ICCJ. Decizia nr. 2322/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2322/2009
Dosar nr. 87/59/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 64/PI din 4 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca inadmisibilă plângerea petentului A.P.G. împotriva Ordonanţei nr. 521/II/2/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi a Rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 1291/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că :
Prin plângerea împotriva Ordonanţei nr. 521/II/2/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi a Rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 129/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 87/59/2009 din 15 ianuarie 2009, petentul A.P.G. a solicitat declararea ca incompatibilă prezenţa procurorului M.M.M.
În motivarea plângerii, petentul arată că intimata este incompatibilă, existând plângeri penale şi rezoluţii emise de către procurorul general V.B. şi încheieri din camera de consiliu care sunt admise potrivit art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
La dosar, petentul a depus copii după cereri de abţinere formulate de judecători, încheieri de soluţionare a acestora şi alte înscrisuri.
A fost ataşat Dosarul nr. 1291/VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin Ordonanţa din 14 noiembrie 2007 dată în Dosarul nr. 521/ VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, a fost respinsă cererea petentului A.P.G. privind recuzarea procurorului M.M.M.
Împotriva acestei ordonanţe, petentul a formulat plângere, respinsă ca inadmisibilă prin Rezoluţia nr. 1291/VIII/1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rol sub nr. 87/59/2009 din 15 ianuarie 2009.
Examinând materialul cauzei, instanţa a constatat că plângerea petentului este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează de procurorul ierarhic superior.
În cauză, cererea de recuzare privind pe intimată, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova-Nouă, a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor legale citate, de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, procuror ierarhic superior celui recuzat.
Conform art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se poate face plângere la procurorul ierarhic superior.
Ca atare, ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recuzare a unui procuror, poate fi atacată cu plângere, conform art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior celui care a soluţionat cererea.
În cauză, o astfel de plângere a fost făcută de petent la procurorul ierarhic superior procurorului care a dat Ordonanţa nr. 521/VIII/1/2008 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, astfel că plângerea adresată de petent împotriva Rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 1291/VIII/ 1/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este inadmisibilă.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., se poate formula plângere doar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Or, în speţă, procurorul nu a dat o soluţie din cele enumerate limitativ de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., ci o soluţie de respingere a unei plângeri împotriva unei ordonanţe prin care s-a respins o cerere de recuzare a procurorului de caz.
Ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recuzare a unui procuror, poate fi atacată cu plângere, conform art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior celui care a soluţionat cererea.
Sistemul român de jurisdicţie a stabilit principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la plângere stingându-se prin exercitare la organul competent, aşa încât posibilitatea învestirii altui organ decât cel prevăzut de lege este exclusă, constituind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul A.P.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reiterând motivele invocate în plângere la Curtea de Apel Timişoara.
Recursul nu este fondat.
Într-adevăr petiţionarul a făcut plângere la procurorul ierarhic superior împotriva unei ordonanţe prin care i s-a respins cererea de recuzare a procurorului de caz, plângere care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă.
În mod corect Curtea de Apel Timişoara i-a respins plângerea împotriva acestei ordonanţe ca inadmisibilă.
Din moment ce prin dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. este instituit limitativ controlul judiciar numai asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată, în raport de cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că, în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului, sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.
Aşa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 2781 C. proc. pen., orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziţiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiţionarul la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 64/PI/ din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul intimat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1552/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
