ICCJ. Decizia nr. 1570/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1570/200.
Dosar nr. 806/32/200.
Şedinţa publică din 28 aprilie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 9 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Băcău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V. împotriva rezoluţiei din 10 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 651/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluţia nr. 855/11/2/2008 din 27 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, menţinându-se rezoluţia atacată.
A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 806/ 32/2008, din data de 03 decembrie 2008, petentul R.V. a formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei din data de 10 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 651/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluţia nr. 855/ll/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivare a scrisă a plângerii adresate instanţei petentul a susţinut următoarele:
-rezoluţia este falsă, deoarece nu cunoaşte la care plângere se referă;
- nici o dispoziţie legală nu permite procurorului "să amestece mai multe plângeri cu diferite cazuri";
- rezoluţia s-a dat "fără reclamanţi şi pârâţi, fără interogatoriu";
-nu a avut cu cine discuta la Parchet pentru a i se spune la ce plângeri se referă rezoluţia.
S-a solicitat ca cercetările să se facă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece "procurorii de la Parchetul Curţii de Apel Bacău ştiu să ceară salariu mai mare şi să acopere infractorii", să se dea rezoluţie pentru fiecare plângere şi să fie audiat el şi intimaţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond reţine următoarele:
Prin rezoluţia din data de 10 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 651/P /2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 209 alin. (3) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii: C.E.P. (fostă Z.), D.M., M.C., V.B., D.M., judecători la Tribunalul Neamţ, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Petentul R.V. s-a adresat cu o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată la nr. 11540 din 11 iunie 2008, prin care a reclamat pe judecătorii de la Tribunalul Neamţ care au soluţionat dosarul acestei instanţe nr. 404/103/2008 de comiterea infracţiunii de fals, în sensul că au refuzat să-i dea termen pentru studierea întâmpinării depuse în această cauză.
Această plângere a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 23 iunie 2008 şi înregistrată la numărul de dosar menţionat mai sus.
De asemenea, petentul s-a mai adresat cu altă plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată la nr. 13818/2008 la 03 iulie 2008, prin care a reclamat judecătorii din completul de judecată de la Tribunalul Neamţ care au soluţionat dosarul acestei instanţe nr. 1/279/2000 de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals, constând în aceea că nu i-au acordat termen pentru a cunoaşte soluţia din două dosare penale având ca obiect "furtul moşteniri sale".
De asemenea, petentul reclamă că preşedintele acestui complet de judecată a soluţionat cauza din acest dosar şi alte dosare cu încălcarea mai multor dispoziţii din Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală şi Constituţia României.
Această a doua plângere a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 14 iulie 2008, la dosarul cu numărul mai sus indicat.
Din examinarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, respectiv relaţiile primite de la Tribunalul Neamţ, se reţine următoarea situaţie de fapt:
În dosarul nr. 404/103/2008 al Tribunalului Neamţ, R.V. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 309/RC din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 913/103/2007, în contradictoriu cu intimaţii S.M.I., S.M.B. şi R.I.
La termenul din 03 iunie 2008 procuratorul contestatorului R.D.V., a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.
Instanţa de judecată analizând această cerere a contestatorului a respins-o pe motiv că era al patrulea termen acordat în cauză, iar pentru pregătirea apărării contestatorului i-au fost acordate două termene, la 8 aprilie 2008 şi 06 mai 2008.
De asemenea, instanţa de judecată la respingerea cererii contestatorului a avut în vedere şi natura litigiului care presupunea soluţionarea cauzei cu celeritate.
Prin Decizia civilă nr. 653/RC din data de 03 iunie 2008 a Tribunalului Neamţ, pronunţată de judecătorii C.E.P. (fostă Z.), D.M. şi M.C., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de R.V. împotriva deciziei civile 309/RCJ din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamţ.
Contestatorul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată intimaţilor. Decizia a rămas irevocabilă.
În dosarul nr. 1/279/2000 al Tribunalului Neamţ, R.V. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ în contradictoriu cu intimaţii pârâţi R.V.C., C.A., D.S., P.V.M., D.C., R.I., prin care s-a soluţionat acţiune a de partaj succesoral formulată de acesta.
La termenul din 18 iunie 2008, recurentul reclamant R.V. a depus două citaţii cu care a dovedit că are dosare penale cu intimaţii pârâţi şi a cerut un nou termen de judecată.
Instanţa de judecată constituită în completul format din judecătorii: C.P., V.B. şi D.M., a respins cererea recurentului reclamant, pe motiv că dosarul se afla la al optulea termen de judecată, iar plângerile penale ale acestuia nu sunt temei pentru amânarea judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 711/RC din data de 18 iunie 2008 a Tribunalului Neamţ, completul mai sus menţionat a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V.V. împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ, Decizia fiind irevocabilă.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că judecătorii mai sus menţionaţi au soluţionat cele două cauze cu respectarea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă.
Preşedintele completelor de judecată, acelaşi judecător C.E.P. (fostă Z.), a condus şedinţele de judecată pentru soluţionarea celor două dosare, îndeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege şi a decis asupra cererilor formulate de R.V. după ce au fost analizate în prealabil.
Cererile formulate de R.V. au fost respinse motivat.
Utilitatea cererilor şi concludenta probelor administrate, într-o cauză este apreciată de instanţa care judecă cauza respectivă, iar justeţea măsurilor dispuse se verifică în cadrul jurisdicţional, prin intermediul căilor de atac prevăzute şi exercitate conform legii.
Activitatea judecătorilor mai sus menţionaţi, în soluţionarea celor două dosare, nu este de natură penală, fapt pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia pentru infracţiunile de: fals intelectual, prevăzute şi pedepsite de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzute de art. 247 C. pen., cu aplicarea art. 33lit. a) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275- 278 plângere, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică, deoarece prin modul în care au judecat cauzele în care acesta a fost parte, au nesocotit dispoziţiile legale, obligaţiile de serviciu, aspecte ce caracterizează conţinutul constitutiv al faptelor reclamate.
Prin rezoluţia nr. 855/11/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă plângere a formulată de petent.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
Judecătorii P.C.E., M.D. şi C.M., în dosarul 404/103/2008 al Tribunalului Neamţ, au soluţionat conte staţia în anulare formulată de R.V. împotriva deciziei 309/RC din 8 martie 2007 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul 913/103/2007 în contradictoriu cu intimaţii S.M.I., S.M.B. şi R.I.
Completul format din judecătorii P.C., B.V. şi M.D., a judecat recursul formulat de R.V. împotriva sentinţei civile 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ.
Nemulţumirile petentului se referă la modul în care au fost soluţionate anumite cereri ale petentului pe parcursul judecăţii (privind amânarea judecăţii pentru anumite motive invocate de petent).
În considerentele rezoluţiei au fost examinat modul de soluţionare a cererilor formulate de petent, de către judecători, neconstatându-se nesocotirea dispoziţiilor legale.
Activitatea de soluţionare a unor cauze de către judecători nu poate forma obiectul unor sesizări de natură penală, controlul legalităţii şi temeiniciei soluţiilor adoptate făcându-se cu ocazia exercitării căilor de atac.
Nemulţumit şi de această soluţie, în cadrul termenului legal, petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art. 278/1 C. proc. pen., plângere la instanţa de judecată, susţinând că soluţiile date în cauză sunt nelegale şi netemeinice pentru aspectele arătate în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.
Analizând soluţiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea de apel a constatat că Parchetul a reţinut în rezoluţiile atacate o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate şi în mod corect a adoptat o soluţie de netrimitere în judecată a intimaţilor - judecători, întrucât faptele nu există, soluţia de netrimitere în judecată fiind legală şi temeinică, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Petentul a făcut o practică din a tergiversa soluţionarea cauzelor în care are calitatea de parte, din a avea a avea o atitudine ireverenţioasă faţă de instanţele de judecată, chiar sfidătoare, din a formula în mod neîntemeiat cererii de recuzare a magistraţilor judecători, precum şi plângeri penale împotriva acestora, a poliţiştilor din poliţia judiciară, a magistraţilor-procurori, etc.
Astfel, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu plângere împotriva intimatelor: F.L., B.G. şi S.D., magistraţii la Tribunalul Neamţ, solicitând să se efectueze cercetări penale împotriva acestora, susţinând că : "m-au judecat fals în ziua de 09 august 2007 în dosarul nr. 1105/103/2006", "prin abuz de funcţie şi putere fiind influenţate de un coleg au primit mită de la un infractor", "judecătoarea F. a ordonat, dirijat, poliţia, experţii-medici să facă contra mea cercetare şi expertize false ...", "nu mi-a acordat să studiez venită de la Institutul Naţional de medicină Legală "Mina Minovici", " poliţistul de la Viişoara nu a făcut cercetare, a copita nişte cate din dosar, făcând referate false împotriva mea, cum i-a fost ordonat", "aceşti trei judecători au pus jandarmii să amendeze un om handicapat din cauză că 2 medici au cerut bani cu sacul, unde mi-au fixat piciorul drept mai scurt, cu tije, care nu mă pot întreţine" ,"procurorii au făcut rezoluţii false în toate cauzele contra mea".
Prin rezoluţia din data de 22 ianuarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Bacău în dosarul nr. 498/P/2007, în temeiul art. 228 alin. (6), cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.L., B.G. şi S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. proc. pen., întrucât faptele nu s-au confirmat.
Prin rezoluţia nr. 151/11/2/2008 din data de 25 februarie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petent.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 62 din data de 17 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 149/32/2008, plângere a fost respinsă ca nefondată.
Petentul R.V. a formulat o plângere penală şi împotriva magistratului procuror HG de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, pentru faptul că ar fi comis unele abuzuri profitând de funcţia deţinută.
Prin rezoluţia din data de 636/P/2008 din data de 15 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror HG, deoarece nu a rezultat săvârşirea vreunei infracţiuni, soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 795/ll/2/2008 din data de 28 octombrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Prin sentinţa penală nr. 179 din data de 11 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 707/32/2008, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent.
Şirul exemplelor poate continua şi acest lucru va rezulta şi din aspectele care vor fi prezentate mai jos.
Pentru comportamentul ireverenţios, Curtea a făcut aplicarea art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. şi a dispus aplicarea unei amenzi judiciare.
La termenul de judecată din data de 18 decembrie 2008 petentul a formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, susţinând că a mai soluţionat şi alte cauze în care a avut calitatea de parte şi i-a respins acţiunile, că i-a favorizat pe infractori, fiindu- i furată moştenirea.
Prin încheierea din data de 29 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de petent.
Văzând că i-a fost respinsă cererea de recuzare la termenul din data de 15 ianuarie 2009, din dorinţa de a tergiversa soluţionarea cauzei, petentul a solicitat termen pentru că a formulat plângere penală împotriva preşedintelui completului de judecată şi pentru a depune înscrisuri, fără a preciza ce înscrisuri şi ce anume dorea să dovedească cu acestea.
Curtea, văzând şi data introducerii plângerii şi prevederile art. 278/1 alin. (12) C. proc. pen., text potrivit căruia "judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia", a respins cererea petentului.
După ce Curtea a acordat cuvântul părţilor pe fondul plângerii, petentul a părăsit sala de şedinţă, refuzând să pună concluzii.
De altfel aşa cum rezultă şi din conţinutul plângerilor penale formulate împotriva magistraţilor şi prin afirmaţiile făcute în faţa instanţelor de judecată, susţinerile petentului constituie infracţiune a de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de art. 272/1 C. pen., modificat şi completat prin OUG nr. 198/2008, impunându-se luarea măsurilor prevăzute de lege împotriva acestuia.
În aceeaşi notă a plângerilor repetate formulate împotriva magistraţilor, petentul R.V. a formulat două plângeri la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrate sub nr. 11540 din 11 iunie 2008 şi, respectiv, 13.818/2008, plângeri care au fost înaintate spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care a reclamat pe judecătorii de la Tribunalul Neamţ care au soluţionat dosarul acestei instanţe nr. 404/103/2008, susţinând că magistraţii au refuzat să-i dea termen pentru studierea întâmpinării depuse în această cauză şi, respectiv, dosarul nr. 1/279/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de fals, de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals, constând în aceea că nu i-au acordat termen pentru a cunoaşte soluţia din două dosare penale având ca obiect "furtul moşteniri sale".
De asemenea, petentul a mai susţinut că preşedintele acestui din urmă complet de judecată a soluţionat cauza din acest dosar şi alte dosare cu încălcarea mai multor dispoziţii din Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală şi Constituţia României.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond constată următoarele:
Petentul a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 309/RC din 08 martie 2007 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 913/103/2007, în contradictoriu cu intimaţii S.M.I., S.M.B. şi R.I., cauza fiind înregistrată sub nr. 404/103/2008.
La termenul din 03 iunie 2008, procuratorul contestatorului, R.D.V. a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.
Determinat de faptul că instanţa de judecată, constituită din judecătorii: C.E.P. (fostă Z.), D.M. şi M.C., mai acordase contestatorului două termene tot pentru pregătirea apărării, la 8 aprilie 2008 şi 06 mai 2008, precum şi natura litigiului, care presupunea soluţionarea cu celeritate, cererea i-a fost respinsă.
Prin Decizia civilă nr. 653/RC din data de 03 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ, contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar contestatorul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată către intimaţi. Decizia a rămas irevocabilă.
În conformitate cu prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare şi chiar şi în aceste condiţii, doar atunci când cererea este temeinic motivată, ori instanţa mai acordase două astfel de termene.
Astfel că Tribunalul a respins în mod legal cererea de amânare formulată de petentul-contestator, prin această cerere petentul neurmărind altceva decât, aşa cum procedează în mod obişnuit, să tergiverseze soluţionarea cauzelor şi să mai găsească un pretext de a mai formula o plângere penală împotriva magistraţilor judecători.
În ceea ce priveşte cea de-a doua plângere penală, petentul a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1575 din data de 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi: R.V.C., O.A., D.S., P.V.M., D.C. şi R.I., prin care s-a soluţionat acţiunea de partaj succesoral formulată de acesta, cauza fiind înregistrată sub nr. 1/279/2000.
La termenul din 18 iunie 2008, recurentul reclamant R.V. a depus două citaţii prin care a susţinut că are dosare penale cu intimaţii pârâţi şi a cerut un nou termen de judecată.
Instanţa de judecată constituită în completul format din judecătorii: C.P., V.B. şi D.M., motivat de faptul că plângerile penale nu constituiau temei pentru amânarea soluţionării cauzei, iar dosarul se afla la al optulea termen de judecată, a respins cererea recurentului - reclamant.
Tribunalul Neamţ, prin Decizia civilă nr. 711/RC din data de 18 iunie 2008, pronunţată de completul de judecată mai sus arătat, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V.V. împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ, Decizia fiind irevocabilă.
Şi în această cauză civilă petentul a folosit aceleaşi mijloace de tergiversare a soluţionării cauzei, de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, formulând plângerii pentru pretinse fapte penale săvârşite de adversarii săi din cauza având ca obiect "partaj succesoral".
Se impune a arăta că în aceeaşi notă, petentul a formulat la data de 07 decembrie 2007, plângere penală şi împotriva expertului A.C., care a efectuat expertiza tehnică în cauza civilă, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), plângere adresată Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea a fost transmisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
Prin rezoluţia din 14 februarie 2008, dată în dosarul nr. 6236/P/2007, procurorul V.M.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de expertul tehnic, A.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât s-a constatat că fapta nu există.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul R.V., plângerea fiindu-i respinsă prin rezoluţia nr. 935/ll/2/2008, din data de 13 mai 2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
S-a apreciat, pe baza probelor administrate, că A.C. nu a înserat în cuprinsul documentelor întocmite date neconforme cu realitatea.
În aceste condiţii petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului - procuror V.M.L., susţinând că a atestat aspecte nereale în conţinutul rezoluţiei nr. 6236/P/2007, privindu-l pe expertul tehnic A.C. şi a determinat organele de cercetare penală să întocmească referatul de terminare a cercetărilor cu un conţinut fals.
În plângere petentul a susţinut că:
-intimatul - procuror, care are rude în localitatea unde sunt "infractorii" şi având ură pe el, a falsificat mai multe rezoluţii;
-intimatul-procuror "a acoperit" expertul, care a făcut expertiza în lipsa părţilor şi a făcut propunerea de lotizare, "vânzând" pârâţilor moştenirea sa;
- s-a refuzat a se efectua o cercetare la faţa locului, toate lucrările fiind făcute din birou;
- intimatul-procuror "a primit făgăduieli de daruri de la colegii ei, care au primit mită o bucată de teren de la un infractor" şi din acest motiv, petentul susţine că i se fură sănătatea şi moştenirea;
Prin rezoluţia nr. 984/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.M.L. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, împotriva căreia s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 246 şi art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece aceste fapte nu există.
Prin rezoluţia nr. 673/ll/2/2008, din data de 08 septembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, plângerea petentului a fost respinsă.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 139 din data de 09 octombrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 567/32/2008, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petent.
În mod legal Tribunalul Neamţ a respins cererea de amânare în dosarul nr. 1/279/2000, deoarece motivul invocat nu putea constitui temei de amânare.
În primul rând nu a rezultat dacă plângerile penale aveau o legătură directă cu cauza dedusă judecăţii şi dacă ar fi avut vreo înrâurire asupra soluţiei din cauza civilă dedusă judecăţii.
Desigur că alta ar fi fost situaţia în care s-ar fi început urmărirea penală pentru infracţiuni care ar fi avut o înrâurire asupra hotărârii care urma să se pronunţe, când, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (2) C. proc. pen., petentul ar fi putut solicita, iar instanţa ar fi putut suspenda judecarea recursului.
Chiar în condiţiile în care un judecător, un martor sau expert, care a luat parte la judecată, va fi condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricina civilă, sau dacă hotărârea pronunţată s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în urma judecăţii petentul are posibilitatea să formuleze, în conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinţei pronunţate în acţiunea de "partaj succesoral".
În ceea ce priveşte motivele din plângerea scrisă, Curtea de apel a constatat că acestea sunt nefondate pentru considerente care vor fi prezentate.
În motivare a scrisă a plângerii adresate instanţei petentul a susţinut că rezoluţia este falsă, deoarece nu cunoaşte la care plângere se referă.
Din conţinutul rezoluţiei nr. 651/P din 10 octombrie 2008 şi nr. 855/ll/2/2008 din data de 27 noiembrie 2008, copii ale rezoluţiilor care au fost comunicate petentul potrivit art. 278 alin. (3)/1 C. proc. pen., rezultă cu claritate la care plângeri se referă, fiind indicate datele formulării plângerilor, numele intimaţilor-judecători, cauzele soluţionate de aceştia, faptele imputate de petent acestora, etc.
Apoi, vina necunoaşterii plângerii la care se referă rezoluţiile aparţine petentului, care prin numărul foarte mare de plângeri penale formulate nici acesta nu mai cunoaşte pe cine a reclamat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, constatând că plângerile se referă la acelaşi fapte imputate judecătorilor de la Tribunalul Neamţ, unul dintre magistraţi fiind reclamat în ambele plângerii, s-a pronunţat printr-o singură rezoluţie cu privire la ambele plângeri.
De altfel, plângerea la instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen., vizează doar soluţiile procurorului de netrimitere în judecată, iar nu cele de reunire a unor cauze.
În cauză nu s-a început urmărire penală, efectuându-se doar acte premergătoare, astfel încât nu era obligatorie audierea părţilor de organul de urmărire penală.
Competenţa efectuării urmăririi penale este stabilită de dispoziţiile procedurale şi nu este la latitudinea persoanei vătămate, astfel că solicitarea ca cercetările să se facă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este nefondată.
Cât priveşte celelalte motive din plângere acestea sunt fără relevanţă cu privire la soluţiile date în cauză.
Apoi, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 1 alin. (4) şi art. 129 din Constituţia României revizuită, rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătura cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărâri judecătoreşti.
Eventualele încălcări ale normelor legale de drept procesual şi sau de drept substanţial de intimaţii-judecători pot fi analizate exclusiv pe căile legale de atac.
A concluziona altfel înseamnă a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă simultan şi paralel unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanţă de judecată, ceea ce nici Constituţia, nici legile de organizarea judecătorească şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu permit. Conform jurisprudenţei CE.D.O. procurorul nu este considerat magistrat în sensul art. 5 alin. (3) din Convenţie. Totodată, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Acest lucru nu înseamnă că sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţia României şi nici cu art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Nu poate constitui faptă penală şi implicit nu poate fi angajată răspunderea penală a unui magistrat, activitatea desfăşurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate, în exercitarea întocmai a funcţiei şi a adoptării unei soluţii.
Rezultă că organului de urmărire penală şi/sau unei alte instanţe judecătoreşti îi este interzis prin Constituţie şi lege să facă cercetări şi/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat.
Soluţiile date de intimaţii-judecători sunt rezultatul interpretării date probelor din dosarele menţionate mai sus, al aplicării dispoziţiilor legale, verificarea legalităţii şi temeinicei hotărârilor pronunţate acestora, inclusiv a încheierilor interlocutorii, fiind atributul exclusiv al instanţelor de control judiciar, prin exercitarea de partea nemulţumită a căilor legale de atac.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent şi a fost menţinută rezoluţia atacată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, susţinând în esenţă aceleaşi motive care au stat la baza plângerii pe care a adresat-o instanţei de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, petentul a formulat plângere penală împotriva intimaţilor, reclamând atât măsurile pe care aceştia în calitate de judecători, le-au dispus în unele cauze civile ale petentului, cât şi soluţiile pronunţate în respectivele cauze.
Aceste măsuri pot fi cenzurate numai cu ocazia exercitării căilor de atac, prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale. În aceleaşi condiţii putând fi desfiinţate sau modificate şi hotărârile judecătoreşti, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
În mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de instanţa de fond investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimaţii judecători a infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a celorlalte care au format obiectul cercetărilor, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Băcău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1562/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2335/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
