea din 26 noiembrie 2007 în sensul că a pus în vedere lui B.V. să depună la dosar, până la termenul următor înscrisurile despre care a făcut vorbire în faţa instanţei.
Astfel, persoana vătămată a susţinut că instanţa şi procurorul nu au solicitat acele probe şi astfel nu au avut rol activ în aflarea adevărului.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 415/II/2/2008 din 21 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva rezoluţiei menţionate petentul a formulat plângere la instanţă susţinând că:
- în mod nelegal au fost respinse cererile de recuzare formulate faţă de procurorul de caz şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi;
- nu s-a soluţionat excepţia de necompetenţă materială şi după calitatea persoanei invocată ulterior formulării plângerii penale;
- procurorul general şi adjunctul său au atestat în mod nereal că plângerea penală a privit doar pe cei patru magistraţi nominalizaţi, deşi plângerea a vizat şi magistraţii necunoscuţi petentului la data de 24 ianuarie 2008, a căror identificare a solicitat-o, indicând un posibil făptuitor ca fiind procurorul C.M.;
- dreptul la apărare i-a fost încălcat prin nesocotirea dispoziţiilor art. 67 C. proc. pen. întrucât, deşi a solicitat audierea făptuitorilor, procurorul nu s-a pronunţat asupra acestei cereri;
- soluţia de neîncepere a urmăririi penale s-a fundamentat pe interpretarea şi aplicarea greşită, în mod intenţionat a textelor de lege invocate, neadministrându-se vreo probă, „totul bazându-se doar pe vorbe, falsuri, aplicări şi interpretări nelegale şi inadmisibile la texte, procedură, principii şi logică, dar cu deplină intenţie”.
S-a solicitat admiterea plângerii şi infirmarea rezoluţiei atacate.
Prin Sentinţa penală nr. 79/F din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea petentului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, neîntemeindu-se în scris motivele formulate la instanţa de fond.
Curtea constată că, plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 40/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este legală şi temeinică.
Din verificările efectuate a rezultat că magistraţii care au participat la soluţionarea cauzei în litigiu, şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, fără a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate.
Soluţia dispusă de magistraţi în sensul că acesta are obligaţia de a depune probe şi înscrisuri de la Primăria Municipiului Galaţi, din care să rezulte susţinerile sale în Dosarul nr. 57/233/2005, al Tribunalului Galaţi, s-a întemeiat pe dovezile existente în cauză şi dispoziţiile legale în materie.
Nu există niciun indiciu sau vreo bănuială, că judecătorii cauzei şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, sau normele legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, în care petiţionarul a fost parte.
Instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judecătoresc, potrivit normelor de procedură penală şi civilă şi nu pot fi considerate prin ele însele infracţiuni.
Cum în urma examinării cauzei sub toate aspectele, nu au fost identificate motive care să ducă la casarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de petiţionarul B.V., ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 79/F din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1592/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
